Rudaki (scris și Rodaki; în ; ) a fost un poet, cântăreț și muzician, considerat primul poet major care a scris în persana nouă. Poet de curte sub , se spune că acesta ar fi compus peste 180 000 de versuri; totuși, doar o mică parte din opera sa a supraviețuit, cele mai notabile fiind fragmentele versificării lucrării Kalila wa dimna (în ), o colecție de fabule indiene.
Născut în satul Banoj (situat în actuala zonă Rudaki), cea mai importantă etapă a carierei lui Rudaki s-a desfășurat la curtea Samanizilor. Deși informațiile biografice îl leagă de emirul samanid Nasr al II-lea (r. 914–943), este posibil ca acesta să se fi alăturat curții încă din timpul predecesorului acestuia, Ahmad Samani (r. 907–914).
Succesul lui Rudaki s-a datorat în mare măsură sprijinului primit de la principalul său mecena, vizirul Abu'l-Fadl al-Bal'ami (decedat în 940), care a jucat un rol esențial în înflorirea literaturii în persana nouă în secolul al X-lea. După căderea lui Bal'ami în 937, cariera lui Rudaki a intrat în declin, fiind în cele din urmă îndepărtat de la curte. Ulterior, și-a trăit ultimii ani în sărăcie, murind orb și singur în orașul natal.
În Iran, Rudaki este recunoscut drept „fondatorul poeziei în persana nouă”, iar în Tadjikistan drept „tatăl literaturii tadjice”.
Nume Numele său complet era Abu Abd Allah Ja'far ibn Muhammad ibn Hakim ibn Abd al-Rahman ibn Adam al-Rudhaki al-Sha'ir al-Samarqandi (în ). Transliterarea corectă a numelui său este Rōdhakī, în timp ce al-Rūdhakī reprezintă o formă arabizată. Alte variante de transliterare includ Rudagi, Rawdhagi și Rudhagi.
Context Sunt disponibile puține informații despre viața lui Rudaki, multe dintre acestea fiind reconstruite pe baza poemelor sale. El a trăit în perioada (819–999), sub care literatura în persana nouă a început să se dezvolte și să înflorească. De origine persană, Rudaki s-a născut în jurul anului 858, în satul Banoj (Panjrud), situat în zona Rudak, între Samarkand și Buhara.
Orbirea lui Rudaki este sugerată de scrierile unor poeți timpurii precum Daqiqi (decedat în 977), Firdoùsi (decedat în 1020/25), Abu Zura'ah al-Mu'ammari (activ în secolul al X-lea) și Nasir Khusraw (decedat după 1070). Istoricul Awfi (decedat în 1242) afirmă chiar că Rudaki s-ar fi născut orb, însă acest aspect a fost pus sub semnul întrebării de unii cercetători moderni, datorită descrierilor expresive ale naturii prezente în scrierile sale.
Pe lângă calitatea de poet, Rudaki a fost, de asemenea, cântăreț și muzician. Încă din epoca Iranului sasanid (224–651), poemele erau interpretate în mod obișnuit sub formă de cântece acompaniate de muzică.
Sub sasanizi, limba oficială, religioasă și literară era persana medie. După cucerirea musulmană a Iranului, limba a intrat într-o nouă fază, cunoscută sub numele de persană nouă. Totuși, aceasta nu descinde din forma literară a persanei medii (cunoscută sub numele de pārsīk, numită în mod obișnuit pahlavi), care era vorbită de populația din Fars și utilizată în scrierile religioase zoroastriene. În schimb, aceasta provine din dialectul vorbit la curtea capitalei sasanide, Ctesiphon, și în regiunea nord-estică iraniană Khorasan. În această perioadă, persana nouă era cunoscută sub numele de darī sau parsī-i darī.
Carieră Până la vârsta de opt ani, se relatează că Rudaki memorase deja Coranul și era priceput în arta poeziei. El a fost instruit în mânuirea harpei chang de către un muzician de seamă pe nume Abu'l-Abak Bakhtiar. În primii săi ani, Rudaki a devenit o figură populară datorită vocii sale frumoase, talentului poetic și măiestriei cu care cânta la chang.
