Sabiñánigo este o municipalitate și o localitate spaniolă din provincia Huesca, în comunitatea autonomă Aragon. Municipalitatea, situată în regiunea Alto Gállego (al cărei centru administrativ este), are o populație de 9.695 de locuitori (conform datelor INE din 2025) și, cu o suprafață de 586,8 km², este cel mai întins din provincia sa.

Toponimie Prima sa atestare documentară demnă de încredere datează din anul 1035 (există o alta din anul 992, însă aceasta se află într-un document falsificat). Localitatea apare menționată sub forma Savignaneco (/sabijnáneko/). Numele reapare în documente din secolele XII și XIII. Etimologia sa provine de la numele de persoană latin Sabinianicu, derivat la rândul său din Sabinianus, acesta provenind din Sabinius sau Sabinus. În aragoneza modernă, numele a evoluat către toponimul Samianigo.

Geografia Integrată în comarca Alto Gállego, al cărei centru administrativ este, se află la 52 km de capitala provinciei. Teritoriul municipal este traversat de drumurile naționale N-260, axa rutieră a Pirineilor, și N-330, între bornele kilometrice 604 și 633. În plus, dispune de o rețea de drumuri locale care conectează satele aparținătoare și municipiile vecine Jaca și Caldearenas. În cele din urmă, drumul regional A-1604 parcurge Valea Serrablo către Boltaña.

Relieful municipiului este definit de văi pirineene (Valea Acumuer sau a râului Aurín la nord-vest, Valea Gállego de la nord la sud, valea Basa la est și Valea Serrablo sau a râului Guarga la sud), de Munții Pirinei la nord și de culmile prepirineene San Pedro (1212 m), la sud de localitate; Belarre (1467 m), Guara (1679 m) și Aineto (1463 m) la sud de valea Serrablo; și de Portiello (1545 m), Canciás (1929 m) și Galardón (1803 m) la nord de Valea Serrablo. Sunt faimoase, de asemenea, Val Ancha și Val Estrecha, între râul Aurín și muntele San Pedro. O parte din teritoriul său municipal este ocupată de parcul natural Sierra și Cañones de Guara. Altitudinea oscilează între 2764 m la nord (Peña Retona), în Pirinei, și 665 m pe malurile râului Gállego.

Localitatea se află pe malul drept al râului Gállego, la ieșirea acestuia din valea Tena, la o altitudine de 780 m deasupra nivelului mării. Nord-vest: Canfranc și VillanuaNordul:: Sallent de Gallego și BiescasCârtițeNord-est: Bisca și Yebra de BasăVest: Jacalegătură=Archivo:Rosa_de_los_vientos.svg|75x75pxCel de-al doilea: Fiscal și BoltañaCârligăSud-vest: CaldearenăTe-ai caldearSud: NuinoSud-est: Bierge Anterior, regiunea în care era încadrat Sabiñánigo era cunoscută sub numele de Serrablo, motiv pentru care locuitorii acestei localități sunt cunoscuți și sub numele de serrableses.

Clima Conform clasificării climatice Köppen, Sabiñánigo are un climat Cfb. Temperatura minimă absolută a fost de -25 °C, înregistrată la 31 ianuarie 1954. Maxima absolută urcă până la 39,8 °C, înregistrată la 28 iulie 1951.

Istorie

Epoca Antică și Evul Mediu Originea orașului Sabiñánigo esteromană și pare a fi legată de stabilirea unei mansio militare, fondată în jurul secolului II, pe malurile drumului care lega Osca (actuala Huesca) de băile termale din Panticosa. În 1972 a fost sărbătorit bimilenarul fondării orașului, considerându-se că Calvisius Sabinus — propraetor al Galiei — a fondat Sabiniano la încheierea unei campanii de pacificare în Hispania.

Prima mențiune istorică documentată a localității Sabiñánigo este din 1035, unde apare sub numele de Savignaneco, și se referă la încorporarea sa în Regatul Aragonului. În jurul anului 1137, în plină epocă medievală, este citată deja condiția sa de localitate de realengo, categorie pe care avea să o mențină secole mai târziu. Din acea epocă, enclava s-a bucurat de privilegii, nefiind subjugată niciunui nobil rural până în epoca Modernă, când a pierdut această condiție avantajoasă.

Petru al II-lea, în 1206, a donat biserica sa San Acisclo lui García de Gúdal, episcop de Jaca-Huesca. Și la sfârșitul Evului Mediu (1492),Fernando Catolicul a intervenit pentru a fixa limitele hotarelor sale și pentru a soluționa problemele pe care le punea faptul că posturile de cavaleri de onoare ale acestui loc erau vacante.

