Marșul de la Iași la Don (în ), cunoscut și ca Marșul lui Drozdovski sau Marșul român, a fost un marș al unităților de voluntari ruși din Iași spre Don (Regiunea Oștirii de pe Don) către Armata Voluntarilor, aflată în curs de formare în timpul Războiului Civil Rus, la începutul anului 1918.

Desfășurare În noaptea de 25 octombrie spre 26 octombrie 1917, în urma loviturii de stat armate de la Petrograd, Guvernul Provizoriu a fost răsturnat.

Pe 25 octombrie 1917, la Novocerkassk, atamanul Oștirii Cazacilor de pe Don, generalul Aleksei Kaledin, după ce a primit o telegramă de la ministrul menșevic al justiției din guvernul provizoriu, Pavel Maliantovici, despre o revoltă armată la Petrograd, și apoi o instrucțiune din partea șefului de stat major al cartierului general, generalul Nikolai Duhonin, despre necesitatea luptei împotriva guvernului bolșevic, a declarat că va „oferi sprijin deplin [Guvernului Provizoriu] în strânsă alianță cu conducerea celorlalte oștiri căzăcești”.Поликарпов В. Д. Калединщина // БСЭ. — 3-е изд. — 1969—1978.

La 2 noiembrie, la sosirea la Novocerkassk, generalul Mihail Alekseev, a contactat cartierul general al Frontului Român din Iași. A fost pus la cale un plan pentru a forma un corp de voluntari ruși care să mărșăluiască spre regiunea Donului pentru a se uni cu Armata Voluntarilor, care se află în proces de formare.Гагкуев Р. Г. Последний рыцарь // Дроздовский и дроздовцы. — М.: НП «Посев», 2006. — 692 с. — ISBN 5-85824-165-4. În acest context, la începutul lunii noiembrie 1917 s-a format la Iași o organizație antibolșevică, care reunise ofițeri și soldați ai Frontului Român. În decembrie, membrii organizației au împiedicat o revoltă pro-bolșevică în oraș, împușcându-l pe liderul acestuia, Semion Roșal, pe 21 decembrie.

Pe 15 decembrie, nouă ofițeri ai Brigăzii 61 Artilerie, conduși de căpitanul Nilov, care intenționa să plece spre râul Don, i-au contactat pe căpitanul Fedorov și pe colonelul Davîdov de la sediul Frontului, care au fost de acord să formeze o unitate de voluntari.Абинякин Р. М. Офицерский корпус Добровольческой армии: социальный состав, мировоззрение 1917—1920 гг. Монография. — Орёл: Издатель А. Воробьёв, 2005. — 204 с. — ISBN 5-900901-57-2. Colonelul Mihail Drozdovski, care comandase anterior Divizia 14 Infanterie, a fost ales comandantul acesteia. A doua zi, unitatea a fost redenumită Brigada 1 Independentă de Voluntari Ruși. În cadrul Brigăzii, colonelul Drozdovski a înființat și o organizație monarhistă secretă, în care a recrutat ofițeri de încredere aleși de el. Pe 24 decembrie, a fost înființat un birou de recrutare a brigăzii. Drozdovski a trimis reprezentanți la Odesa, Kiev și alte orașe importante din Ucraina. Simultan, au fost adunate arme de la unitățile răsculate ale Frontului.

Existau, de asemenea, planuri de a forma Brigada a 2-a la Chișinău și Brigada a 3-a la Bolgrad. Cu toate acestea, comandantul Frontului Românesc, generalul Dmitri Șcerbaciov, a amânat emiterea unui ordin care să permită sosirea trupelor la Iași. În această situație, mulți ofițeri și subordonații lor au sosit în oraș de bunăvoie (de exemplu, colonelul Mihail Jebrak-Rustanovici, comandantul Regimentului 2 Naval Baltic din Ismail). Prima unitate formată în cadrul Brigăzii 1 de Voluntari Ruși a fost bateria de cavalerie și artilerie de munte a căpitanului Kolzakov, urmată de o unitate de mitraliere, Compania 1 a locotenent-colonelului Rummiel, Compania a 2-a a căpitanului Andrievski și bateria de artilerie ușoară a colonelului Polzikov. În curând, au fost formate un escadron de cavalerie sub comanda căpitanului de stat major Anikieev, un pluton de obuziere sub comanda locotenent-colonelului Medvedev și o unitate de mașini blindate.

După căderea orașului Rostov-pe-Don în fața forțelor bolșevice, comunicațiile cu Armata Voluntară au fost tăiate. În consecință, generalul Șcerbaciov, temându-se de un eventual represaliu, a emis un ordin de desființare a unităților de voluntari. Acest lucru s-a întâmplat și cu Brigada a 2-a a generalului Iulian Belozor (aprox. 800-1.000 de oameni) în proces de formare la Chișinău.Волков С.В. Трагедия русского офицерства. Гл. Поход Яссы — Дон. — М., 1993. — [Архивировано 2 апреля 2015 года.] Архивированная копия. Дата обращения: 19 сентября 2010. Архивировано 2 апреля 2015 года. În această situație, colonelul Drozdovski, în fruntea Brigăzii 1, amenințată în continuare de forțele române care încercau să o dezarmeze, a pornit spre Don pe 26 februarie 1918.

