Jaful bancar este fapta infracțională de a fura de la o bancă, în special în timp ce angajații și clienții băncii sunt supuși forței, violenței sau unei . Aceasta se referă la jaful unei sau asupra unui , spre deosebire de alte bunuri aflate în proprietatea băncii, cum ar fi un , o mașină blindată sau, istoric, o diligență. În Statele Unite, constituie o .
Potrivit Uniform Crime Reporting Program al Biroului Federal de Investigații, jaful este „luarea sau încercarea de a lua orice lucru de valoare aflat în grija, custodia sau sub controlul unei persoane sau al unor persoane prin forță sau amenințare cu forța ori violența sau prin intimidarea victimei”. Prin contrast, este „intrarea ilegală într-o structură pentru a comite o sau un furt”.
Prezentare generală
Locuri Jafurile bancare au loc atât în orașe mari, cât și în orașe mici. Această concentrare este adesea atribuită faptului că există mai multe în zonele urbane.
Acest lucru prezintă avantaje atât pentru jefuitorii de bănci, cât și pentru organele de aplicare a legii. În zonele urbane, infrastructura de transport este mai bine dezvoltată, în special acolo unde băncile tind să se grupeze în apropierea zonelor comerciale și a . Astfel de bănci sunt ținte foarte profitabile pentru jefuitori, cărora li se oferă apoi mai multe rute potențiale de scăpare.
Organele de aplicare a legii beneficiază de posibilitatea de a răspunde mai rapid, iar probabilitatea de a prinde un jefuitor de bancă la locul faptei sau în apropierea acestuia este mai mare decât în cazul altor tipuri de infracțiuni. Aceasta se datorează faptului că majoritatea jafurilor bancare sunt raportate foarte repede, chiar în timp ce infracțiunea este în desfășurare; cele mai multe jafuri bancare au loc în timpul zilei, au mai mulți martori și, cu tehnologia modernă, produc adesea imagini fotografice care pot fi distribuite și utilizate imediat pentru perierea zonei locale. În consecință, mulți jefuitori de bănci sunt prinși în aceeași zi. Rata de soluționare a jafurilor bancare este printre cele mai ridicate dintre toate infracțiunile, apropiindu-se de 60%.
Amplasarea urbană a infracțiunii contribuie, de asemenea, la profilul său de victimizare repetată, o măsură a rapidității cu care victima unei infracțiuni va suferi o repetare a infracțiunii inițiale. Un studiu realizat de a constatat că, în Anglia, o treime dintre băncile la care a avut loc un jaf vor fi jefuite din nou în termen de trei luni, în timp ce același studiu a arătat că, în Tallahassee, Florida, un sfert dintre băncile jefuite vor suferi un jaf repetat în decurs de o săptămână, iar peste jumătate dintre băncile jefuite vor fi jefuite din nou în termen de o lună.
Caracteristici a analizat tendințele privind jafurile bancare pe o perioadă de patru ani. Din cele 808 incidente de jaf bancar dintre ianuarie 1998 și mai 2002 în care a fost consemnat numărul infractorilor implicați în atac, 55% au fost comise de autori solitari, 25% de perechi și 20% de trei sau mai mulți jefuitori. Infractorii neînarmați au reprezentat 28% dintre jafuri, au provocat cele mai puține vătămări victimelor (un procent din totalul vătămărilor victimelor), au fost tipul de jefuitori care au folosit cel mai des un bilet pentru a amenința personalul băncii (46% din totalul jafurilor lor) și au eșuat cel mai frecvent în tentativele lor de jaf (33% rată de eșec). Bandele neînarmate au provocat cele mai multe vătămări victimelor (51%) și au eșuat cel mai puțin în tentativele lor de jaf (6% rată de eșec). Jefuitorii înarmați au folosit deghizări mai des comparativ cu jefuitorii neînarmați, perechile înarmate utilizând deghizări cel mai frecvent (59%).
Potrivit Sourcebook of Criminal Justice Statistics, vătămări apar în aproximativ două procente din toate jafurile bancare din Statele Unite, iar un deces are loc în mai puțin de un procent dintre acestea. Jafurile bancare violente de tip preluare totală, care sunt adesea prezentate în mass-media, sunt rare. Majoritatea jafurilor bancare care au loc în prezent sunt așa-numitele „note jobs”, adică jafuri realizate prin predarea unui bilet scris casierului, prin care se cere bani. Ideea este să se atragă cât mai puțină atenție posibil.
