Tradițiile de nuntă în Azerbaidjan reprezintă una dintre cele mai semnificative și solemne tradiții de familie ale poporului azer. Aceasta este structurată în mai multe etape și este strâns legată de diverse ritualuri și tradiții obligatorii.

Nunțile azerbaidjane străvechi reflectă cicluri de tradiții care se desfășoară pe o perioadă lungă de timp și necesită costuri materiale semnificative.

Structura ceremoniei O procedură formală de nuntă începe cu acceptarea consimțământului părinților miresei („söz kəsmək”) și continuă după ce este luată o decizie independentă cu privire la căsătorie.

Qiz Görmə (prezentarea fetei de măritat) Tradiții precum qız görmə (în ) și qız bəyənmă (în ) sunt primele condiții ale nunții. Rudele apropiate ale mirelui, care se adună pentru a-l căsători, încep să strângă informații despre mireasă, părinții ei și familia în care locuiește.

Elçilik (Pețitul)

Ziua pentru trimiterea pețitorilor la casa miresei este fixată atunci când alegerea mirelui este aprobată.

La ceremonia „principală” de pețit participă rudele mai în vârstă și mai respectate ale mirelui. Un refuz este considerat o lovitură adusă prestigiului pețitorilor. În general, rudele mai în vârstă ale mirelui sau sora sa mai mare sunt trimise la casa miresei pentru a obține acceptarea consimțământului preliminar. Anterior, tradiția impunea „refuzuri” repetate din diverse motive, însă ulterior acest proces a fost considerabil simplificat. Această simplificare ar putea fi atribuită convingerii că viitorul partener de viață ar trebui să fie egal în drepturi și că tinerii au dreptul de a face această alegere privată.

La fixarea zilei pețitului, toată lumea încearcă să aleagă o zi cu noroc, care ar trebui să fie o zi în care toate visurile se împlinesc. Conform unei credințe străvechi, spiritele rele străjuiau calea pețitorilor spre casa miresei, încercau să limiteze angajamentul și doreau ca pețitorul să primească un refuz și să fie nevoit să se întoarcă fără consimțământ. Pentru a contracara acest lucru, oamenii prindeau un ac de ușile și pereții casei de care se apropiau. Spiritele rele, speriate de acul din fier, nu aveau destul curaj să părăsească locuința și să însoțească pețitorul care mergea spre casa miresei.

Pețitul este o tradiție indispensabilă, chiar și atunci când cuplul este de acord cu căsătoria.

Bașlığ (Plata) Azerbaidjanul a onorat tradiția plății „Bașlığ”. Bașlığ este plata pentru mireasă făcută de partea mirelui către părinții miresei, în mod specific tatălui ei sau altei persoane care oferă mireasa spre căsătorie. Plata se făcea în numerar, animale sau alte bunuri materiale înainte de nuntă. Această practică a fost interzisă în timpul erei sovietice.

Nișan sau Adax (Logodna)

Pețitul urmează tradițiile de logodnă. După ce tatăl decide să își dea fiica pentru căsătorie, mirele își cinstește noile rude cu ceai și dulciuri în casa miresei. În 1908, procesul de logodnă al șahsevenilor, un grup etnic de azeri, a fost descris astfel:

Perioada de după logodnă și înainte de nuntă este principala perioadă din viața unui cuplu tânăr. Anterior, durata acestei etape era foarte semnificativă, prelungindu-se uneori pe câțiva ani. Se poate ca durata lungă a logodnei să fi fost legată de dificultățile privind bunăstarea materială și de necesitățile de pregătire pentru viitoarele ceremonii de nuntă. Mai târziu, această perioadă a fost scurtată semnificativ.

Cehiz (zestrea) După logodnă sau amanetare, familia miresei începe să pregătească cehiz-ul pentru viitoarea viață de familie a fiicei lor. Cehiz-ul este sub forma întregului echipament necesar pentru a utila casa. De obicei, familia mirelui cumpără casa, iar familia miresei cumpără tot mobilierul, echipamentul de bucătărie, mașina de spălat, aspiratorul și multe alte lucruri necesare pentru a trăi în interiorul casei. Este o mândrie pentru familia miresei să ofere un cehiz bogat. Acest lucru este acceptat ca fiind ultima datorie a părinților pentru viața fiicei lor.

Kəbin (Înregistrarea religioasă)

Înregistrarea religioasă a căsătoriei (în ) are loc cu câteva zile înainte de nuntă, cu participarea martorilor din ambele părți. O sumă garantată (în ) este înscrisă în contractul de căsătorie (în ). Aceasta este o sumă de bani garantată pentru mireasă în caz de divorț sau de deces al soțului. În trecut, suma era păstrată cu grijă de către femeia căsătorită.

