În fizică statistică, modelul Ising axial cu vecini de ordinul doi (sau modelul Ising anizotrop cu vecini de ordinul doi), cunoscut de obicei sub numele de modelul ANNNI (din engleză axial next-nearest neighbor Ising model), este o variantă a modelului Ising. În modelul ANNNI, interacțiuni de schimb feromagnetice și antiferomagnetice aflate în competiție cuplează spinurile aflate pe noduri vecine și pe noduri vecine de ordinul doi de-a lungul uneia dintre axele cristalografice ale rețelei.
Modelul reprezintă un prototip pentru magnetice spațial modulate complexe în cristale.
Pentru a descrie rezultatele experimentale privind ordonarea magnetică în erbiu, modelul a fost introdus în 1961 de de la Universitatea Oxford.
Denumirea modelului a fost introdusă în 1980 de Michael E. Fisher și , care l-au analizat mai întâi prin , iar apoi prin dezvoltări în serie la temperatură joasă, evidențiind complexitatea remarcabilă a diagramei sale de fază, care include (devil's staircases) și un . Într-adevăr, modelul oferă, pentru sisteme bidimensionale și tridimensionale, o bază teoretică pentru înțelegerea numeroaselor observații experimentale privind structuri și , precum și transformările de fază asociate, în diverși magneți, aliaje, adsorbate, politipuri, și alte solide.
Aplicații posibile suplimentare variază de la modelarea cortexului cerebral până la .
Note
Categorie:Mecanică statistică