BTR-80 (în , „transportor blindat”) este un transportor blindat amfibiu pentru trupe, cu tracțiune 8x8, proiectat în Uniunea Sovietică. A fost adoptat în 1985 și a înlocuit în Armata Sovietică vehiculele anterioare și . A fost utilizat pentru prima dată în timpul războiului din Afganistan.
BTR-80 a stat la baza dezvoltării modelului mai mare la începutul anilor 1990.
Descriere stanga|miniatura|BTR-80 înaintează spre poziții și deschide focul asupra unei grupări simulate BTR-80 se bazează pe transportorul blindat pentru trupe BTR-70, care la rândul său a fost derivat din BTR-60. Este echipat cu un singur motor diesel V8, supraalimentat și răcit cu apă, de 260 CP, reprezentând o îmbunătățire față de cele două motoare pe benzină instalate la vehiculele BTR-60 și BTR-70.
Partea din spate a carenei a fost reconfigurată pentru a permite instalarea noului motor. Inginerii sovietici au eliminat teșiturile acoperișului de pe versiunea modificată a BTR-70, au ridicat partea din spate și au realizat un compartiment al motorului cu formă mai dreptunghiulară, în locul celui anterior înclinat spre spate.
Echipamentul standard include blocuri de vizare TNPO, dispozitive optice TNP-B și TKN-3 pentru conducător și comandant, un proiector infraroșu OU-3GA2M, șase lansatoare de grenade fumigene de 81 mm tip 902V „Tucha”, un aparat radio (R-173 sau R-163-50U), un interfon și hidrojetoare pentru propulsia amfibie. stanga|miniatura|Interiorul unui BTR-80 Sovieticii au modificat turela în formă de trunchi de con utilizată pe BTR-70 pentru BTR-80 prin reproiectarea mantalei. Aceasta permite mitralierei KPVT de 14,5 mm și mitralierei PKT de 7,62 mm montată coaxial să fie ridicate până la un unghi maxim de 60 de grade.
Acest unghi mare de tragere este util pentru angajarea țintelor aflate pe pante abrupte, în lupte urbane și pentru angajarea țintelor aeriene care zboară la altitudine mică și viteză redusă.
Sovieticii au modificat proiectul și poziționarea ambrazurilor de tragere. Ambrazurile sunt acum rotunde, în loc de forma anterioară de lacrimă, și sunt prevăzute cu monturi sferice similare celor utilizate pe BMP-1. Ambrazurile frontale sunt amplasate acum în nișe înclinate, ceea ce permite infanteriștilor să tragă spre partea frontală a vehiculului. stanga|miniatura|Lansatoarele de grenade fumigene Ușile laterale reproiectate sunt împărțite orizontal. Partea superioară se deschide spre înainte, oferind militarilor care debarcă o anumită protecție împotriva focului de armament ușor provenit din partea frontală a vehiculului. Partea inferioară se deschide în jos, formând o treaptă.
Șase lansatoare de grenade fumigene sunt montate pe partea din spate a turelei.
Protecție Protecția BTR-80 este similară cu cea a modelelor anterioare, fiind destinată doar să ofere protecție împotriva muniției obișnuite de armament ușor și a schijelor de bombă de mici dimensiuni din toate direcțiile. Totuși, vehiculul a primit unele îmbunătățiri minore ale blindajului: partea frontală și lateralele carenei au fost îngroșate de la 7 mm la 9 mm, nivel comparabil cu cel al turelei.