Informațiile biografice supraviețuitoare îl asociază pe Rudaki cu emirul samanid Nasr al II-lea (r. 914–943) sau cu vizirul acestuia, Abu'l-Fadl al-Bal'ami (decedat în 940). Totuși, potrivit cercetătorului literar Sassan Tabatabai, Rudaki s-ar fi alăturat curții samanide încă din timpul tatălui și predecesorului lui Nasr al II-lea, Ahmad Samani (r. 907–914). Tabatabai afirmă că acest lucru este dovedit de un poem al lui Rudaki, în care acesta încearcă să îl consoleze pe Ahmad Samani după moartea tatălui său, Ismail Samani, în anul 907.
Cariera lui Rudaki la curtea samanidă este considerată cea mai importantă etapă a vieții sale. Rolul unui poet de curte depășea simpla divertisment, fiind un aspect esențial al curții persane. Conform primului rege sasanid, (r. 224–242), un poet era „o parte a guvernării și mijlocul de consolidare a domniei”. Pe lângă elogierea suzeranului și a domeniului său, se aștepta ca poetul să ofere sfaturi și îndrumare morală, ceea ce înseamnă că Rudaki era, cel mai probabil, experimentat și în acest domeniu.
Succesul lui Rudaki s-a datorat în mare măsură sprijinului primit de la principalul său mecena, Bal'ami. Acesta din urmă a jucat un rol important în înflorirea literaturii persane în secolul al X-lea. Bal'ami îl considera pe Rudaki drept cel mai bun dintre poeții perși și arabi.
Rudaki a fost un prieten apropiat al elevului său, Shahid Balkhi, un poet și cărturar de seamă al domeniului samanid. După moartea lui Shahid Balkhi în 936, Rudaki a scris o elegie pentru acesta. Cariera lui Rudaki a început să decline în urma căderii lui Bal'ami în 937. La scurt timp, a pierdut favoarea amirului și a fost îndepărtat de la curte. Ulterior, Rudaki și-a trăit ultimii ani în sărăcie, murind orb și singur în orașul natal, în anul 940 sau 941.
Iranologul francez Gilbert Lazard a considerat că primul succesor al lui Rudaki a fost Abu-Shakur Balkhi, care a compus numeroase mathnaviuri, în special Afarin-nama.
Operă
Conform lui Asadi Tusi, divanul (colecția de poeme scurte) al lui Rudaki consta în peste 180 000 de versuri, însă cea mai mare parte a operei sale s-a pierdut. Puținele fragmente care au supraviețuit din scrierile lui Rudaki, în special versuri izolate, pot fi găsite în dicționarele persane, în special în Lughat-i Furs al lui Asadi Tusi. Au mai supraviețuit și câteva poeme complete, cel mai notabil fiind o qasida (elogiu sau odă) formată din aproape 100 de versuri, citată în lucrarea anonimă Tarikh-i Sistan.
Qasida i-a fost dedicată lui Abu Ja'far Ahmad ibn Muhammad, care a guvernat regiunea ca guvernator samanid între 923 și 963. În acest poem, Rudaki îl numește pe Abu Ja'far un aristocrat de origine sasanidă și „mândria Iranului”, indicând astfel un sentiment de continuitate a identității iraniene de la perioada sasanidă la cea samanidă. Pentru acest poem, Abu Ja'far l-a răsplătit pe Rudaki cu 10 000 de dinari.
Cea mai cunoscută operă a lui Rudaki este versificarea lucrării Kalila wa dimna, o colecție de fabule indiene. Nasr al II-lea îi ordonase lui Bal'ami să traducă această carte din arabă în persană, apoi a numit „interpreți” care să o citească cu voce tare, astfel încât Rudaki, care era orb, să o poată transpune în versuri.
