Dumitru Drambă (n. 1882 – d. 13 februarie 1959) a fost un inginer silvic, specialist în topografie, corecția torenților și ameliorarea terenurilor degradate. A fost profesor la Facultatea de Silvicultură.
Studii S-a născut în comuna Odobești, județul Putna, într-o familie de oameni modești. A urmat clasele primare în comuna natală, apoi a continuat studiile la liceul Unirea din Focșani, unde a absolvit ca șef de promoție. La Școala Superioară de Silvicultură de la Brănești a fost de asemenea clasificat pe primul loc.
Între 1930-1932 a făcut studii la Nancy, obținând diploma de doctor în științe în specialitatea matematici aplicate, cu teza Studiul fizic si mecanic al lemnului românesc, lucrare premiată ulterior de Academia Română.
Activitatea didactică Și-a început cariera didactică ca asistent la Școala Superioară de Silvicultură de la Brănești în 1908. A fost conferențiar și profesor de topografie și geodezie până în 1947, cand a fost pensionat.
A introdus și promovat în conștiința studentilor titlul de inginer silvic în locul celui de silvicultor.
A contribuit la organizarea Facultății de Silvicultură în cadrul Politehnicii din București. A organizat practica studenților în campanii topografice la ocolul silvic Sinaia. A organizat un laborator topografic, pe care l-a dotat cu aparate topografice și o colecție de materiale didactice.
Cursurile sale erau de o claritate remarcabilă.
Activitatea științifică Paralel cu activitatea didactică, profesorul Drâmbă a activat și în producție, pornind de la funcția de șef de ocol silvic, și urcând până la cele mai înalte trepte din ierarhia silvică. Între 1930-1933 a fost numit in Consiliul Tehnic al Pădurilor. Între 1933-1942 a condus secția de Geniu forestier, ameliorații și corecția torenților din Institutul de Cercetări și Experimentări Forestiere din București.
Ca inspector silvic a luptat pentru rezilierea contractelor de vânzare a pădurilor din zona Vrancei către societățile de exploatare străine.
Ca expert în materie de corecția torenților și în ameliorarea terenurilor degradate, a reușit să aplice metode noi, pentru a reda producției suprafețele neproductive rămase de pe urma exploatărilor neraționale ale pădurilor făcute în regiunile de deal și de munte.
După 1945 a contribuit la vindecarea rănilor produse de război. A activat în cadrul Consiliului superior al Cadastrului (1946-1949) si în Comisia pentru sistematizarea Capitalei (1946-1949).
După pensionare a fost ales colaborator la Institutul de Fizică al Academiei Române, într-un colectiv care a elaborat lucrarea Fabricarea lemnului bakelizat ca material termo-izolant, cu materii prime din țară (1950-1955). Intre 1955-1956 a lucrat ca cercetător științific în colectivul forestier al Academiei Române.
Ca o apreciere a muncii sale în domeniul științei forestiere, topografiei și torenților, i s-a acordat o pensie specială.
Opera Dintre lucrările remarcabile ale profesorului Dumitru Drâmbă pot fi menționate:
Studiul torentului Valea lui Bogdan - Prahova (1937) – premiată de Academia Română Molidul ca lemn de rezonanță din Carpații românești (1937) Studiul fizic si mecanic comparativ al celor două tipuri de gorun de la Baia și Ronișoara și importanța lor pe piața internațională (1936) Ridicări topografice speciale pentru studiul terenurilor în alunecare (1938) Invetigatii și rezultate noi în domeniul materialelor electroizolante stratificate cu bază de fibră lemnoasă impregnată cu rășini sintetice (1954) – Analele Academiei Române
La acestea se adaugă numeroase lucrări cu caracter didactic, teoretic și practic, pentru studenți, brigadieri și pădurari, și articole publicate în Revista Pădurilor.
Bibliografie Prof. Dr. Ing. Dimitrie Drîmbă (1882—1959), Revista Pădurilor, 1959 (Anul 74 , nr. 1-12)1959-03-01 / nr. 3, pag 200