Iancu Berilă, cunoscut de asemenea și sub numele de Andrei Berilă (), a fost un criminal în serie român care a rămas celebru sub porecla „Ucigașul Brutarilor”. Acesta a comis cel puțin 20 de crime, vizând în special brutarii și familiile acestora, pe parcursul perioadei interbelice și în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, aproximativ între anii 1936 și 1947. Berilă este considerat unul dintre cei mai sângeroși ucigași în serie din istoria României, numele său rămânând în memoria colectivă prin expresii populare precum „ca Berilă”, „bag ca Berilă”, sau „trag ca Berilă”, locuțiuni care denotă eforturi intense, violență extremă sau o soartă deosebit de grea.
Biografie Iancu sau Andrei Berilă s-a născut la Galați și a rămas orfan la vârsta de aproximativ șase ani. Acesta a crescut comițând mici furturi pentru a supraviețui și a colindat prin diverse orașe din România, devenind dependent de alcool încă din tinerețe, fapt care i-a agravat comportamentul violent.
În toamna anului 1936 s-a stabilit la Galați și s-a angajat ca ucenic la brutăria familiei Mandanis, situată pe strada Dogăriei. După o perioadă de timp, într-o noapte, i-a ucis cu un cuțit de mari dimensiuni pe brutarul Mihai Mandanis, pe soția sa Paraschiva, pe fiul lor Filip, precum și pe alți angajați sau membri ai familiei, totalizând șase victime. După ce a furat suma de 500 de lei, un ceas de aur și haine, criminalul a fugit spre Brăila.
Modul său de operare era unul repetitiv și consta în angajarea ca ajutor de brutar sub pretextul învățării meseriei. Berilă studia obiceiurile familiei și locația banilor, iar în toiul nopții, profitând de momentul pregătirii aluatului, îi ucidea pe brutar și pe cei apropiați cu multiple lovituri de cuțit. A comis astfel de fapte în Galați, Brăila, Buzău și alte localități, pe seama sa fiind puse cel puțin 20 de victime, unele surse menționând asasinarea a patru familii întregi.
A fost prins după una dintre crime și condamnat inițial la 10 ani de muncă silnică, însă a reușit o evadare spectaculoasă din închisoare pentru a-și continua seria de omoruri. A fost capturat definitiv în anul 1947 în apropiere de Slatina, chiar în momentul în care se pregătea să atace o nouă familie de brutari la care fusese angajat ca ucenic. Poliția l-a surprins noaptea având cuțitul asupra sa, ancheta fiind condusă de celebrul comisar Eugen Alimănescu, ajutat de echipa sa intitulată „Fulger”.
Berilă a primit o condamnare totală de aproape 200 de ani de muncă silnică și a murit în detenție în anul 1957, la vârsta de aproximativ 60 de ani.
Modus operandi Berilă alegea brutăriile ca ținte principale datorită accesului facil la numerarul generat zilnic și a programului de lucru nocturn. Acesta câștiga încrederea patronilor prin angajarea ca ucenic, după care lansa atacuri violente în timpul nopții folosind un cuțit de mari dimensiuni. Crimele sale erau motivate de jaf și de o agresivitate extremă, neexistând un mobil sexual evident, comportament atribuit uneori alcoolismului și traumelor suferite în copilărie.
Moștenire culturală Numele lui Berilă a pătruns adânc în limbajul popular românesc. Expresiile precum „ca Berilă”, „bag ca Berilă” sau „trag ca Berilă” sunt folosite pentru a descrie eforturi intense sau muncă istovitoare, în timp ce sintagma „viața lui Berilă” face referire la o soartă plină de greutăți și suferințe. Figura sa este inclusă frecvent în topurile celor mai odioși criminali români, ocupând un loc fruntaș în lucrările de specialitate ale colonelului Traian Tandin.
Note
Categorie:Decese în 1957 Categorie:Români Categorie:Criminali români Categorie:Criminali în serie