În perioada 26-28 februarie, șase eșaloane ale detașamentului lui Drozdovski, împreună cu o coloană de mașini, au plecat din Iași spre Chișinău. În gara Pîrlița, a avut loc o altă ciocnire cu unitățile românești, care a fost rezolvată în favoarea brigăzii lui Drozdovski: trupele române au încercat să captureze locomotiva din frunte.

Ajunși la Chișinău, speranțele de noi întăriri din garnizoana Chișinău au fost în mare parte spulberate – doar aprox. 60 de ofițeri din Brigada a 2-a de Voluntari a generalului-locotenent și un mic grup de geniști călare din Brigada a 3-a, s-au alăturat detașamentului lui Drozdovski. Belozor însuși – ca răspuns la oferta lui Drozdovski, în calitate de superior în grad, de a conduce întregul detașament – a refuzat, invocând un ordin de la sediul Frontului care îi elibera pe toți de obligațiile lor și care îndemna pe toți să nu aibă încredere în „planul nebunesc al lui Drozdovski”.

Toate unitățile s-au adunat pe 4 martie la Dubăsari, pe malul stâng al Nistrului. Brigada 1 era formată din regimentul mixt de pușcași al generalului Semionov, divizia călare a căpitanului de stat major Gaevski, bateria de artilerie de munte și cavalerie a căpitanului Kolzakov, bateria de artilerie ușoară a colonelului Polzikov, plutonul de obuziere al locotenentului-colonel Medvedev, unitățile de mașini blindate ale căpitanului Kovalevski, o subunitate de comunicații, o subunitate tehnică, coloana motorizată a căpitanului Lișițki, un spital de campanie și material rulant. Colonelul Mihail Voinalovici a fost ales șef de stat major, locotenent-colonelul Lesli a fost adjunctul său, iar generalul Nikolai Neveadzovski a fost șef de artilerie. Brigada număra 1.050 de oameni, dintre care 667 (2/3) erau ofițeri.

Pe 7 martie, trupele au plecat din Dubăsari. Pe 15 martie, au traversat râul Bug lângă Alexandrovca, iar pe 28 martie, a traversat Niprul lângă Berislavl. Diverse grupuri de soldați și ofițeri i s-au alăturat pe parcurs. Din Melitopol, unde a ajuns pe 3 aprilie, au sosit 70 de oameni, din Berdiansk – 70-75 și din Taganrog – 50. Un număr mare de ofițeri s-au adunat la Odesa, dar din cauza dezinformărilor despre distrugerea Brigăzii, au rămas în oraș.

Marșul a fost însoțit de ciocniri minore cu revoluționari sau unități militare bolșevice. De asemenea, au fost trimise mai multe expediții împotriva bandiților care jefuiau satele din apropiere. Pe 21 aprilie 1918, brigada s-a apropiat de Rostov-pe-Don. În timpul nopții, o divizie de cavalerie, împreună cu o baterie de artilerie ușoară și o mașină blindată sub comanda colonelului Voinalovici, au străpuns pozițiile defensive ale garnizoanei bolșevice și au pătruns în oraș. A urmat un contraatac, dar a fost oprit de focul de artilerie. Cu toate acestea, colonelul Voinalovici a fost ucis în luptă. În consecință, unitățile bolșevice s-au retras din Rostov spre Nahicevan.Деникин А. И. Книга 2. Т. 2, 3 // Очерки русской смуты: В 3 кн. — М.: Айрис-пресс, 2006. — (Белая Россия). — ISBN 5-8112-1890-7.

Victoria a dus la o euforie prematură în rândul soldaților Brigăzii – nefiind desfășurate patrule în oraș. În mod neașteptat, un tren blindat bolșevic a sosit lângă Rostov, deschizând focul cu tunurile sale. Sub acoperirea sa, trenuri care transportau unități bolșevice au sosit și au atacat orașul. Superioritatea lor numerică a fost atât de semnificativă încât Brigada, cu pierderi mari, a fost forțată să se retragă spre Taganrog. Bătălia pentru Rostov a atras o mare parte a forțelor bolșevice, permițând Grupului de Armate Don să cucerească Novocerkasskul cu un atac din sud. Cu toate acestea, bolșevicii și-au adunat forțele și au lansat un contraatac, apropiindu-se de oraș. Într-un moment critic, trupele colonelului Drozdovski au apărut și i-au sprijinit pe cazacii de pe Don. Forțele bolșevice au fost puse în fugă. O telegramă a fost trimisă comandantului Armatei Voluntare, generalul Anton Denikin, anunțând că sunt dispuși să se supună ordinelor sale. Atât de mulți voluntari s-au alăturat în Novocerkassk încât Brigada a ajuns la un număr de aproximativ 3.000 de soldați.Дроздовский и дроздовцы. — М.: НП «Посев», 2006. — 692 с. — ISBN 5-85824-165-4. Prin ordinul generalului Denikin, pe 25 mai, a devenit parte a Armatei Voluntare. În urma reorganizării Armatei Voluntare din iunie 1918, Brigada a fost transformată într-o divizie de infanterie formată din 3 brigăzi.

Note

Bibliografie Istoria marșului

Categorie:1918 în România Categorie:Războiul Civil Rus Categorie:Istoria Iașiului Categorie:Istoria Chișinăului