Prima asociație a femeilor din Albania a fost fondată în anul 1909. Femeile albaneze din regiunea Gheg din Nordul Albaniei au trăit într-o societate conservatoare și patriarhală. Într-o societate atât de tradițională ca cea din comunitățile Gheg, care credeau în „predominanța bărbaților”, femeile erau supuse în ciuda trecerii la democrație și adoptarea unei economii de piață libere în Albania, după perioada de comunism a Partidului Muncitoresc Albanez. Cultura tradițională a regiunii albaneze Gheg a fost fondată pe baza legilor Kanun, un cod de conduită tradițional al acestei regiuni, vechi de 500 de ani, în care rolul principal al femeilor era acela de a avea grijă de copii și de casă.

Istorie

Dreptul de a purta arme Conform unei rubrici a Lumii Literare din 1878, femeile albaneze aveau dreptul de a purta arme.

Statutul social tradițional din regiunea Gheg Edith Durham menționează, în 1928, că femeile albaneze din zona rurală erau mai conservatoare în menținerea tradițiilor, ca și răzbunarea, fiind asemănătoare cu femeile din Grecia Antică. stanga|miniatura|Femeie în vârstă purtând costumul tradițional din nordul Albaniei Înainte de Al Doilea Război Mondial, o practică obișnuită a femeilor din regiunea Gheg era cea de a trăi în concubinaj cu bărbații care trăiau în regiunile montane.

În societatea patriarhală a regiunii albaneze Gheg, a da naștere fetelor nu era foarte preferat. Din cauza faptului că dorința de a da naștere unui băiat avea o mare importanță, un obicei frecvent era cel în care femeile gravide erau salutate cu fraza "", care se traduce prin "Să fie băiat".

Statutul social tradițional din regiunea Laberia Laberii din regiunea Sud-Vestică erau o societate patriarhală.

Jurământul virgnității din regiunea Gheg miniatura|277x277px|Femeie care a făcut „jurământul virginității” în Rapsha, Hoti, Albania otomană la începutul secolului XX În trecut, în unitățile familiale care nu aveau patriarhi, femeile albaneze care nu erau căsătorite puteau prelua rolul bărbatului de cap al familiei prin „jurământul virginității”. Prin acesta, li se oferea rolul care le permitea să trăiască precum un bărbat, să poarte arme, să dețină proprietăți, să aibă libertatea de a merge oriunde, să se îmbrace precum un bărbat, să își schimbe numele într-unul de bărbat dacă doreau, să își impună autonomia, să evite căsătoriile aranjate și să fie în preajma bărbaților în timp ce sunt tratate ca unul.

Pregătirea mesei Femeile din zona centrală a Albaniei, în special cele din Elbasan și regiunile vecine, sunt cunoscute pentru prepararea desertului ballakume, niște biscuiți tradiționali, în perioada festivalului de primăvară , care are loc pe data de 14 martie. Pe de altă parte, femeile albaneze musulmane, în special cele din secta islamică Bektashi, prepară budinca ashura din ingrediente precum grâu măcinat, zahăr, fructe uscate, nuci măcinate și scorțișoară. Aceasta este preparată după cea de-a zecea zi după matem, care este o perioadă de post.

Drepturile femeilor în politica albaneză miniatura|213x213px|Urani Rumbo (1895-1936) a fost o feministă, profesoară și dramaturgă albaneză, care a promovat educația femeilor În secolul al XIX-lea, Sami Frashëri a fost primul care a vorbit despre educația femeilor, susținând că societatea ar fi îmbunătățită dacă ar avea femei cu școală care să-și educe copiii. La finalul acestui secol, câteva femei din elita urbană, școlite în Europa de Vest, au văzut nevoia de educație în rândul femeilor din Albania. În 1891 a fost înființat primul liceu de fete în Corcea de către și , iar în 1909 ele au fondat prima organizație a femeilor din Albania, Steaua Dimineții (), cu scopul de a îmbunătăți drepturile femeilor prin îmbunătățirea educației acestora.

Mișcarea feministă din Albania a fost întreruptă de Primul Război Mondial, dar aceasta a fost reluată după război, când Albania a devenit Republică Populară Socialistă. Surorile Qiriazi au înființat organizația Perlindja în Corcea, care a publicat ziarul Mbleta. În 1920, Marie Çoba a înființat organizația locală a femeilor Gruaja Shqiptare în Shkodra, iar mai apoi au urmat multe alte organizații locale cu același nume în Corcea, Vlora și Tirana.

În 1920, , împreună cu alții, au înființat Lindhja e Gruas (Uniunea Femeilor) în Gjirokastra, una dintre cele mai importante organizații feministe care promovează dreptul femeilor din Albania la emancipare și dreptul la educație. Au publicat o declarație în ziarul , în care protestau împotriva discriminării femeilor și a condițiilor sociale. În 1923, Rumbo a făcut parte și dintr-o campanie de a permite fetelor să meargă la liceul „de băieți” din Gjirokastra. Mișcarea feministă albaneză a fost susținută de către femeile din elita urbană, care au fost inspirate de promovarea feminismului în Turcia perioadei lui Kemal Atatürk.