dreapta|miniatura|Un BTR-80 în apăSchema blindajului, realizată din oțel de înaltă duritate, este următoarea:
Partea frontală și lateralele turelei: 9 mm la 45° (13 mm grosime pe linia de ochire) Partea frontală superioară a carenei: 9 mm la 64° (21 mm grosime pe linia de ochire) Partea frontală inferioară a carenei: 9 mm la 45° (13 mm grosime pe linia de ochire) Lateralele superioare și inferioare ale carenei: 9 mm la aproximativ 25° (10 mm grosime pe linia de ochire) Partea din spate a turelei: 7 mm la 45° (10 mm grosime pe linia de ochire) Partea din spate a carenei și plafonul: 7 mm, vertical
Variante Rusia miniatura| 2S23 „Nona-SVK” tun-mortier autopropulsat
BTR-80 (GAZ-5903 - indicele de proiect al uzinei producătoare) – transportor blindat pentru transportul trupelor; BTR-80K (GAZ-59031) (komandnîi) – vehicul de comandă bazat pe transportorul blindat, echipat cu catarg telescopic pentru antenă, dispozitiv de navigație TNA-4 și echipament radio din seria R-163-50U; BTR-80M – model îmbunătățit, echipat cu motor DMZ-238M2 de 240 CP, carenă ușor alungită și anvelope noi. A intrat în producție în 1993. Se consideră că a fost produs doar într-un număr redus până la reluarea producției motorului inițial;
miniatura|BTR-80A ale Forțelor Armate ale Serbiei
BTR-80A (GAZ-59034) – vehicul de luptă al infanteriei, echipat cu tun automat 2A72 de 30 mm și 300 de cartușe ca armament principal. Turela este denumită BPPU și este dotată cu dispozitive de ochire 1PZ-9 (pentru zi) și TPN-3 sau TPN-3-42 „Kristall” (pentru noapte). În producție și în serviciu din 1994; BTR-80S – variantă a BTR-80A destinată Trupelor Interne ale Ministerului Afacerilor Interne, echipată în turelă cu mitralieră KPVT de 14,5 mm și mitralieră PKT de 7,62 mm; BTR-80AK – variantă de comandă a BTR-80A, cu două antene tip vergea montate în colțurile din spate și cu o singură ambrazură de tragere pe partea dreaptă a carenei; -3 (mașină blindată de recunoaștere și patrulare) – vehicul blindat de recunoaștere și supraveghere, bazat pe BTR-80AK și echipat cu un nou dispozitiv de vedere zi/noapte amplasat în fața poziției comandantului. Echipajul este format din șase militari. În unele surse occidentale, denumirea BRDM-3 este utilizată în mod eronat pentru purtătorul de rachete antitanc 9P148; BTR-82 – cea mai recentă versiune de producție, cu blindaj îmbunătățit, căptușeli antischije, dispozitiv de vedere pe timp de noapte TKN-4GA mai modern, sistem de navigație GLONASS și motor mai puternic de 300 CP. Armamentul original este păstrat, dar este instalat în turela BPPU a BTR-80A/BTR-82A. Prototipul BTR-82 a fost prezentat pentru prima dată în noiembrie 2009;miniatura|BTR-82A BTR-82A – cea mai recentă versiune de producție, cu blindaj îmbunătățit, căptușeli antischije, dispozitiv de vedere pe timp de noapte TKN-4GA-02, tun automat 2A72 de 30 mm (mai ușor și mai simplu decât 2A42), sistem de navigație GLONASS și motor mai puternic de 300 CP. Prototipul BTR-82A a fost prezentat pentru prima dată în noiembrie 2009. Ministerul Apărării al Rusiei a adoptat BTR-82A la începutul anului 2013. Într-un reportaj al televiziunii guvernamentale siriene, un BTR-82A a fost observat în luptă în Siria în jurul lunii septembrie 2015. Înregistrarea video arăta membri ai echipajului BTR-82A vorbind în limba rusă. Rusia a integrat pe BTR-82A turela telecomandată AU-220M „Baikal”, echipată cu un tun automat de 57 mm care utilizează muniție 57×348SR și are o cadență de 120 lovituri pe minut. Noi comenzi au fost plasate în august 2022. În iulie 2023, ministrul rus al apărării Serghei Șoigu a declarat că livrările de BTR-82A realizate de Uzina de Construcții de Mașini din Arzamas au crescut de patru ori față de începutul anului 2022. O versiune modernizată cu protecție balistică și antimină îmbunătățită a fost prezentată în august 2023; BTR-82AM – se distinge printr-o ambrazură frontală închisă (sudată) în partea frontală a vehiculului. Primul lot a fost livrat în 2013. Este utilizat de infanteria marină.miniatura|BTR-82AT BTR-82AT – variantă modernizată a BTR-82A, echipată cu sistem de rachete antitanc Kornet; BTR-87 – prototip de transportor blindat cu motor amplasat în față și rampă de debarcare în spate; BTR-82V – versiune modernizată a BTR-80 pentru Garda Națională a Rusiei; 2S23 „Nona-SVK” – vehicul de sprijin cu foc, echipat cu tun-mortier ghintuit 2A60 de 120 mm, dezvoltat pe baza