Sanda Lăcătuș (mai cunoscută ca Sanda „Zizi” Lăcătușu; ) este o fostă cântăreață de muzică rock din România. Ea a fost pentru o vreme solista vocală a unora din cele mai cunoscute formații de profil din anii 1980, printre care Iris și Voltaj.

Cariera muzicală miniatura|Sanda Lăcătuș (în mijloc) cu formația Hardton.

În 1982, formația Iris a fost cooptată de Adrian Păunescu în turneele Cenaclului Flacăra. Concertele durau și câte 8-10 ore, din cauza numărului mare de artiști, deplasările erau foarte lungi și obositoare, iar unele spectacole aveau loc pe stadioane, în condiții meteorologice uneori extrem de nefavorabile. Acumulându-se oboseala, solistul Cristi Minculescu și chitaristul Adi Ilie au părăsit formația și au fondat Voltaj, în timp ce Nuțu Olteanu, Marti Popescu și Nelu Dumitrescu, cărora li s-a alăturat Dan Bădulescu, au rămas în Iris și au continuat turneul. Nuțu Olteanu a preluat și părțile vocale, însă el nu era un vocalist autentic, astfel că Adrian Păunescu, practic finanțatorul formației și omul cu putere de decizie, le-a solicitat celor de la Iris să găsească un solist vocal de meserie. În cadrul cenaclului și în lumea muzicală din România a fost transmisă știrea că Iris are nevoie de cineva care să asigure părțile vocale, iar într-una din zile, Nuțu Olteanu, Marti Popescu și Nelu Dumitrescu l-au anunțat pe Bădulescu că au găsit persoana potrivită. Într-un interviu, Bădulescu a povestit că era vorba de „o fată, avea vreun metru jumate, un pic țigăncușă”. Bădulescu a fost foarte sceptic, până când fata a început să cânte piesa Highway to Hell a trupei AC/DC: „când a deschis aia mică gura și a început să cânte, am rămas cu gura căscată!”

Fata, Sanda Lăcătuș, avea doar 17 ani în momentul probei cu Iris și era elevă la un liceu tehnic din Cluj. Numărul din 18 februarie 1983 al revistei Flacăra menționează în mod eronat că este originară din Brașov. Membrii formației au prezentat-o pe Lăcătuș lui Păunescu, care a decis ca fata să se alăture cenaclului. Debutul ei cu Iris s-a făcut chiar la Cluj, în timpul celor trei spectacole ale Cenaclului Flacăra din 2, 4 și 7 decembrie 1982. La cele trei spectacole au asistat în total 14000 de spectatori. Deoarece fata purta un tricou care-i venea până la genunchi și pantofi sport în picioare, Dan Bădulescu a numit-o „Zuza-nebuna”, însă membrii trupei au poreclit-o „Zizi”, iar porecla a rămas. În realitate, Lăcătuș mai făcuse parte anterior dintr-o trupă numită Orizont, înființată la Cluj de chitaristul Rareș Totu, alături de Octavian „Barila” Andreescu (chitară bas) și Jimi L Laco (chitară).

miniatura|Decernarea premiilor Cenaclului Flacăra 1982. Sanda Lăcătuș este probabil cea din fundal, în stânga lui Adrian Păunescu. Lăcătuș a cântat cu Iris până în 1983, perioadă în care formația a compus piesele Trenul fără naș și Noaptea. În același interviu, Bădulescu a susținut că Lăcătuș „era mai bună ca Minculescu”. De altfel, în februarie 1983, tinerei soliste i-a fost acordat premiul pentru debut în anul 1982 al Cenaclului Flacăra al Tineretului Revoluționar. Adrian Păunescu l-a adus la Iris și pe Florin Ochescu, iar formația a continuat să cânte în această formulă până în iunie 1983, când a luat sfârșit turneul Cenaclului Flacăra. Într-unul din ultimele concerte, desfășurat pe 5 iunie 1983, în Sala Polivalentă din Târgu Mureș, „Sanda Lăcătușu și trupa Iris au reușit să «electrocuteze» sala”.

Adrian Păunescu avea totuși alte intenții pentru Iris și i-a convins pe Cristi Minculescu și Adi Ilie să revină în formație. Sanda Lăcătuș a fost dată afară și, „după nopți pline de lacrimi”, s-a întors la Cluj. În acest timp, trupa Voltaj a fost nevoită să găsească un nou solist, Geo Stănică, dar acesta nu a fost pe placul lui Adrian Păunescu, care a propus să fie rechemată de la Cluj Sanda Lăcătuș. Ea s-a alăturat trupei Voltaj la hotelul „Continental” din Timișoara, în plin turneu al Cenaclului Flacăra. Un articol nesemnat, publicat în numărul din 22 iulie 1983 al revistei Flacăra, susține că această componență a formației Voltaj a avut „succese repetate”, iar foștii colegi de la Iris, deranjați de concurența neașteptată, au amenințat-o pe solista Sanda Lăcătuș „că-i vor rupe picioarele dacă mai vine în cenaclu”. După terminarea turneului cu cenaclul, Gabriel Nacu, Doru Borobeică și Sanda Lăcătuș s-au despărțit de Voltaj, iar formația s-a desființat temporar. Pe blogul personal, Adrian Ilie a scris că cei trei „s-ar putea să fi fost obosiți de manevrele lui Păunescu, apoi ceva diferențe de optică apăruseră”.