Epoca Modernă și Epoca Contemporană În secolul XVI s-a plătit în continuare impozitul pe cavalerii și a început o anumită decolare economică. În 1594, s-a procedat la semnarea unei înțelegeri cu crescătorii de animale din Valea Tena referitoare la trecerea turmelor transhumante prin hotarele localității Sabiñánigo și prin cele ale satelor sale dependente. Cu toate acestea, judecând după documente, locul pare să se fi ruinat în 1696. miniatura|Panorama din Sabiñánigo Pascual Madoz, în al său Dicționar geografic-statistic-istoric al Spaniei din 1845, descrie Sabiñánigo ca fiind un sat mic cu 28 de case, deși cu primărie și închisoare; de asemenea, indică faptul că subzista prin agricultura și zootehnia sa, pământurile sale producând „grâu curat și amestec, leguminoase, cartofi și pășuni”.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, a început construcția căii ferate care avea să unească Saragossa de Franța prin Canfranc. Odată cu sosirea căii ferate în 1893, s-a construit o gară lângă satul Sabiñánigo; în jurul respectivei gări a început să se dezvolte un nou nucleu de activitate, deschizându-se magazine și unități de cazare în jurul drumului care curând avea să se numească Paseo de la Estación. Noul Sabiñánigo a devenit un loc de trecere obligatoriu către stațiunea balneară Panticosa, unde mergeau oameni cu scopul de a face băi termale binefăcătoare; după aproximativ cinci ore de mers cu trenul între Zaragoza și Sabiñánigo, aceștia luau trăsuri — autobuze începând din 1909 — care îi conduceau la stațiunea menționată.

Cartierul Gării a început să aibă o mai mare importanță decât nucleul urban original și se consolida datorită, mai întâi comerțului, iar apoi înființării fabricilor. Atât de mult, încât în 1916 însăși Primăria s-a mutat în cartierul Gării.

Fabricile au oferit impulsul definitiv orașului emergent. În 1920, societatea franco-spaniolă Energía e Industrias Aragonesas (EIASA) a înființat o fabrică chimică modernă care avea să marcheze o piatră de hotar prin realizarea, pentru prima dată la nivel mondial, a sintezei deamoniac din hidrogen. Curând avea să se instaleze AESA, responsabilă cu fabricarea de Aluminiu laminat, fiind prima companie spaniolă care l-a produs.

În deceniul 1950, Sabiñánigo a încorporat municipiul Sardas și o parte din Cartirana. În deceniul următor a absorbit Acumuer, Cartirana, Gésera, Jabarrella, Orna de Gállego și Senegüé y Sorripas, precum și părți din Ena, Guasa și Oliván. În deceniul 1970 a încorporat o parte din Laguarta. miniatura|Monument al naturii, care reprezintă un atu important pentru municipiu. Plaza España din Sabiñánigo În timpul Războiul Civil, între septembrie și noiembrie 1937, a avut loc în zonă bătălia de la Sabiñánigo, în care diviziile a 43-a și a 27-a ale Armatei Republicii au lansat o ofensivă împotriva Brigăzii I a Diviziei 51 Naționale și a voluntarilor precum Panteras del Valle de Tena și Compania de Schiori. Armata republicană nu a reușit în cele din urmă să cucerească Sabiñánigo — deja un centru industrial important la acea vreme —, în ciuda faptului că a fost pe punctul de a-l încercui. Bătălia s-a încheiat cu un număr total de pierderi de aproximativ 6000 de efective.

Sabiñánigo este, de asemenea, cunoscut în mod trist deoarece, în anii 1970 și 1980, o companie de pesticide o poluare majoră care a afectat o parte a municipiului. Tehnicienii Guvernului din Aragon au calculat că, între 1975 și 1989, au fost aruncate între 115 000 și 160 000 de tone de deșeuri toxice provenite din producția de lindan în două gropi de gunoi ale municipiului. În prezent, Sabiñánigo este considerat unul dintre cele mai poluate locuri din țară.

În noiembrie 2017 a început încapsularea deșeurilor de lindan din Sabiñánigo pentru a fi incinerate în Franța.

Demografia Sabiñánigo are o populație de 9695 de locuitori.

