Roberto V. Arguelles (), cunoscut sub numele de Strangulatorul din Salt Lake City, a fost un criminal în serie și infractor sexual american care, în timp ce executa o pedeapsă de pentru molestare de minori, a mărturisit violarea și uciderea a cel puțin unei femei și a trei adolescente în , între februarie și martie 1992. Ulterior a pledat vinovat și a fost condamnat la moarte pentru crime, dar a murit din cauza unei obstrucții intestinale la înainte ca sentința să poată fi executată.
Biografie Roberto V. Arguelles s-a născut la 14 februarie 1962 în , fiind unul dintre cei doi frați. Puține informații publice sunt disponibile despre copilăria sa, dar la o vârstă fragedă, tatăl său vitreg a mutat familia la o fermă de porci din Salt Lake City, unde cei doi băieți munceau din greu. Arguelles a comis prima sa infracțiune la 15 ani, când a fost prins încercând să fure o mașină în septembrie 1977, dar a fost pus sub . Comportamentul său s-a înrăutățit după eliberare: în iunie 1978 a fost trimis într-un centru pentru tineri după ce și-a bătut prietena, fratele și mama. A stat acolo aproximativ o lună, reușind să evadeze o dată, dar s-a întors după șase zile, înainte de a i se permite să revină acasă. La 5 octombrie a comis prima sa infracțiune violentă cunoscută: a răpit și a molestat o fetiță de 10 ani, dar în loc să fie internat, tribunalul pentru minori l-a plasat sub . Arguelles a rămas în atenția poliției și, în noiembrie același an, a fost acuzat de molestarea unei fetițe de 7 ani, dar acuzația a fost ulterior retrasă.
În timp ce aștepta procesul pentru acuzațiile de molestare, Arguelles a fost acuzat de violul unei fete de 17 ani din februarie 1979. A fost găsit vinovat pentru ambele acuzații și plasat la Centrul de Dezvoltare a Tinerilor din Statul Utah din , cu recomandarea de a fi deținut până la împlinirea a 21 de ani. Totuși, personalul spitalului, care nu avea un program de terapie pentru infractori sexuali minori, a încercat să-l transfere la , care a respins propunerea, susținând că Arguelles era „nemotivat pentru tratament”. După ce toate celelalte idei, inclusiv trimiterea în California pentru tratament suplimentar, au eșuat, Arguelles a fost eliberat la 19 decembrie 1979, singura condiție fiind să participe la întâlniri periodice cu un student absolvent de sociologie de la pentru terapie.
Această decizie s-a dovedit insuficientă, deoarece la 3 martie 1980 Arguelles a răpit o elevă de 15 ani de la și a dus-o la un vechi poligon de tir, unde a sodomizat-o și a violat-o. După ce a terminat, a amenințat-o că o va ucide dacă va spune cuiva, apoi a lăsat-o în fața școlii. Trei zile mai târziu, a luat o fată de 14 ani care se îndrepta spre și a dus-o pe un drum de pământ lângă ferma tatălui său vitreg, unde a sodomizat-o și a violat-o sub amenințarea unui cuțit. Victima a opus rezistență, determinându-l pe Arguelles să-i taie gâtul, înainte de a o lăsa într-un cartier rezidențial din . Fata a reușit să ajungă la o casă din apropiere și să ceară ajutor medical, pe care l-a primit la . După ce a fost tratată, eleva a oferit o descriere detaliată a atacatorului și a camionetei sale, ceea ce a dus la arestarea lui Arguelles. El a mărturisit ambele atacuri și a pledat ulterior vinovat în fața unui tribunal pentru adulți pentru două capete de acuzare de tentativă de omor, viol agravat și abuz sexual. A fost transferat la închisoarea de stat Utah pentru a-și executa pedeapsa, cererile sale de eliberare condiționată fiind respinse de mai multe ori de membrii consiliului îngrijorați. Arguelles a fost eliberat condiționat în cele din urmă la 25 iunie 1991.
Închisoarea și mărturisirile La 1 august 1992, dându-se drept agent de securitate, Arguelles a abordat doi frați (o fetiță de 10 ani și un băiețel de 8 ani) în fața școlii elementare Orchard din West Valley City, susținând că are nevoie de ajutor pentru a găsi niște bunuri furate. Sub pretextul percheziționării, le-a ordonat să-și dea jos pantalonii, a atins organele genitale ale băiatului și a mângâiat zona inghinală a fetei, înainte de a-i lăsa acasă. O săptămână mai târziu, s-a oprit în fața și, folosind o insignă falsă de poliție, a încercat să atragă în mașină două fete de 10 ani. Totuși, a fost observat de un lucrător la drum care a anunțat imediat poliția, care l-a arestat la scurt timp. A fost acuzat apoi de molestarea fraților de la Orchard Elementary School, pentru care a fost găsit vinovat și condamnat la închisoare pe viață cu posibilitate de eliberare condiționată. La pronunțarea sentinței, judecătorul Kenneth Rigtrup a recomandat explicit ca opțiunea de eliberare condiționată să nu fie niciodată aplicată, invocând istoricul de recidivism al lui Arguelles și crimele sexuale din ce în ce mai deviante.