Lăcătuș a fost inclusă în Trupa Totuși a lui Andrei Păunescu și a continuat să cânte în cadrul ediției din 1983-84 a Cenaclului Flacăra, dar a evoluat și separat de trupă, sub propriul său nume. La sfârșitul anului 1983, ea a fost solista efemerei formații Caro, înființată de bateristul Doru „M.S.” Istudor și în care mai activau Doru Borobeică (bas) și Sorin Weissman (chitară). Formația s-a desființat după puțin timp, iar Istudor a fost cooptat la începutul lui 1984 în grupul Florian din Transilvania. Lăcătuș a devenit solista formației Monoid, din care mai făceau parte Alexandru „Sașa” Lăcătuș (claviaturi), Octavian „Barila” Andreescu (bas), Petre Bratu (tobe) și Jimi Laco (chitară). Ea a evoluat cu Monoid în cadrul Cenaclului Flacăra, în prima parte a anului 1984.

Unul din numele rock cunoscute în cadrul Cenaclului Flacăra era trupa târgovișteană Hardton, condusă de Adrian Cărăbășel. În 1984, Hardton imprimase la Electrecord două piese cu solista Geta Tudor, pe compilația Formații rock 7, însă cântăreața a părăsit formația în vara aceluiași an și a fost înlocuită cu Sanda Lăcătuș. În această componență, Hardton a continuat turneul cu cenaclul, iar un articol din Scînteia tineretului nota că „nu se poate să nu remarcăm din nou și să recomandăm tuturor cititorilor, spectatorilor și ascultătorilor radio vocea Sandei Lăcătuș”. În ianuarie 1985, formația Hardton a fost recompensată în cadrul „premiilor Uniunii Tineretului Comunist pentru «Serbările Scînteii tineretului» 1984” cu premiul pentru creație și interpretare.

Hardton nu a imprimat oficial nici o piesă cu Sanda Lăcătuș, însă două înregistrări cu solista clujeană au fost ulterior încărcate la YouTube. Înregistrările au fost făcute în 1985, în formula: Sanda Lăcătuș (voce), Adi Cărăbășel (chitară), Eugen „Geni” Ghenciulescu (bas) și Doru Gavrilă (tobe). Lăcătuș a rămas la Hardton mai multă vreme decât în trupele anterioare, iar în vara anului 1986, precum mulți din artiștii vremii, formația a cântat pe litoral, la restaurantul „Popasul Căprioarelor” din complexul Neptun-Olimp. Tot în 1986, într-un clasament întocmit pe baza scrisorilor primite de la cititorii revistei Viața studențească, deși nu s-a clasat între primele 10, Sanda Lăcătuș a fost numită printre cele mai bune soliste vocale din România.

În anii următori, numele Sandei Lăcătuș a fost menționat de diverse ziare locale. În 1988, spre exemplu, ziare din Târgu Mureș sau Sibiu informau publicul despre turneul formației clujene Norock, însoțită de soliștii Alexandru Jula, Sanda Lăcătuș, Laura Stoica și Mioara Fieraru.

În anii 1990, Lăcătuș a reluat colaborarea cu muzicienii clujeni Octavian „Barila” Andreescu și Jimi L Laco. În 1994, aceștia au înființat trupa Nightlosers, iar Lăcătuș a înregistrat părți vocale pe albumul The Groove Distillery – Plum Brandy Blues, lansat în 1997. Tot împreună cu Jimi L Laco, ea a colaborat pe albumele Vertical (1998) și Captiv în inutil (2001) ale lui Adrian Berinde. Într-o recenzie a celui de-al doilea album, muzicologul și criticul muzical Oltea Șerban-Pârâu remarca „eficiența vocilor adiționale (Jimi El Laco, Sanda și Tanța Lăcătuș)”.

Un articol din 5 noiembrie 2010, publicat în Ziua de Cluj, menționa că Sanda Lăcătuș locuia în acel moment tot în Cluj.

Premii Premiul pentru debut, acordat în cadrul premiilor și distincțiilor pentru activitatea desfășurată în anul 1982 de Cenaclul Flacăra al Tineretului Revoluționar (februarie 1983); Premiul pentru creație și interpretare al Uniunii Tineretului Comunist pentru „Serbările Scînteii tineretului” 1984, acordat trupei Hardton (ianuarie 1985);

Discografie The Groove Distillery – Plum Brandy Blues (album Nightlosers; voci adiționale) — Genius CD, 1997 Vertical (album Adrian Berinde; voci adiționale) — Intercont Music, 1998 Captiv în inutil (album Adrian Berinde; voci adiționale) — Zoom Studio, 2001

Înregistrări la radio Muzika, izvor de bucurie / Niciodată nu e prea târziu (single Hardton) — 1985

Note

Legături externe Sanda Lăcătuș și Iris, fotografie postată de Nelu Dumitrescu. De la stânga la dreapta: Nuțu Olteanu, Sanda Lăcătuș și Florin Ochescu. Sanda Lăcătuș la Discogs

Categorie:Cântărețe rock Categorie:Cântărețe române din secolul al XX-lea Categorie:Membri ai Iris Categorie:Clujeni Categorie:Cântăreți de rock români