În cele mai multe cazuri, ceilalți clienți prezenți în bancă în timpul unui jaf nu sunt conștienți de ceea ce se întâmplă. Politica standard a băncilor este evitarea violenței pe cât posibil, astfel că acestea predau de obicei banii și încearcă să respecte cererile jefuitorului. Jefuitorul pleacă de regulă cu numerar, dar în sume relativ mici. Potrivit datelor , în 2007 au existat 106 jafuri sau tentative de jaf în Marea Britanie, în care a fost implicată în medie 1,6 persoane. O treime dintre tentative au eșuat complet, iar câștigul mediu al unei tentative reușite a fost echivalentul a 46.600 de dolari SUA. Totuși, 20% dintre reușite s-au dovedit ulterior mai puțin reușite, întrucât jefuitorii au fost arestați.Barry Reilly, Neil Rickman, Robert Witt, Robbing Banks: Crime does pay – but not very much Significance Volume 9, Issue 3, pages 17–21, June 2012
Statutul federal în SUA Potrivit dreptului federal, jaful bancar în Statele Unite este definit și incriminat în principal de dispozițiile privind jaful bancar din .
Istorie
Exemple timpurii Potrivit The New York Times și Saturday Evening Post, primul jaf bancar din Statele Unite a avut loc în martie 1831 (la 19 martie potrivit Times, la 20 martie potrivit Post). Doi bărbați, James Honeyman și William J. Murray, au intrat în City Bank of New York folosind chei falsificate. Acest lucru le-a permis să golească seiful de peste 245.000 de dolari din banii băncii. Potrivit Times, nu se poate confirma dacă aceasta a fost o tâlhărie sau o spargere.New York Times, 19 March 2010 Today In History Post și-a corectat ulterior această afirmație după ce a aflat despre un furt anterior, din 1798, de 162.821 de dolari de la Bank of Pennsylvania din Carpenters' Hall. Nici furtul de la Carpenters' Hall s-ar putea să nu fi fost, tehnic vorbind, un jaf, deoarece nu existau semne de forță, iar hoțul este posibil să fi avut o cheie.
La 14 septembrie 1828, cinci bărbați au săpat un tunel printr-un canal de scurgere de pe și au . Acest fapt a fost descris drept primul jaf bancar din Australia și totodată cel mai mare din istoria australiană.Baxter, Carol Breaking the Bank: An Extraordinary Colonial Robbery, Allen & Unwin, Crows Nest, 2008
La 15 decembrie 1863, directorul de poștă Edward Green a intrat în First National Bank de pe Pleasant Street din , l-a împușcat pe contabilul Frank Converse, în vârstă de 17 ani, și a furat 3.000 de dolari în bancnote mari și 2.000 de dolari în bancnote mici. Directorii băncii au oferit o recompensă de 6.000 de dolari pentru arestarea ucigașului. Acesta a fost descris drept primul omor comis în timpul unui jaf bancar armat din istoria Statelor Unite.
La 27 octombrie 1878 a avut loc . A fost cel mai mare jaf bancar din istoria Statelor Unite.
Jaful cunoscut sub numele de din iunie 1907, în Imperiul Rus, s-a soldat cu 40 de morți, 50 de răniți și „exproprierea” a 241.000 de ruble (aproximativ 3,96 milioane de dolari SUA la valoarea din 2018) de către bolșevici organizați, printre alții, de Vladimir Lenin și Joseph Stalin.
Primul jaf bancar din Danemarca a avut loc la 18 august 1913 la banca Sparekassen for København og Omegn din , Copenhaga. Doi bărbați, vânzătorul danez Lindorff Larsen și un mecanic german numit Güttig, înarmați cu revolvere, au fugit cu 9.000 de coroane daneze. Güttig a fost arestat la 30 august, iar Lindorff Larsen s-a sinucis după ce fugise de poliție.Axel Breidahl & Axel Kjerulf, Københavnerglimt – 1912 – 1920, 1938, p. 41.
