Olga Hepnarová () a fost o criminală cehă de tip „rampage killer” (ucigașă în masă), care la 10 iulie 1973 a ucis opt persoane lovindu-le intenționat cu un camion în Praga. Hepnarová a fost condamnată la moarte și executată în 1975. A fost ultima femeie executată în Cehoslovacia.
Context Olga Hepnarová s-a născut la 30 iunie 1951 în Praga. Tatăl ei era funcționar bancar, iar mama dentist. A fost un copil obișnuit, dar mai târziu a dezvoltat probleme psihiatrice, manifestate printr-o incapacitate de a comunica cu oamenii.
În 1964, a încercat să se sinucidă prin supradoză de medicamente. A petrecut un an într-o secție de psihiatrie a unui spital din , unde a fost bătută și abuzată după o tentativă de evadare. Specialiștii au declarat-o „nici homosexuală, nici heterosexuală” și nu i-a fost diagnosticată nicio boală mintală. Hepnarová a lucrat ulterior în diverse locuri, dar era concediată de obicei la scurt timp după angajare, inclusiv după ce a fost instruită ca legătoare de cărți la Praga și a lucrat un an la Cheb înainte de a se întoarce în capitală. A ajuns să lucreze ca șoferiță de camion. Treptat, a pierdut legătura cu familia, în special cu tatăl și sora mai mare. A cumpărat o cabană în satul , de unde făcea naveta la serviciu. Ulterior a vândut cabana și a cumpărat o mașină Trabant cu banii obținuți.
Atacul cu incendiere Tatăl Olgăi Hepnarová a moștenit o fermă în satul , pe care familia o folosea pentru recreere. În dimineața de 7 august 1970, folosind o sticlă cu benzină (cocktail Molotov), Hepnarová a incendiat ușa din zona de locuit a clădirii. Spera ca focul să ajungă la podul cu fân prin lucarnă și să distrugă întreaga gospodărie. Sora ei și doi chiriași – un cuplu de peste 75 de ani – dormeau în casă la acel moment. Aceștia s-au trezit și au reușit să stingă incendiul la timp. Pagubele finale au fost de numai 50 de Kčs. Hepnarová nu a fost suspectată de crimă. A ajuns la fermă pe jos noaptea, după ce luase un taxi din Náchod. A mărturisit fapta în timpul unei expertize psihiatrice din 1973. Ca motiv, a declarat că proprietatea devenise sursa unor dispute financiare între părinții ei.
Atacul cu camionul thumb|Piața Strossmayer cu stația de tramvai în prim-plan Hepnarová a început să planifice atacul cu camionul cu aproximativ șase luni înainte. Credea că toți oamenii încearcă să o rănească. Spunea că a fost bătută pe stradă fără motiv și că nimeni nu a ajutat-o. Nu voia să devină o sinucigașă anonimă și dorea să fie amintită.
Planurile inițiale includeau deraierea unui tren expres sau detonarea unei bombe într-o sală plină de oameni, dar a considerat aceste variante prea complicate din punct de vedere tehnic și a optat pentru o împușcătură în masă: plănuia să obțină o armă automată și să tragă asupra oamenilor din . S-a înscris la un club de tir al organizației . A renunțat însă și la această variantă, temându-se că ar putea fi ucisă imediat, iar obținerea unei astfel de arme părea dificilă. În cele din urmă a decis să folosească un vehicul ca armă.
Între 11 ianuarie și 10 iulie 1973, Hepnarová a locuit în camera 502 din ceea ce este acum Penzion Malešice, un cămin pentru angajații întreprinderii Praga Transport. Pe 9 iulie a plecat pentru o ultimă privire asupra cabanei sale, apoi a abandonat mașina Trabant, la care ținea foarte mult. A doua zi, pe 10 iulie, a reușit un test de conducere pentru a demonstra că poate controla tipul specific de camion pe care dorea să-l închirieze.
La ora 13:30, Hepnarová a condus camionul de pe Bulevardul Apărătorilor Păcii (astăzi Milada Horáková) până în Piața Strossmayer (Strossmayerovo náměstí) din sectorul , unde a urcat pe trotuar și a intrat direct într-un grup de aproximativ 25 de persoane care așteptau tramvaiul. După ce vehiculul s-a oprit de la sine, martorii au încercat să o ajute, crezând că a pierdut controlul din cauza unei defecțiuni tehnice. Hepnarová a recunoscut imediat că a lovit intenționat mulțimea. Trei persoane au murit pe loc, alte trei au decedat în aceeași zi, două în zilele următoare (toate cu vârste între 60 și 79 de ani), iar 12 persoane au fost rănite, dar au supraviețuit.
Înainte de atac, Hepnarová trimisese o scrisoare către două ziare, și , în care își explica acțiunile ca o răzbunare pentru ura pe care simțea că i-o poartă familia și lumea întreagă. Scrisoarea a fost primită la două zile după masacru.
Arestarea și condamnarea În timpul anchetei, Hepnarová a confirmat că intenția ei a fost să ucidă cât mai mulți oameni posibil. Experții psihologi au constatat că era pe deplin conștientă de acțiunile sale și nu a manifestat remușcări. A planificat totul cu atenție, ținând cont de faptul că terenul cobora spre stația de tramvai, ceea ce i-a permis să prindă viteză pentru un bilanț cât mai mare al victimelor. Atacul a fost a doua încercare, deoarece la prima trecere considerase că nu erau suficienți oameni. Hepnarová a cerut ea însăși să fie executată. La 6 aprilie 1974, Hepnarová a fost condamnată la moarte pentru omor de către Tribunalul din Praga. Sentința a fost confirmată de instanțele superioare, iar Curtea Supremă a reclasificat fapta ca punere în pericol a publicului, menținând aceeași pedeapsă. După mai multe expertize psihiatrice, a fost declarată responsabilă penal, iar premierul Cehoslovaciei, , a refuzat să-i acorde grațierea.
Execuția Olga Hepnarová a fost executată prin spânzurare cu cădere scurtă (short-drop hanging) la 12 martie 1975 la Penitenciarul Pankrác din Praga. A fost ultima femeie executată în Cehoslovacia și una dintre ultimele executate prin această metodă.Evenimentele din ziua execuției Există controverse privind modul în care a înfruntat moartea. Unele relatări spun că a fost calmă, altele că a devenit isterică, a început să țipe și să implore pentru viață, iar gardienii au fost nevoiți să o târască până la spânzurătoare.
Literatură și film În 1991, Bohumil Hrabal a publicat romanul Ponorné říčky, în care descrie remușcările unui călău de la Pankrác pentru că a trimis la spânzurătoare o „doamnă frumoasă” pe nume Olga.
Romanul ceh Oprátka za osm mrtvých de Roman Cílek (2001) relatează povestea lui Hepnarová și conține o colecție de documente contemporane.
() este un film dramatic ceho-polonez din 2016, regizat de Tomáš Weinreb și Petr Kazda. A fost prezentat în secțiunea Panorama la cea de-a 66-a ediție a , în selecția oficială la cea de-a 51-a ediție a Festivalul Internațional de Film de la Karlovy Vary și în selecția oficială la 2016.Festivalul Internațional de Film de la São Paulo Filmul a primit distribuție internațională prin One World Digital.One World Digital
Note
Categorie:Nașteri în 1951 Categorie:Decese în 1975 Categorie:Femei Categorie:Cehi Categorie:Oameni executați pentru omor Categorie:Decese prin spânzurare Categorie:Ucigași în serie Categorie:Prizonieri și deținuți Categorie:Condamnați la moarte