Toy (Nuntă) O ceremonie pentru decorarea casei (în ) are loc cu câteva zile înainte de nuntă. Ceremonia se încheie în aceeași zi în care zestrea este adusă la casa mirelui. Scopul acestei tradiții este de a oferi tânărului cuplu toate cele necesare la începutul vieții lor împreună, motiv pentru care zestrea include mobilier, vase și articole de utilitate casnică.

Se disting o „nuntă a fetei” (ceremonia „paltar kesdi”) și așa-numita „nuntă a băiatului”. Muzica tradițională răsună la nuntă.

Xınayaxdı (Noaptea Henna) O ceremonie de „mânjire cu henna” are loc în seara primei zile a nunții la casa miresei. Cele mai apropiate prietene și rude ale miresei sunt invitate la acest eveniment. Un grup de tineri și tinere, însoțiți de muzicieni, vin de la casa mirelui. Rudele cele mai apropiate ale mirelui ung cu henna degetele miresei și oferă daruri. Familia miresei oferă o masă festivă oficială participanților la ceremonie. „Mânjirea cu henna” are nume diferite în diferite districte ale Azerbaidjanului: în Șaki ceremonia se numește „ospățul miresei”; în Tovuz ceremonia este „demonstrația fetei”; în Masalli și Lenkeran evenimentele sunt cunoscute ca „adunarea la fată”; în Guba referința este „mânjirea cu henna”, iar în Absheron aceasta este „hennanane”. Conform tradiției, în noaptea „mânjirii cu henna”, mirele venea la casa miresei pentru „toy payi” (rația de nuntă) și lua o oaie și o găină, oferind în schimb daruri și bani. Conform tradiției, este oportun să se fure „toy payi”, dar în anii 1980 rația de nuntă era pregătită din timp și dată mirelui. Uneori muzicienii rămân în casa miresei, iar veselia și dansul continuă până dimineața. În prima oră, se execută un tip de Meykhana, numit Hakıșta. Un muzician va cânta același ritm de 3/4 sau 2/4, între 180 bpm și 200 bpm la Qoltuğ Nağara, un ritm comun în muzica tradițională azeră. Hakıșta continuă timp de o oră, uneori fiind puțin mai rapidă. Iată un exemplu:

În a doua zi a nunții, au loc dansuri în casa mirelui. Organizarea unui „gulesh” (spectacol de lupte) a făcut parte din a doua zi în unele sate până în prezent. Încă din anii 1970, această tradiție exista în fiecare sat din Azerbaidjan. Luptători faimoși se adunau pentru a-și măsura puterea la nuntă. La sfârșitul nunții, o trăsură este trimisă la casa miresei (în zilele noastre, o mașină) pentru a aduce mireasa la casa mirelui (în ). Pe drum, băieții rețin mirele, mireasa și trăsura lor pentru a primi un cadou (în ).

Ambele palme ale miresei sunt legate cu o batistă albă sau roșie sub care se pun bani, care erau luați de însoțitorul mirelui și al miresei. Mâinile miresei sunt dezlegate înainte de noaptea nunții.

Uzə Çıxdı (După nuntă) O ceremonie numită „uzə çıxdı”, care simbolizează sfârșitul perioadei de „absență”, are loc la câteva zile după nuntă. În trecut, conform tradiției, mireasa nu depășea limitele curții timp de o lună după nuntă. Ea nu vorbea cu soacra și socrul ei timp de o săptămână. După ceremonia „uzə çıxdı”, rudele cele mai apropiate ale miresei (cu excepția mamei și a tatălui) și ale mirelui se adună în casa acestuia, salută tinerii căsătoriți și le oferă cadouri valoroase sau bani.

Schimbări în ceremonia de nuntă În ciuda tradițiilor de lungă durată, nunțile din Azerbaidjan au suferit schimbări semnificative, în special de când Azerbaidjanul și-a câștigat independența la începutul anilor 1990. Acum este acceptat pe scară largă să se facă fotografii cu tânărul cuplu în ziua nunții, iar mireasa să poarte o rochie de mireasă albă. Ascunderea strictă a tinerilor înainte de nuntă s-a atenuat. Mirele, sau rareori mireasa, poate sta la masă cu oaspeții. În ultimii ani, mirilor li s-a acordat dreptul de a participa la ceremonia de logodnă. Aceste schimbări sunt prezente în special în nunțile de la oraș. Se preconizează că schimbările vor continua în nunțile de la sat în anii următori. Una dintre tendințele moderne este refuzul „nunții fără tineri căsătoriți”, o tradiție de a ascunde mireasa înainte de nuntă. Durata sărbătoririi căsătoriei a fost, de asemenea, scurtată. Anterior, o nuntă putea dura 3 sau 7 zile, dar acum durează o singură zi.

Note

Legături externe

Categorie:Căsătorie Categorie:Cultura Azerbaidjanului