Anne Finch, Contesa de Winchilsea () a fost o poetă și curteană engleză. Finch a scris în numeroase genuri și a abordat o varietate largă de teme — inclusiv fabule, ode, cântece și poezie religioasă — toate influențate de ideologia politică, orientarea religioasă și sensibilitatea estetică ale epocii sale.
Lucrările sale fac trimitere și la alte autoare contemporane, precum și Katherine Phillips. Prin reflecțiile sale asupra egalității intelectuale și spirituale dintre sexe, precum și asupra responsabilității femeilor de a-și valorifica potențialul, atât pentru ele însele, cât și pentru societate, Finch este considerată una dintre figurile importante ale poeziei feminine din epoca augustană.
A murit la Westminster Abbey în 1720 și a fost înmormântată, conform dorinței sale, la reședința sa din Eastwell, Kent.
Biografie Anne Finch s-a născut cu numele de Anne Kingsmill în aprilie 1661, în Sydmonton, Hampshire, în sudul Angliei. Părinții ei au fost Sir William Kingsmill și Anne Haslewood, ambii provenind din familii vechi și influente. A fost cea mai mică dintre trei copii, frații ei fiind William și Bridget Kingsmill.
Nu și-a cunoscut tatăl, acesta murind la cinci luni după nașterea ei. În testamentul său, el a stipulat ca fiicele sale să beneficieze de sprijin financiar pentru educație egal cu cel al fratelui lor, fapt neobișnuit pentru acea perioadă.
Mama sa s-a recăsătorit în 1662 cu Sir Thomas Ogle, cu care a avut o fiică, Dorothy Ogle, sora vitregă a lui Anne. Între cele două s-a dezvoltat o relație apropiată, Dorothy inspirând poezii precum „Some Reflections: In a Dialogue Between Teresa and Ardelia” și „To My Sister Ogle”.
Mama sa a murit în 1664, lăsând administrarea averii celui de-al doilea soț. Testamentul a fost contestat cu succes în Curtea de Cancelarie de unchiul lui Anne, William Haslewood.
În urma conflictului, Anne și Bridget au locuit o perioadă cu bunica lor, Lady Kingsmill, în Charing Cross, Londra, în timp ce fratele lor a fost crescut de Haslewood. În 1670, bunica a intentat un nou proces pentru obținerea unei părți din fondurile destinate educației fetelor, iar instanța a decis împărțirea responsabilităților. După moartea acesteia, în 1672, copiii s-au reunit și au fost crescuți de Haslewood.
Surorile au beneficiat de o educație amplă și progresistă pentru acea vreme. Anne a studiat mitologia greco-romană, Biblia, limbile franceză și italiană, istoria, poezia și teatrul.
La curtea lui Carol al II-lea După moartea lui Haslewood în 1682, Anne s-a mutat la Palatul St James, unde a intrat în serviciul curții lui Carol al II-lea al Angliei. A devenit una dintre domnișoarele de onoare ale Mariei de Modena, soția lui James, Duce de York.
Interesul ei pentru poezie s-a dezvoltat în această perioadă, când a început să scrie propriile versuri. Printre prietenele sale se numărau Sarah Churchill și Anne Killigrew.
Observând însă modul în care scrierile lui Killigrew erau ridiculizate la curte, într-o societate în care scrisul nu era considerat potrivit pentru femei, Anne a ales să își păstreze creațiile într-un cerc restrâns și a evitat publicarea până mai târziu în viață.
Căsătorie În această perioadă l-a cunoscut pe colonelul Heneage Finch, cu care s-a căsătorit la 15 mai 1684. Acesta era curtean și militar, fiind numit Groom of the Bedchamber pentru Ducele de York.
Familia Finch avea legături strânse cu monarhia și era loială dinastiei Stuart. Bunica sa, Elizabeth Finch, fusese prima contesă de Winchilsea.
Deși inițial Anne i-a respins avansurile, relația lor s-a concretizat într-o căsătorie armonioasă, bazată pe respect reciproc. După căsătorie, Anne a renunțat la funcția de la curte, însă soțul ei a rămas implicat în viața publică.
Poezia ei din această perioadă reflectă relația lor, explorând teme precum intimitatea, echilibrul și libertatea intelectuală. De asemenea, ea critică subtil normele sociale și atitudinile misogine ale epocii. Soțul ei i-a susținut constant activitatea literară.