Deși populația localității Sabiñánigo în 1900 era de doar 280 de locuitori, instalarea industriilor a generat noi locuri de muncă ce au fost ocupate de imigranți: în 1940 s-au atins 1768 de locuitori, iar în 1960, 6184 de locuitori. Cu toate acestea, în anii 2000 splendoarea industrială a localității se pierduse, cu unele dintre fabrici închise și cu personalul lor foarte redus în alte cazuri, deși încă mai supraviețuiesc companii cu un număr bun de angajați și un volum de afaceri important. Piramida vârstelor, datorită imigrației efectivelor tinere, este una dintre cele mai tinere din Aragon.

Nucleele municipiului Municipiul Sabiñánigo poate fi considerat o concentrare de municipii, prin fuziunea unor vechi municipii care cuprindeau la rândul lor mai multe localități, fiind în prezent al treilea municipiu ca suprafață din întregul Aragon, cu cei 586,82 km² ai săi. ceastă concentrare este determinată de faptul că Sabiñánigo se află în plin Prepirineu aragonez, zonă de puternică depopulare în timpul exodului rural al țării, motivat în principal de dezvoltismul spaniol din secolul XX. Această mare zonă migratorie ar fi Serrablo și împrejurimile sale, care ar include Guarguera, Val Ancha, Val Estrecha, Valea Acumuer, Ballibasa și zona de nord a masivului Sierra de Guara, toate acestea fiind zone al căror teritoriu aparține, cel puțin în parte, municipiului. Industrializarea localității Sabiñánigo a făcut ca aceasta să fie un centru economic important care avea să crească exponențial noua populație, însă localitățile și zonele apropiate menționate nu aveau să se recupereze după această depopulare puternică.

Populație pe nuclee În continuare se detaliază defalcarea populației conform Registrului Continuu pe Unități Populaționale al INE și zonele geografice pe care le cuprinde municipalitatea:

Valle de Acumuer

NucleeLocuitori (2022) 155 În respectiva vale, aparținând teritoriului municipal Sabiñánigo, se află de asemenea localitățile depopulate Asqués, Asún și Bolás.

Val Ancha

NucleeLocuitori (2022)Arguisal17Aurín34Borrés14Cartirana41El Puente de Sabiñánigo36Lárrede24Larrés77Latas144Pardinilla24Sabiñánigo (localidad)8283Senegüé108Sorripas41

Val Estrecha

NucleeLocuitori (2022)Sabiñánigo Alto46Sasal9

Ballibasa

miniatura| NucleeLocuitori (2022)Allué8Isún de Basa30Osán18Sardas36Satué8San Román de Basa6

Între Sabiñánigo și Guarguera

miniatura| și NucleeLocuitori (2022)Arto12Baranguá8Hostal de Ipiés38Ibort68Ipiés11Latrás12Orna de Gállego19Rapún6 În plus, în respectiva zonă a teritoriului municipal se află localitățile depopulate Campare și Jabarrella.

Guarguera

miniatura|Intrare în NucleeLocuitori (2022)Aineto30Arraso4Artosilla29Belarra9Castiello de Guarga6Castillo de Lerés4Ceresola5Gésera10Gillué6Grasa2Laguarta7Lanave2Lasieso15Layés1Molino de Villobas4Ordovés2San Esteban de Guarga3Solanilla19Yéspola2 În respectiva zonă a teritoriului municipal se află localitățile depopulate Abenilla, Alavés, Arruaba, Atós Alto, Atós Bajo, Bescós, Cañardo, Fablo, Fenillosa, Laciosa, Moulin de Escartín, Sandia, Sfânta Maria de Perula, Secorun, Villacampa și Villobas.

Sierra de Guara Nord

NucleeLocuitori (2022)Bara9Bentué de Nocito1 În respectiva zonă a teritoriului municipal se află localitățile depopulate din Abellada, Binueste, Azpe, Ibirque și Used.

Administrație și politică Distribuție istorică a Plenului Adunării MunicipalePartid politic19951999200320072011201520192023CânteceCânteceCânteceCânteceCânteceCânteceCânteceCântecePartidul Socialistilor din Aragon (PSOE-Aragon) 78757675Partidul Aragonese (PAR) 11235420Schimbarea Sabinagului - - - - -212Partidul Popular Aragon (PP) 43223126Cunta Aragonesistă (CHA) 11111000Cetățeni (CS) - - - - - 01 - Stânga Unită (IU) 00121000Total de consilieri1313131317131313

Patrimo dreapta|miniatura|Rămășițele bisericii romanice Santa María de Gavín