În următorii trei ani, Arguelles a stat în închisoare aproape anonim, lăudându-se ocazional cu colegii de celulă că ar fi abuzat și ucis câteva fete tinere și femei în 1992, plus că ar fi cerut răscumpărare de la familiile lor. Aceste afirmații au atras în cele din urmă atenția investigatorilor, care au decis să-l interogheze în iulie 1995. În primul interviu, Arguelles a mărturisit uciderea Lisei Martinez (16 ani) și a lui Tuesday Roberts (15 ani), ambele dispărute în timp ce mergeau spre la 30 martie 1992. Apoi i-a condus la locurile de înmormântare de lângă ferma de porci a tatălui său vitreg, unde autoritățile au găsit corpurile celor două fete. În mărturisiri, Arguelles a spus că a înjunghiat-o pe Martinez de cel puțin 43 de ori cu o daltă de lemn, înainte de a o sugruma pe Roberts cu o frânghie. Câteva luni mai târziu, a mărturisit alte două crime: cea a lui Margo Bond (42 de ani), femeie de serviciu dispărută în drum spre serviciul de la Kennedy Junior High School în februarie 1992 și găsită înjunghiată mortal patru luni mai târziu în Tooele County; și cea a lui Stephanie Blundell (13 ani), înjunghiată mortal o lună mai târziu în . Afirmațiile sale au fost susținute de Pamela Milstein, o deținută care locuise cu Arguelles și mama sa într-o rulotă din Kearns, care a declarat că el îi arătase niște bijuterii ale lui Blundell după uciderea ei. După ce i-a condus pe anchetatori la locurile de înmormântare, Arguelles a fost acuzat oficial pentru toate cele patru crime. Deși presupusele bijuterii furate și alte obiecte care l-ar fi putut lega de victime nu au fost recuperate, s-a presupus că Arguelles sau cineva apropiat de el le-a aruncat.
Procesul, sentința și moartea Înainte de a fi judecat pentru omoruri, avocatul lui Arguelles a încercat să anuleze condamnările pentru infracțiunile sexuale pe motiv de asistență juridică ineficientă. Cererea a fost respinsă de , care a menținut condamnările. Când a fost adus în fața instanței în mai 1997, Arguelles a anunțat aproape imediat intenția de a pleda vinovat și de a renunța la dreptul de apel împotriva condamnărilor viitoare, subliniind că dorește să fie executat pentru crimele sale. De asemenea, a optat să se reprezinte singur la audierea de sentință, ceea ce i-a fost aprobat de judecătorul David Young. În timpul procesului, părea fie dezinteresat, fie inconștient de mărturiile martorilor împotriva sa și a interzis presei să-i facă fotografii, considerând că este „distractiv”. Totuși, Arguelles a interogat mai mulți martori, inclusiv detectivul care îl interogase după condamnarea pentru tentativă de omor. În timp ce avocații săi de rezervă (aleși ca consilieri) au sugerat că clientul lor suferea de leșin și posibil de tulburare de identitate disociativă, Arguelles și-a continuat eforturile de a obține condamnarea la moarte, declarând explicit că dorește ca judecătorul – nu juriul – să-i pronunțe sentința.
La 21 iunie 1997, Arguelles a fost condamnat la moarte pentru cele patru crime, metoda aleasă fiind pluton de execuție. În mod neobișnuit, a cerut ca, la data execuției, să nu i se pună tradiționala glugă neagră pe cap, deoarece voia „să vadă moartea venind”. Data inițială a fost stabilită pentru 22 august, ceea ce a fost apelat automat la instanțele superioare din Utah. Avocații săi au criticat decizia, subliniind posibilitatea ca Arguelles să sufere de anomalii mentale.
Un an mai târziu, în timp ce aștepta rezultatul apelurilor, Arguelles a încercat fără succes să se spânzure. După acest incident, comportamentul său a devenit și mai bizar: a început să-și mănânce propriile fecale, precum și bucăți de hârtie și plastic, și a fost dus de două ori la spital pentru blocaje intestinale. De fiecare dată când apărea în instanță, trebuia să fie legat de un scaun cu rotile și să i se pună o mască din plasă pe cap pentru a împiedica scuipatul asupra celor din sală. La 15 noiembrie 2003, un gardian care trecea pe lângă celula lui Arguelles a observat că era neobișnuit de tăcut și, la o inspecție mai atentă, și-a dat seama că nu răspundea. A fost transportat rapid la infirmerie, unde a primit îngrijiri. Odată ce a devenit conștient și treaz, a refuzat orice tratament suplimentar. După câteva ore de observație a devenit din nou inconștient, s-au încercat manevre de resuscitare, dar a fost declarat decedat. S-a stabilit că a murit din cauza unei obstrucții intestinale.
Note
Legături externe
Mary Doe vs. Arguelles (1983) State v. Arguelles (2003)
Categorie:Nașteri în 1962 Categorie:Decese în 2003 Categorie:Criminali americani din secolul al XX-lea Categorie:Criminali în serie Categorie:Violență împotriva femeilor Categorie:Prizonieri și deținuți