Marea (în ) este o pictură în ulei realizată în anul 1864 de pictorul rus de origine armeană Ivan Aivazovski, care înfățișează o mare furioasă cu valuri ce se izbesc de un țărm stâncos într-o noapte cu lună. Aivazovski a pictat peste 6.000 de tablouri, mai multe de jumătate dintre ele (aproximativ 4.000) fiind peisaje marine ce prezintă în principal furtuni, valuri puternice și naufragii. Cel mai mare număr de peisaje din bogata moștenire creativă a artistului sunt asociate cu reprezentarea naturii Mării Negre și a Crimeei.

Acest tablou, realizat într-un stil romantic, se află expus în prezent la din Feodosia, pe care Aivazovski a înființat-o în 1880 într-o clădire proprie și a donat-o orașului Feodosia în 1900, prin dispozițiile sale testamentare, și care găzduiește acum 122 de pânze și 267 de schițe ale sale, alături de alte picturi ale unor pictori marini din Crimeea.

Descriere Pictura lui Aivazovski înfățișează o mare furioasă într-o noapte cu lună. Valurile se izbesc violent de stânci, formând creste de spumă, în timp ce deasupra, pe cer, se deplasează nori zdrențuiți și amenințători. Luna străpunge norii și se strecoară printr-o crăpătură, luminând marea și țărmul stâncos îndepărtat. Razele lunii se reflectă pe apa mării și provoacă scânteieri argintii pe crestele înspumate ale valurilor. Începutul iluminării naturale aduce o stare de calm „ultimilor nori ai furtunii împrăștiate” care străbat cerul. O goeletă s-a adăpostit de furtună în golful străjuit de stânci înalte și ascuțite. În depărtare se observă siluetele unor munți stâncoși, ceea ce nu permite distingerea prea clară a marginilor abrupte, a crăpăturilor și a stâncilor împrăștiate la baza lor, în calea valurilor. Un foc de tabără pâlpâie abia perceptibil în crăpăturile stâncilor. Doi călători stau așezați pe țărm și privesc fascinați mișcarea valurilor.

Aivazovski, care era de obicei un artist foarte rapid, a pictat acest peisaj într-un mod care reflecta starea sa de spirit, permițând privitorilor să contemple forța și frumusețea naturii și accentuând sentimentul de solitudine în fața vastității mării. Pictura surprinde cu măiestrie luminozitatea cerului, reflexele strălucitoare ale razelor de lună și mișcarea dezlănțuită a valurilor și degajă o stare de pace. Cerul ocupă cea mai mare suprafață a pânzei și captează atenția privitorilor prin reprezentarea sa detaliată, iar munții stâncoși, pe care abia cade lumina lunii, sunt reprezentați ca mase dense și mai întunecate decât cerul. Stâncile de pe țărm au fost pictate în tehnica impasto, după care, peste substratul uscat, a adăugat un strat translucid de vopsea ce reprezintă șuvoaiele de apă care se preling și a trasat apoi cu tușe subțiri relieful coastei.

Paleta de culori este dominată de nuanțe intense de albastru, care se deschid treptat către orizont pentru a sugera imensitatea întinderii de apă. Artistul a folosit un strat subțire de vopsea pentru reprezentarea cerului azuriu, acoperit de nori, al nopții și un strat mai gros pentru redarea luminozității și strălucirii lunii, ceea ce conferit picturii o vitalitate sporită. Haloul de lumină a lunii a fost pictat cu o pensulă rotundă, cu care au fost aplicați, cu mișcări repetate, stropi de vopsea mici și deschiși la culoare, exact așa cum a fost pictată luna însăși. Marea este pictată, de asemenea, foarte dens în partea ascunsă de lumina lunii, iar forma valurilor este conturată cu mișcări ușoare de pensulă. Valurile care se sparg de țărmul stâncos și apoi se revarsă de pe stânci sunt impregnate de lumina lunii și dobândesc o nuanță fosforescentă. Combinând culori în tonuri calde și reci, Aivazovski a urmărit să creeze o atmosferă plină de realism.

Cerul are un rol important în picturile marine ale lui Aivazovski, iar deplasarea norilor sub influența curenților de aer și a rafalelor de vânt creează o imagine cu un puternic impact emoțional. Prezența unui licăr de lumină (sub forma unei raze de soare, a unui curcubeu sau a luminii unui far) era un aspect des întâlnit în picturile marine ale lui Aivazovski ce înfățișau furtuni și aveau scopul de a induce senzația că situația nu este fără speranță și că exista șansa unei salvări. De altfel, celebrul artist armean (1880–1972) i-ar fi spus odată poetului Ilia Ehrenburg: „Indiferent cât de cumplită ar fi furtuna pe care o vedem în pictura sa, o rază de lumină subtilă și slabă, dar anunțând mântuirea, va străpunge întotdeauna norii de furtună care se adună în partea de sus a pânzei. Tocmai în această lumină se află sensul tuturor furtunilor înfățișate de Aivazovski.”. Marea are dimensiunile de 119 x 168 cm (sau, după alte surse, de 128 x 179 cm).

Istoric Originar din orașul Feodosia din Crimeea, Ivan Aivazovski (1817–1900) a iubit mult regiunea sa de origine, aflată pe țărmul Mării Negre, și a creat numeroase picturi în care a înfățișat diverse peisaje ale peninsulei și măreția mării (pe care a surprins-o într-o varietate de stări: de la calmul liniștitor ce oglindea răsăritul și apusul soarelui până la uragane devastatoare). Reprezentarea frumuseții și forței mării, care era o temă recurentă a operei lui Aivazovski, reflecta caracterul romantic al din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Pictura Marea a fost realizată în anul 1864, când Aivazovski avea vârsta de 47 de ani și se afla într-o perioadă de maturitate artistică. Potrivit modului său tradițional de pictare a peisajelor marine, Aivazovski nu reproducea imagini din propriile schițe, ci se folosea de „memoria, imaginația și improvizația sa rapidă”. Spre deosebire de majoritatea pictorilor peisagiști din secolul al XIX-lea, el credea că este imposibil să pictezi după natură un element atât de schimbător precum marea și nu picta după natură, ci reconstituia din memorie imagini pitorești, pe care le văzuse cu mulți ani mai înainte. Era captivat îndeosebi de evenimentele naturale neobișnuite, precum și de imaginile nocturne, și credea că artistul trebuie să aibă o memorie vizuală foarte bună, deoarece unele evenimente ale naturii erau scurte și nu puteau fi reproduse după natură, ci numai din memorie:

Această pictură se află în prezent în colecția din Feodosia, pe care Aivazovski a înființat-o în 1880 într-o clădire proprie și a donat-o orașului Feodosia în 1900, prin dispozițiile sale testamentare. Istoricul de artă Nikolai Barsamov, fost director al Galeriei din Feodosia, o considera una dintre „cele mai frumoase picturi marine” pe care Aivazovski le-a pictat în anii 1860 și susținea că aici „arta lui Aivazovski a atins apogeul și strălucirea sa”.

Galerie

Note

Bibliografie

Legături externe

Categorie:Picturi din 1864 Categorie:Picturi realizate de Ivan Aivazovski Categorie:Picturi marine Categorie:Picturi nocturne Categorie:Picturi aflate la Galeria Națională de Artă „I.K. Aivazovski”