Doar câteva dintre versurile create de Rudaki au supraviețuit până astăzi. Unele dintre acestea au fost identificate în dicționarul Lughat-i Furs. În general, poezia supraviețuitoare a lui Rudaki este ușor de înțeles pentru cititorii nativi de limbă persană, în ciuda variațiilor de terminologie, a formelor cuvintelor și a tiparelor de fraze și propoziții.
Deși Rudaki a afișat simpatii pro-ismailite în scrierile sale, poezia sa are o natură pe deplin seculară. Islamul era ferm stabilit până în secolul al X-lea; totuși, perșii încă își aminteau istoria lor zoroastriană adânc înrădăcinată.
Rudaki a fost mai înclinat să evoce noțiuni iraniene și zoroastriene antice în locul celor musulmane. Unele dintre poemele sale au fost scrise în stilul preislamic andarz, adică învățături etice, critică amicală și sfaturi pentru un comportament corect, atât în sfera privată, cât și în cea publică. Un exemplu al rădăcinilor zoroastriene ale lui Rudaki poate fi observat într-un fragment în care acesta vorbește despre patronul său:
Moștenire și evaluare Rudaki este considerat primul poet major care a scris în persana nouă. Deși a fost precedat de alți poeți care au utilizat această limbă, precum Abu Hafs Sughdi (decedat în 902), cea mai mare parte a operei acestora nu a supraviețuit. În Iran, Rudaki este recunoscut drept „fondatorul poeziei în persana nouă”, iar în Tadjikistan drept „tatăl literaturii tadjice”, ambele afirmații fiind, conform iranologului , compatibile.
Viața lui Rudaki este prezentată în filmul din 1957, Sudba poeta (în ), scris de Satim Ulugzade. În anul următor, acesta din urmă a scris o piesă de teatru centrată pe figura lui Rudaki, intitulată Rudaki, care a reprezentat prima dramă biografică tadjică.
Aniversarea a 1 100 de ani de la nașterea lui Rudaki a fost comemorată de Iran și de Republica Sovietică Socialistă Tadjică în 1958, cele două state organizând împreună o conferință la care au participat numeroși academicieni iranieni și tadjici de seamă. În această perioadă a fost descoperit locul de înmormântare al lui Rudaki în Panjrud.
Arheologul și antropologul sovietic a dezgropat și a analizat rămășițele lui Rudaki, pe care le-a utilizat pentru a reconstrui chipul acestuia sub forma unei sculpturi. După destrămarea Uniunii Sovietice, Rudaki a început să devină o reprezentare tot mai puternică a identității tadjice și a consolidat, de asemenea, legăturile acestora cu restul lumii vorbitoare de limbă persană.
Potrivit lui Nile Green, Rudaki „a vestit o nouă eră pentru literatura persană”. Iranologul François de Blois afirmă că Rudaki „a fost cel mai celebrat poet persan înainte de Ferdowsi”. După moartea sa, Rudaki a continuat să rămână o figură extrem de populară timp de aproximativ două secole, până în perioada mongolă, când a devenit mai puțin apreciat de poeții foarte rafinați ai acelei vremi.
Cu toate acestea, el nu a fost uitat, fapt demonstrat de atribuirea numelui său lucrării Pseudo-Diwan-i Rudaki, numită de de Blois „una dintre cele mai notorii fraude literare”. Cărturari precum Hasan ibn Luft Allah al-Razi, în secolul al XVII-lea, și Reza-Qoli Khan Hedayat, în secolul al XIX-lea, au recunoscut cu ușurință că Pseudo-Diwan-i Rudaki era compus în cea mai mare parte din poeme de , în timp ce restul erau poeme deja cunoscute ale lui Rudaki, care fuseseră menționate în tadhkiras (dicționare biografice).
În timpul secolului al XIX-lea, Rudaki a cunoscut o renaștere a popularității, alături de alți poeți antici din Khurasan.
Filatelie
Note
Referințe
Lectură suplimentară
Legături externe
Categorie:Nașteri în 859 Categorie:Decese în 941 Categorie:Persoane oarbe Categorie:Poeți persani Categorie:Poeți medievali Categorie:Eponime ale craterelor de pe planeta Mercur Categorie:Eponime ale asteroizilor