Ion Zelea Codreanu

Ion Zelea Codreanu (n. Jan Zelinski, ) a fost un profesor, politician și militant ultranaționalist român, cunoscut mai ales ca tatăl lui Corneliu Zelea Codreanu, liderul Mișcării Legionare.

Biografie Jan Zelinski s-a născut în 1878 în Igești, Bucovina (conform altor surse s-a născut la Cernăuți). Era fiul lui Nicolae Zelinski și al Agafiei Antek. În privința originii au existat speculații privind atât originea poloneză, cât și cea ruteană/ucraineană, având în vedere că Igești era un sat divers, unde trăiau români ortodocși, ucraineni ortodocși și greco-catolici, polonezi romano-catolici, nemți protestanți și evrei. Codrenii au respins însă ulterior originea slavă, susținând că ar strămoșii lor ar fi niște răzeși moldoveni, slavizați forțat de autoritățile habsburgice.

Într-o criză de gelozie, fiind în stare de ebrietate, Nicolae și-a ucis soția, pe Agafia, deoarece o suspecta că o înșeală. Pentru a nu avea probleme, Nicolae și fiul său s-au mutat la Suceava, unde tânărul Jan a fost înscris la Gimnaziul Superior Greco-Oriental. Nicolae a trecut ulterior granița în România, alături de noua sa soție, iar tânărul Jan, devenit Johan, a stat în gazdă la o familie de nemți, pe nume Brauner.

Jan/Johan Zelinski a fost un elev cu probleme. Era agresiv, violent și făcea propagandă socialistă. În urma unei anchete, a fost exmatriculat, dar i s-a permis să își dea examenele în particular. Și-a continuat apoi studiile la Facultatea de Limba și Literatura Germană de la Universitatea din Cernăuți. Ulterior s-a căsătorit cu Eliza Brauner, fata familiei la care a stat în gazdă. Nu este clar dacă Zelinski s-a născut catolic și s-a convertit ulterior la ortodoxie, sau era din naștere ortodox - dar cert este că, în urma căsătoriei, Eliza s-a convertit la ortodoxie. Istoricul Dragoș Zamfirescu susține că Eliza Brauner avea origini mai diverse, tatăl ei fiind german bavarez, iar mama unguroaică.

După căsătorie, cuplul s-a stabilit în Regatul României, la Iași. Aici, Jan Zelinski, devenit Ion Zelinski, s-a împrietenit cu A. C. Cuza, care i-a devenit mentor și protector, aderând la ideile sale politice ultranaționaliste, xenofobe și antisemite.

La 13 septembrie 1899, lui Ion și Eliza li s-a născut primul fiu, Corneliu Zelinski. Copilul a fost botezat de A. C. Cuza. În 1903, Ion Zelinski, împreună co soția și fiul său, își schimbă oficial numele de familie în Zelea Codreanu. La scurt timp după, cu ajutorul lui A. C. Cuza, Ion Zelea Codreanu și familia sa vor primi cetățenia română și se vor stabili la Huși, unde Ion va deveni profesor de germană la gimnaziul din localitate.

În 1916, după intrarea României în Primul Război Mondial, Ion Zelea Codreanu a fost recrutat în Armata Română. Corneliu a vrut să lupte și el, dar, fiind minor, nu a fost primit. După cum a notat viitorul lider legionar în memoriile sale, Ion a fost rănit la Sovata, dar a refuzat să fie evacuat, conducându-și compania în timpul retragerii și în luptele de la Oituz.

Activitate politică Ion Zelea Codreanu a debutat politic în 1910, fiind membru fondator și activ al Partidului Naționalist-Democrat, condus de Nicolae Iorga și A. C. Cuza. Zelea Codreanu a făcut parte din aripa de extrema dreaptă a partidului, dominată de Cuza, ce mai includea alte figuri precum Corneliu Șumuleanu, Ion Ciocârlan, Gheorghe Clime și Nichifor Robu. A fost, de asemenea, un colaborator activ la ziarul Neamul Românesc, al lui Nicolae Iorga.

