Eric Johnson (născut pe 17 august 1954) este un chitarist virtuoz, vocalist și compozitor american de muzică rock. Albumul său din 1990 intitulat Ah Via Musicom a fost certificat platină de către RIAA, iar single-ul „Cliffs of Dover” a câștigat premiul Grammy pentru cea mai bună interpretare instrumentală rock.

Cunoscut mai ales pentru abilitățile sale la chitară electrică, Johnson este, de asemenea, un muzician eclectic, știind să cânte la chitară acustică, chitară lap steel și chitară rezonator (resonator guitar), precum și la chitară bas sau pian. Cântă multe genuri muzicale, inclusiv rock, blues, jazz fusion, soul, folk, new age, clasic și country. Revista Keyboard l-a numit „unul dintre cei mai respectați chitariști de pe planetă” în anul 2006. De-a lungul carierei sale muzicale, Eric Johnson a mai colaborat cu alți chitariști (spre exemplu Steve Vai, Joe Satriani sau Andy Timmons) în cadrul turneelor G3.

Carieră muzicală

Tinerețe Născut într-o familie cu înclinații muzicale, Eric Johnson și cele trei surori ale sale au studiat pianul, în timp ce tatăl său era un pasionat de fluierat. Johnson a început să învețe să cânte la chitară la vârsta de 11 ani și a progresat rapid ascultându-i pe muzicienii care aveau să-i influențeze puternic stilul viitor, printre care Mike Bloomfield, Chet Atkins, Eric Clapton, Jimi Hendrix, Ric Bailey, Wes Montgomery, Jerry Reed, Bob Dylan și Django Reinhardt, printre alții. La vârsta de 15 ani, s-a alăturat primei sale trupe profesioniste, Mariani, o trupă de rock psihedelic. În 1970, Johnson și grupul au înregistrat un demo, care a avut o lansare extrem de limitată. Înregistrarea a devenit ani mai târziu o piesă de colecție apreciată.

Trupe timpurii dreapta|miniatura|250x250px|The Electromagnets cu Eric Johnson la chitară electrică (stânga) cântând la Universitatea de Stat din Carolina de Nord din Raleigh, Carolina de Nord, Statele Unite ale Americii (SUA) în anul 1976.

După absolvirea liceului, Johnson a urmat pentru scurt timp cursurile Universității din Texas, Austin, și a călătorit cu familia sa în Africa. În cele din urmă, s-a întors în Austin și, în 1974, s-a alăturat unui grup local de jazz fusion numit Electromagnets. Grupul a făcut turnee și a înregistrat la nivel regional, dar nu a atras atenția marilor case de discuri și s-a destrămat în 1977. Puterea interpretării lui Johnson a atras însă un mic grup de fani pentru primele înregistrări ale grupului, iar decenii mai târziu, cele două albume ale lor au fost lansate pe scară largă în format compact disc (CD).

Tehnică muzicală: efecte Johnson folosește pedale de efecte precum Dallas-Arbiter Fuzz Face, BK Butler Tube Driver, MXR KD IV Stereo Chorus, Vox CryBaby wah-wah, ToadWorks Barracuda flanger, Prescription Electronics Experience octave fuzz, Xotic AC Booster, MXR Flanger/Doubler, Electro-Harmonix Deluxe Memory Man delay, Boss Corporation DD-2 Digital Delay, MXR 1500 Digital Delay, Line 6 Echo Pro Studio Modeler și până la două delay-uri pe bandă Maestro Echoplex. Toate acestea sunt conectate la mai multe cutii A/B pentru a crea sunete și tonuri atât curate cât și distorsionate. Dunlop a început, de asemenea, să vândă pedala emblematică Fuzz Face a lui Eric Johnson.

Mod de înregistrare La sfârșitul anului 2006, Johnson a trecut de la înregistrarea în format analog la format digital.

Discografie solo Tones (1986) Ah Via Musicom (1990) Venus Isle (1996) Seven Worlds (1998) Suvenir (2003) Bloom (2005) Up Close (2010) Eclectic (2014) EJ (2016) Collage (2017) EJ Vol. II (2020) The Book of Making / Yesterday Meets Today (2022)

Premii și nominalizări Johnson a fost nominalizat la opt premii Grammy, câștigând o dată în 1992.

Nominalizare la Premiul Grammy pentru cea mai bună piesă rock instrumentală, „Zap” (1986) Nominalizare la premiul Grammy pentru cea mai bună piesă rock instrumentală, Ah Via Musicom (1990) Nominalizare la Premiul Grammy pentru cea mai bună compoziție instrumentală, „Cliffs of Dover” (1992) Premiul Grammy pentru cea mai bună piesă rock instrumentală, „Cliffs of Dover” (1992) Nominalizare la Premiul Grammy pentru cea mai bună piesă rock instrumentală, „Pavilion” (1996) Nominalizare la Premiul Grammy pentru cea mai bună piesă rock instrumentală, „SRV” (1997) Nominalizare la Premiul Grammy pentru cea mai bună piesă instrumentală pop, „Rain” de pe albumul Live and Beyond (2001) Nominalizare la premiul Grammy pentru cea mai bună piesă instrumentală pop, Bloom (2005)

Galerie

Note

Categorie:Chitariști americani din secolul al XX-lea Categorie:Câștigătorii premiilor Grammy Categorie:Absolvenți ai Universității Texas din Austin Categorie:Oameni în viață Categorie:Nașteri în 1954 Categorie:Pagini cu traduceri nerevizuite Categorie:Cântăreți de rock americani