tunului-mortier ghintuit 2A51 al sistemului 2S9 Nona; echipaj de 4 militari. Adoptat în 1990; BREM-K (GAZ-59033) (bronirovannaya remontno-evakuatsionnaya mashina) – vehicul de recuperare blindat, echipat cu bare de tractare, troliu, echipament de sudură și macara ușoară; KM-80 sau BTR-80 PBKM – vehicul de comandă; RKhM-4 (razvedivatel’naya khimicheskaya mashina) – vehicul de recunoaștere nucleară, biologică și chimică, echipat cu dispozitive de detecție precum IMD-21BA și DP-5V, sistem automat de alarmă chimică GSA-12, set de detectare a agenților chimici KPKhR-3, set meteorologic MK-3M, dispozitiv de prelevare a probelor KPO-1, detector automat ASP și distribuitor de fanioane KZO-2 pentru marcarea zonelor contaminate; RKhM-4-01 – versiune îmbunătățită cu echipamente mai moderne, inclusiv sistemele GSA-13, IMD-1R și ASP-12, dispozitiv semiautomat de detectare PGO-11 și stații radio R-171M și R-173M în locul modelului mai vechi R-123M; RKhM-4-02 – cu sisteme de detecție modernizate precum ASP-13, IMD-2NM și IMD-23, GSA-14; unitate de analiză, stocare și interfață UIK-RKhB și echipament de securizare a comunicațiilor T-235-1U; RKhM-6 „Povozka” – cea mai recentă versiune, echipată cu sisteme moderne de detecție, inclusiv PRKhDD-2B cu rază de detectare de aproximativ 3 km. RKhM-6 este echipat cu sistem de navigație inerțială SN-RKhM și sistem de navigație prin satelit 14Ts834. În serviciu din 2011. Desfășurat în Siria în noiembrie 2018; RPM-2 – stație mobilă de recunoaștere radiologică echipată cu sistemul KRPI. În serviciu din 2000. Poate fi cunoscută și sub denumirea NKR („complex terestru de recunoaștere nucleară”). R-149BMRA – vehicul de comandă și comunicații; R-145BM1 – vehicul de comandă și comunicații de generația a cincea. A intrat în serviciu în 2015; R-439-BK1 – vehicul de comunicații prin satelit; BPDM 15TS56M „Taifun M” – versiune nouă pentru unitățile de rachete strategice, dezvoltată pe baza BTR-82, destinată să înlocuiască vehiculele de securitate MBP bazate pe șasiul BTR-60/70. Semnalul provenit de la stația optoelectronică este afișat pe ecrane cu cristale lichide; operatorul sau comandantul poate monitoriza mediul și poate angaja țintele detectate folosind mitraliera existentă. Versiunea bazată pe BTR-80 este echipată cu o turelă nouă cu mitralieră de 7,62 mm, vehicul aerian fără pilot Eleron-3SV cu rază de 5 km, dispozitiv modern de observare optică și în infraroșu TKN-4S și radar „Kredo-1”. În serviciu din 2013. Aproximativ 70 de vehicule au fost livrate între 2012 și 2020; ZS-88 (zvukoveshchatel’naya stantsiya) – vehicul pentru operațiuni psihologice, echipat cu sistem de difuzoare; ZS-96 – vehicul pentru operațiuni psihologice, echipat cu sistem de difuzoare; K1Sh1 (GAZ-59032) – vehicul de post de comandă cu carenă mărită și turelă neînarmată. Cunoscut și sub denumirea UNSh („șasiu unificat”). Această versiune servește ca bază pentru mai multe vehicule specializate. Estonia a utilizat acest tip ca transportor blindat pentru trupe cu turelă cu mitralieră; BMM-80 „Simfoniya” (GAZ-59039) (ronirovannaya mnogofunktsionalnaya meditsinskaya mashina) – ambulanță blindată disponibilă în trei versiuni, fiecare putând transporta 9 răniți, dintre care doi pe tărgi în partea din spate a carenei. Dezvoltat în 1993: BMM-1 (prim ajutor și evacuare de pe câmpul de luptă); BMM-2 (tratament medical inițial la nivel de batalion); BMM-3 (spital mobil de campanie). E-351BrM – stație mobilă de energie electrică. Vehiculul este echipat cu generator diesel-electric AD-30T/400 care poate furniza energie pentru până la 15 vehicule de comunicații. Echipaj de 2 persoane; PU-12M6 (9S482M6) (punkt upravleniya) – vehicul de comandă pentru baterii de apărare antiaeriană echipate cu sistemele „Strela-1M”, „Strela-10M2”, „Osa-AK”, 2S6 „Tunguska” și ZSU-23-4 „Șilka”; PU-12M7 (9S482M7) – versiune îmbunătățită. 1V152 – vehicul de comandă și observare avansată pentru unități de artilerie de câmp. Echipamentul standard include telemetre, dispozitive de vedere zi/noapte, echipamente de navigație etc. 1V152 și 1V153 (pe camion Ural-4320) fac parte din complexul KSAUO „Kapustnik-B”; R-149BMR – vehicul de comunicații echipat cu stații radio R-168-100KA „Akveduk-100KA”, R-168-100U, R-163-25U, R-163-10V și R-163-1V „Arbalet”, interfon AVSK, sistem video P-338, generator AD-3,5U-28,5, catarg telescopic ASh-4, antenă HF AZI NVIS și antenă tip disc ShDA-50;