După Primul Război Mondial și ruptura dintre Iorga și Cuza, Zelea Codreanu l-a urmat pe cel din urmă. A făcut parte din Uniunea Națională Creștină, transformată în 1923 în Liga Apărării Național-Creștine (LANC). A fost un susținător înfocat al platformei antisemite a profesorului Cuza, iar în 1926 a fost ales din partea acesteia în Parlamentul României pentru circumscripția Rădăuți. Campania sa a fost marcată de un limbaj extrem de agresiv la adresa evreilor:

A fost exclus însă din LANC în 1927, fiind acuzat că "s-a aliat cu evreii". Însă, cel mai probabil, motivul real al excluderii a fost plecarea fiului său, Corneliu, din LANC, pentru a forma Mișcarea Legionară.

Ion Zelea Codreanu a fost implicat în comploturi violente, cum ar fi Complotul din Dealul Spirii și uciderea lui Manciu, dar nu a fost condamnat.

În ianuarie 1930, în cadrul Adunării Legionare de la Cahul, a aderat la mișcarea fiului său. La începutul anului 1932 a murit ministrul Justiției, Constantin Hamangiu, rămânând vacant un loc în Parlament din partea circumscripției Tutova. Mișcarea Legionară a decis să încerce să câștige acest loc și l-a propus drept candidat pe Ion Zelea Codreanu. Din cauza lipsei de bani, mișcarea a căutat trucuri ieftine de promovare care să atragă atenția asupra sa și, la propunerea lui Corneliu Zelea Codreanu, au anunțat un marș pe jos de 300 de kilometri de la București la Bârlad. Un grup de legionari condus de Mihai Stelescu a parcurs această distanță în zece zile, în pofida șicanelor întâmpinate pe drum din partea jandarmilor. Ion Zelea Codreanu a dus o campanie electorală bazată pe atacuri împotriva evreilor și a obținut 5.200 de voturi față de 4.344 obținute de candidatul liberal, devenind al doilea membru al Parlamentului din partea „Grupului Corneliu Zelea Codreanu” (numele folosit de Mișcarea Legionară).

În 1932, la alegerile generale, a fost ales din nou ca reprezentant al Bârladului și a fost unul dintre cei cinci parlamentari ai Mișcării Legionare. După ce Nicadorii l-au asasinat pe prim-ministrul României, Ion Gheorghe Duca, a fost arestat în 1934 alături de întreaga conducere a Mișcării Legionare și a fost trimis în judecată, dar a fost achitat. În 1937 a fost ales din nou în Parlamentul României pe lista noii formule a Mișcării Legionare, „Totul pentru Țară”. În anii 1938-1939, când legionarii au fost persecutați de regimul dictaturii regale, s-a aflat într-un lagăr de detenție.

După asasinarea lui Corneliu, conducerea Legiunii a fost preluată de Horia Sima. Ion Zelea Codreanu a condus opoziția internă față de Sima, mișcarea scindându-se practic în 2: simiștii (adepții lui Sima) și codreniști (adepții lui Ion Zelea Codreanu).

A încetat din viață în 1941, în urma unei operații nereușite. La momentul morții sale, 3 dintre fiii săi (Corneliu, Ion jr. și Horia) fuseseră asasinați. Ceilalți 2 rămași în viață, dar și una din fete, Iridenta, vor ajunge deținuți politici în perioada comunistă.

Note

Categorie:Nașteri în 1878 Categorie:Decese în 1941 Categorie:Absolvenți ai Universității din Cernăuți Categorie:Absolvenți ai Facultății de Litere din Iași Categorie:Oameni din Cernăuți Categorie:Români bucovineni Categorie:Polonezi bucovineni Categorie:Ucraineni bucovineni Categorie:Militari români în Primul Război Mondial Categorie:Profesori de liceu români Categorie:Legionari Categorie:Deputați români Categorie:Creștini ortodocși români Categorie:Emigranți din Austro-Ungaria în România Categorie:Cetățeni naturalizați în România Categorie:Români de origine poloneză Categorie:Corneliu Zelea Codreanu