Refuzul jurământului de credință miniatura|William și Mary
În 1688, Iacob al II-lea al Angliei a fost detronat în urma Revoluției Glorioase și a plecat în exil în Franța. Parlamentul a oferit coroana lui William de Orange și Maria a II-a.
Noii monarhi au impus jurăminte de credință funcționarilor și clerului. Familia Finch a refuzat să depună jurământul, considerând că fidelitatea lor față de monarhul anterior rămâne valabilă.
Această decizie a avut consecințe serioase: Heneage Finch și-a pierdut funcția, iar cuplul s-a confruntat cu dificultăți financiare și presiuni constante.
Ulterior, Charles Finch, al 4-lea conte de Winchilsea, i-a invitat să se stabilească la Eastwell Park, unde s-au mutat în jurul anului 1690 și au locuit peste 25 de ani.
La Eastwell, Anne a beneficiat de un mediu favorabil scrisului. Soțul ei i-a sprijinit activitatea, păstrând și corectând un manuscris cu peste 50 de poezii și contribuind inclusiv la stabilirea pseudonimului ei, „Ardelia”.
Această perioadă a fost cea mai productivă din punct de vedere literar. Printre temele abordate se numără natura (A Nocturnal Reverie) și prietenia (The Petition for an Absolute Retreat).
Întoarcerea la viața publică miniatura|Pagina de titlu a volumului Miscellany Poems, on Several Occasions (1713)
La începutul secolului al XVIII-lea, după stabilizarea situației politice și urcarea pe tron a reginei Anne, familia Finch a revenit la viața publică.
S-au mutat la Londra, unde Anne a fost încurajată să publice de scriitori precum Jonathan Swift, Nicholas Rowe și Alexander Pope.
În 1713, a publicat volumul Miscellany Poems, on Several Occasions, inițial anonim.
Contesa de Winchilsea În 1712, după moartea lui Charles Finch, soțul ei a devenit conte de Winchilsea, iar Anne a devenit contesă.
Responsabilitățile financiare și legale ale familiei au generat dificultăți timp de mai mulți ani, până la rezolvarea situației în 1720.
Problemele de sănătate ale lui Anne, inclusiv episoade de depresie, s-au agravat în această perioadă. Poeziile târzii reflectă preocupări religioase și frământări interioare.
Anne Finch a murit în 1720 la Westminster Abbey și a fost înmormântată la Eastwell, conform dorinței sale. Soțul ei i-a dedicat un text comemorativ în care i-a elogiat atât talentul literar, cât și caracterul.
Heneage Finch a murit la 30 septembrie 1726.
Poezia redescoperită Singura colecție importantă publicată în timpul vieții lui Anne Finch a fost Miscellany Poems, on Several Occasions (1713). După moartea sa, opera ei a intrat într-o perioadă de relativă uitare.
Interesul pentru creația sa a fost reînnoit la începutul secolului al XIX-lea, când William Wordsworth a apreciat poeziile ei despre natură într-un eseu publicat în 1815, contribuind la reconsiderarea valorii sale literare.
Un moment decisiv în redescoperirea operei sale a avut loc în 1903, odată cu publicarea unei ediții extinse a scrierilor sale, care a readus-o în atenția criticilor și a publicului. Ulterior, descoperirea unor manuscrise suplimentare a permis o înțelegere mai profundă a operei sale.
Criticii moderni au evidențiat originalitatea vocii sale poetice, sinceritatea și profunzimea reflecțiilor, precum și capacitatea de a experimenta cu formele literare ale epocii augustane.
În 1929, Virginia Woolf, în eseul O cameră doar a ei, a analizat opera lui Finch în contextul istoriei literaturii feminine. Woolf a remarcat că scrierile acesteia sunt uneori marcate de „ură și nemulțumire”, sugerând că aceste trăsături reflectă constrângerile sociale impuse femeilor scriitoare. Ea a argumentat că Finch a fost nevoită să scrie într-un context ostil, în care publicarea nu era considerată potrivită pentru femei.
Cu toate acestea, Woolf a apreciat momentele de autentică expresie poetică din opera lui Finch, considerând că „din când în când, cuvintele izvorăsc din poezie pură”. Ea a exprimat regretul că o autoare cu un asemenea talent, orientată spre natură și reflecție, a fost constrânsă de circumstanțe sociale care i-au limitat dezvoltarea literară.