Jafuri bancare pe frontiera americană Jaful bancar este asociat în mod obișnuit cu Vestul Sălbatic datorită câtorva exemple celebre și reprezentării sale în ficțiune. (FEE), în cercetările sale, a constatat că imaginea jafului de bancă occidental este în mare măsură un mit, identificând mai puțin de zece jafuri bancare certe între 1859 și 1900 în 15 state de frontieră. a arătat însă că cercetarea FEE a fost realizată înainte ca multe state și Biblioteca Congresului să înceapă publicarea online a ziarelor istorice și că, deși jafurile bancare în Vestul Sălbatic rămâneau neobișnuite, acestea au fost mult mai numeroase decât se apreciase anterior.
La 13 februarie 1866, mai mulți bărbați despre care se crede că erau membri ai au jefuit din , l-au împușcat mortal pe un trecător nevinovat, studentul George Clifford „Jolly” Wymore, în vârstă de 17 ani, și au fugit cu 60.000 de dolari. Acesta a fost primul jaf bancar de zi reușit în timp de pace din Statele Unite. Jafuri anterioare, cum ar fi cele asupra băncilor din cu mai bine de un an înainte, au fost săvârșite de , pe care unii istorici nu le consideră jafuri propriu-zise, ci acte de război.
Primele jafuri armate motorizate
Ediția din 29 august 1909 a ziarului The Rich Hill Tribune conținea pe prima pagină un articol intitulat „Bank Robbers in Motor Car”, potrivit căruia doi jefuitori au folosit o armă pentru a jefui Valley Bank of Santa Clara de 7.000 de dolari. Ei au folosit apoi un automobil închiriat pentru a fugi și au fost urmăriți de poliție și de un grup de cetățeni, de asemenea în automobile, ceea ce a dus în cele din urmă la capturarea lor.
La 21 decembrie 1911, membri ai bandei anarhiste au comis , folosind o mașină pentru a ajunge la curierul responsabil de depunerile bancare zilnice. L-au confruntat, l-au împușcat și au fugit cu banii. Banda Bonnot avea să repete aceste jafuri motorizate în lunile următoare. Acestea au fost primele jafuri motorizate din istorie și evenimente importante în evoluția banditismului.
Epoca Marii Crize Economice și „Inamicul public” Anii 1920 și 1930 au cunoscut o creștere semnificativă a jafurilor bancare în Statele Unite. Aceasta a dus la formarea Biroului Federal de Investigații (FBI) și la folosirea desemnării „Inamic public” pentru infractorii importanți urmăriți. În această perioadă au apărut bande celebre precum , (1932–1934) și . Alți celebri „inamici publici” au fost (Inamicul Public nr. 1 în 1934) și Machine Gun Kelly.
Prima utilizare cunoscută a imaginilor video pentru prinderea unui jefuitor de bancă În 1957, camerele de securitate instalate la St. Clair Savings and Loan din Cleveland au înregistrat primele imagini filmate folosite pentru prinderea și identificarea unor jefuitori de bănci. Jaful a avut loc la 12 aprilie, când un bărbat de 24 de ani a îndreptat o armă spre un casier, în timp ce complicele său, o femeie de 18 ani, îndesa peste 2.000 de dolari într-o geantă. Un al treilea complice conducea mașina de scăpare. Cei trei au fost capturați la scurt timp după ce imaginile video ale jafului au fost difuzate la știri naționale.
Sindromul Stockholm În 1973, patru ostatici au fost luați în timpul din Stockholm, Suedia. După eliberarea lor, ostaticii și-au apărat captorii și au refuzat să depună mărturie împotriva lor. Acest fapt a dus la interes academic pentru un fenomen numit la scurt timp după aceea sindromul Stockholm, în care ostaticii formează, în mod paradoxal, în timpul captivității, o legătură de simpatie cu răpitorii lor, ca strategie de supraviețuire. Sindromul Stockholm este considerat o „afecțiune contestată” din cauza îndoielilor privind legitimitatea acestei condiții.
Prima utilizare cunoscută a unui elicopter La 16 februarie 1984, peste 160.000 de dolari au fost furați de la Merchants and Farmers Bank and Trust Co. din Leesville, Louisiana, cu ajutorul unui elicopter furat folosit pentru scăpare.
Jefuitori de bănci istorici
(1842 – 4 iunie 1878) a fost implicat în 80% dintre jafurile bancare din SUA între 1869 și moartea sa în 1878. A fost implicat în jaful de la Manhattan Savings Institution.
Jesse James (5 septembrie 1847 – 3 aprilie 1882) a fost unul dintre cei mai notorii jefuitori de bănci din istoria americană.