În perioada domniei lui Zog I (1928-1939), drepturile femeilor au fost protejate de stat prin organizația natională de stat Gruaja Shqiptare. Aceasta promova o politică progresivă și asigura femeilor dreptul la educație și la o viața profesională și interdicția izolării femeilor în haremuri sau după perdea. Mai asigura, de asemenea, și drepturi egale la moștenire, divorț, și interzicea căsătoriile aranjate și forțate, precum și poligamia. Cu toate acestea, această politică progresivă viza, în practică, doar elita cosmopolită a orașelor și nu a avut un mare efect asupra vieții majorităților femeilor din Albania.

Drepturile limitate la vot pentru femei au fost acordate în 1920, iar drepturile totale au fost acordate în 1945. Sub regimul comunist al Republicii Populare Socialiste din Albania a fost promovată o ideologie oficială de drepturi privind egalitatea de gen de către Uniunea Femeilor din Albania. După căderea comunismului, la primele alegeri democratice, numărul femeilor din parlament a scăzut, de la 75, câte erau în parlamentul Albaniei Comuniste, la 9. Într-o perioadă tumultuoasă, după 1991, poziția femeilor s-a înrăutățit. Are loc o reînvigorare religioasă a albanezilor care, în majoritatea cazurilor musulmanilor, înseamnă că femeile sunt reduse la rolul de mame și gospodine. În 2013, femeile au reprezentat 22.9% din parlament.

Căsătoria, fertilitatea și viața de familie Rata feritilității totale este de 1.5 (potrivit estimărilor din 2015), care este sub rata de înlocuire de 2.1. Rata de contracepție este destul de ridicată: 69.3% (2008/2009). Majoritatea femeilor albaneze își întemeiază o familie în jurul vârstei de 20-25 de ani: în 2011, vârsta medie a primei căsătorii era de 23.6 pentru femei și 29.3 pentru bărbați.

În unele zone rurale din Albania, căsătoriile încă sunt aranjate, iar societatea este foarte patriarhală și tradițională, influențată de codul de legi tradițional kanun. Urbanizarea Albaniei scăzută în comparație cu alte țări europene: 57.4% din populația totală (2015). Deși căsătoriile forțate nu sunt, în general, acceptate de către societate, acestea sunt un „fenomen des întâlnit în țară, în special în zonele rurale și izolate”. Fetele și femeile din aceste zone sunt „foarte des obligate să se căsătorească, din cauza mentalității patriarhale și a sărăciei”.

În Albania, avortul a fost complet legalizat în 7 decembrie 1995.Aborti – vrasje e fëmijës së palindur (in Albanian) Nr. 8045, data 07. Acesta se poate face, la cerere, până în cea de-a doisprezecea săptămână de sarcină. Femeile trebuie să urmeze consiliere cu o săptămână înaintea procedurii, iar spitalele care efectuează avorturile nu au voie să facă publice informații despre femeile care beneficiază de acestea.

În timpul guvernării lui Enver Hodja, în Albania comunistă a existat o politică de creștere a natalității, cea ce a dus la multe avorturi ilegale sau induse. În consecință, Albania a avut a doua cea mai mare rată de mortalitate maternă din întreaga Europă și s-a estimat că 50% din toate sarcinile au încetat prin avort.

Locuri de muncă În perioada comunismului, un număr mare de femei au intrat pe piața muncii. Perioada de tranziție în Albania a fost marcată de schimbări economice rapide și instabilitate. Piața muncii s-a confruntat cu multe dintre problemele care sunt obișnuite majorității economiilor de tranziție, precum pierderea locurilor de muncă din multe sectoare, care nu erau compensate suficient de apariția noilor sectoare. În 2011, rata de ocupare a fost de 51.8% pentru tinerele femei, în comparație cu cea a tinerilor bărbați, care era de 65.6%.

Educație miniatura|217x217px|Bessa Myftiu, profesoară, romancieră și jurnalistă albaneză Încă din anul 1946, aproximativ 85% din populație era analfabetă, în mare din cauza faptului că școlile în care se vorbea limba albaneză erau practic inexistente înainte ca țara să devină independentă, în 1912. Până la jumătatea secolului al XIX-lea, conducătorii Imperiului Otoman au interzis folosirea limbii albaneze în școli. Regimul comunist a oferit o mare importanță educației, ceea ce a inclus alfabetizarea populației, dar și promovarea ideologiei socialiste în școli.S.T. Dhamko. În 2015, rata alfabetizării femeilor era doar cu puțin sub cea a bărbaților: 96.9% pentru femei, în comparație cu cea de 98.4% pentru bărbați.

Violența împotriva femeilor În ultimii ani, Albania a luat măsuri pentru a adresa problema violenței împotriva femeilor. Acestea au inclus adoptarea Legii nr. 9669/2006 (Legea privind măsurile împotriva violenței în relațiile de familie) și ratificarea Convenției de la Istanbul.

Note

Legături externe

Asociația Fetelor și Femeilor Albaneze (AAGW) Femeile și copiii din Albania, dublul dividend al egalității de gen (PDF), Centrul de Cercetări Sociale, INSTAT 2006 World Vision promovează egalitatea femeilor în Albania Programul pentru Femei, Fundația pentru o Societate Deschisă din Albania Prezența OSCE în Albania , osce.org