Woolf a văzut în Anne Finch un exemplu relevant al dificultăților întâmpinate de femeile scriitoare și a subliniat lipsa de informații biografice disponibile despre aceasta, observând că „aproape nimic nu se știe despre ea”.
Lucrări
Teme Ca poetă, Anne Finch a avut o notorietate modestă în timpul vieții sale. Opera ei include poezie lirică, ode, poezie de dragoste și proză, fiind încadrată în perioada augustană (aproximativ 1660–1760).
Scrierile sale reflectă o relație profundă cu natura, atât din punct de vedere emoțional, cât și religios, și comentează schimbările filosofice și politice ale epocii. Criticii literari moderni au remarcat diversitatea operei sale, precum și stilul său personal, intim și reflexiv, care a atras mai multă atenție după moartea sa.
The Introduction În această poezie, Finch își exprimă conștientizarea limitărilor impuse femeilor scriitoare în societatea epocii sale. Textul reflectă tensiunea dintre dorința de exprimare intelectuală și constrângerile sociale.
Bazându-se pe observații personale, poeta explorează atât realitatea socială, cât și propriile trăiri interioare, oscilând între tonuri jucăușe, melancolice sau critice. Poezia evidențiază și dimensiunea spirituală a gândirii sale.
The Spleen Această poezie tratează tema melancoliei și a instabilității emoționale, fiind una dintre cele mai cunoscute explorări timpurii ale depresiei în literatura engleză.
Versurile sugerează natura schimbătoare și imprevizibilă a stărilor sufletești:
„Ce ești tu, Melancolie, care imiți orice lucru?” „Tu, Proteus al omenirii înșelate...”
Prin utilizarea figurii mitologice a lui Proteus (zeu capabil să-și schimbe forma), Finch ilustrează caracterul volatil al emoțiilor umane și dificultatea de a le controla sau înțelege.
Lucrări selectate
Scrieri ale autorului
Upon the Death of King James the Second, anonymous (London, 1701). The Tunbridge Prodigy (London: Printed & sold by John Morphew, 1706). The Spleen, A Pindarique Ode. By a Lady (London: Printed & sold by H. Hills, 1709). Free-thinkers: A Poem in Dialogue (London, 1711). Miscellany Poems, on Several Occasions. Written by a Lady (London: Printed for John Barber & sold by Benj. Tooke, William Taylor & James Round, 1713).
Ediții și colecții
The Poems of Anne Countess of Winchilsea, editate de Myra Reynolds (Chicago: University of Chicago Press, 1903). Selected Poems of Anne Finch, Countess of Winchilsea (Hull, Que.: Orinda, 1906). Poems, by Anne, Countess of Winchilsea, compilate de John Middleton Murry (Londra: Cape, 1928). Selected Poems, editate de Katharine M. Rogers (New York: Ungar, 1979). Selected Poems, editate de Denys Thompson (Manchester: Carcanet Press, 1987; New York: Fyfield, 1987). The Wellesley Manuscript Poems of Anne Countess of Winchilsea, editat de Jean M. Ellis D'Alessandro (Florenta: Universita degli Studi di Firenze, 1988). The Anne Finch Digital Archive, editată de Jennifer Keith. Arhiva digitală Anne Finch The Cambridge Edition of the Works of Anne Finch, Countess of Winchilsea, editată de Jennifer Keith și colab., 2 volume (Cambridge, Marea Britanie: Cambridge University Press, 2020–2021). Informații de pe site-ul Cambridge UP
Listă de poezii
Adam Posed The Answer Friendship between Ephelia and Ardelia The Introduction A Letter to Daphnis A Nocturnal Reverie On Myself A Song The Spleen To Death To the Nightingale The Tree
Note
Legături externe Anne Finch, countess of Winchilsea at the Eighteenth-Century Poetry Archive (ECPA) Luminarium: Anne Kingsmill Finch Life, extensive works, study resources Women writers: Anne Kingsmill Finch The Literary Encyclopedia Women Critics 1660–1829: An Anthology. ed. Folger Collective on Early Women Critics. Bloomingon: Indiana University Press, 1995. 45–43. Image of Finch's manuscript of "The wit and the beau " Poetry, Discussion, Biography