Regatul Alba a fost Regatul Scoției între moartea lui Donald al II-lea în 900 și a lui Alexandru al III-lea în 1286. Moartea lui Alexandru a dus indirect la o invazie a Scoției de către Eduard I al Angliei în 1296 și la Primul Război de Independență Scoțian .
Alba includea Dalriada, dar inițial excludea mari părți din actualele Țări de Jos Scoțiene, care au fost împărțite apoi între Strathclyde și Northumbria, până la nord, în Firth of Forth . Fortriu, un regat pict din nord, a fost adăugat Albei în secolul al X-lea.
Până la începutul secolului al XIII-lea, Moray nu era considerată parte a regatului, care era văzut ca extinzându-se doar între Firth of Forth și râul Spey .
Numele de Alba este unul convenabil, deoarece în această perioadă atât clasele conducătoare, cât și cele inferioare ale regatului erau predominant picto-gaeli, mai târziu picto-gaeli și scoto-normanzi . Aceasta diferă semnificativ de perioada Casei Stuart, care începe în 1371, în care clasele conducătoare ale regatului vorbeau în mare parte engleză medie, care ulterior a evoluat și a ajuns să fie numită Scots de Jos . Nu există niciun echivalent gaelic precis pentru termenul englezesc „Regatul Alba”, deoarece termenul gaelic Rìoghachd na h-Alba înseamnă „Regatul Scoției”. Savanții vorbitori de engleză au adaptat numele gaelic al Scoției pentru a se aplica unei anumite perioade politice din istoria scoțiană, în timpul Evului Mediu Clasic .
Curtea Domnească Puține sunt cunoscute despre Curtea Domnească Scoțiană înainte de venirea normanzilor în Scoția, adică înainte de domnia lui David I. Puțin mai mult se cunoaște despre curtea domnească din secolele XII și XIII târzii. După cum spune Geoffrey Barrow, curtea domnească "era emfatic feudală, francă, non-celtică la caracter". O parte din funcții erau gaelice de origine, precum Hostarius-ul (Portarul), cel responsabil pentru paza regală, și rannaire-ul, membrul curții vorbitor de gaelică, a cărui sarcină era de a împărți mâncarea. Postul Seneșalului (sau al dapiferului) fusese ereditar din timpul domniei lui David I. Acesta avea responsabilitate pentru familia regală. Cancelarul era în fruntea capelei regale, inițial pentru adorarea regelui, apoi asociat cu scribii. Tipic, cancelarul era un preot. Șambelanul avea control și responsabilitate asupra finanțelor regale. Conetabilul era și el ereditar din timpul domniei lui David I, fiind în fruntea resurselor militare. În secolul XIII, toate funcțiile tindeau să fie ereditare, cu excepția Cancelarului. Existau, desigur, și multe alte funcții.
Domnitori Donald al II-lea și Constantin al II-lea. Regele Donald al II-lea a fost prima persoană să fie numită rege al Albăi (rí Alban), când a murit la Dunnottar în anul 900, însemnând rege al Caledoniei sau al Scoției. Toți predecesorii săi purtaseră denumirea fie de Rege al Picților, fie de Rege al . Asemenea aparentă inovație este uneori luată ca nașterea Scoției în cronicile gaelice, dar nu există nimic special legat de domnia sa ce ar putea confirma asta. Donald era poreclit dásachtach, însemndând nebun sau, în legea irlandeză timpurie, un om care nu își putea controla acțiunile, așadar neputând să fie responsabil pentru ce face, din punct de vedere legal. Un posibil motiv ar putea fi constantele lupte cu vikingii din timpul domniei sale. E posibil ca nepopularitatea sa să fie datorată încălcării drepturilor Bisericii sau taxelor ridicate, dar nu este cunoscut motivul exact. Porecla sa extrem de negativă îl face un improbabil întemeietor al Scoției.
Succesorul său, Constantin al II-lea (Causantín mac Aeda) este luat mai des ca fiind întemeietorului Albăi.Spre exemplu, documentarul BBC În căutarea Scoției, episodul 2 Constantin a domnit aproape jumătate de secol, purtând multe lupte. Când a pierdut la Brunanburh, a pierdut și mult respect, devenind un călugăr la St. Andrews. În ciuda acestui fapt, este plină de laudă față de el, acest respect fiind găsit și în alte surse. Constantin este considerat în tradiție ca fiind, alături de Ceallach de la St. Andrews, cel ce a conformat Biserica Catolică a Scoției cu ce a lumii gaelice mai mare, deși nu se știe ce înseamnă asta mai exact.
Note