Clădirea Adunării Naționale a Sloveniei (în ), oficial Adunarea Republicii Slovene () și totodată colocvial Parlamentul (), este un palat modernist care adăpostește , aflat în Ljubljana, capitala Sloveniei. Construită între 1954 și 1959 după planurile realizate de arhitectul , clădirea are trei caturi și se întinde pe o suprafață de 2.200 m². Este situată în Piața Republicii din . Numărul anual de vizitatori este de aproximativ 13.000.

În ciuda numelui său, clădirea adăpostește deopotrivă (camera inferioară) și (camera superioară) ale legislativului. Clădirea este înscrisă în consemnările oficiale drept monument cultural de importanță locală. A fost deschisă în 19 februarie 1959 sub numele de Palatul Adunării Poporului (), fiindcă original era reședința legislativului Republicii Socialiste Slovenia, Adunarea Poporului.

Construcție

După terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, era necesar un loc care să adăpostească legislativul Sloveniei, la vremea aceea o republică federală a Iugoslaviei comuniste. Din cauza politicilor centralizatoare ale Regatului Iugoslaviei de dinainte de 1941, nu existase niciun legislativ subnațional în perioada interbelică; palatul austro-ungar din care adăpostise Dieta provincială de dinainte de 1918 a încă mai exista, dar fusese reîntrebuințat ca rectorat al Universității din Ljubljana și în plus avea o asociere de nedorit cu dominația străină.

La sfârșitul anilor 1940, guvernul sloven a început să solicite propuneri pentru o nouă clădire a legislativului. Au fost trimise două propuneri de design din partea celui mai respectat arhitect al Sloveniei, Jože Plečnik; a doua dintre acestea, cunoscută drept „”, prezenta un dom înalt în formă de con ce se înălța până la 120 de metri din vârful unei colonade duble. Autoritățile au respins planurile lui Plečnik ca fiind prea ostentative și în schimb l-au angajat pe arhitectul , care a propus un design mult mai conservativ și modest decât oricare dintre propunerile lui Plečnik: un palat modernist auster în , fără elemente sau decorațiuni monumentale cu excepția unui grup sculptural mare ce constă în figuri de bronz și care încadrează porticul principal.

Lucrările de construcție ale clădirii proiectate de Glanz au început în 1954, executate de firma de construcții din Ljubljana Tehnika. Una dintre valorile pe care Glanz a vrut ca clădirea să le adopte a fost cea ca materialele folosite, printre care se numără lemn de esență tare, granit și marmură locale, să fie de proveniență slovenă. Douăzeci și șapte de meseriași au lucrat la structura de metal și la tâmplărie.

Deschidere Clădirea, pe atunci cunoscută sub numele de Palatul Adunării Poporului, a ținut prima sesiune a Adunării Poporului a Republicii Populare Slovenia în ziua de 19 februarie 1959.

Pe durata primilor săi 32 de ani, clădirea a ținut întruniri ale adunării tricamerale a Republicii Socialiste Slovenia. În urma independenței Sloveniei obținute în 1991, aceasta a lăsat loc folosirii de către : deopotrivă și .

Design

Arhitectură exterioară

Clădirea de patru caturi este pe dinafară austeră. Un cub de sine-stătător, fațada principală dă înspre Piața Republicii și este incrustată cu marmură din Karst, iar dedesubtul fiecărei ferestre cu granit verde din Oplotnica. Singurul element decorativ este portalul principal de două caturi – patru uși de stejar înconjurate de statui realizate de și care reprezintă oameni muncind.

Interior stanga|miniatura|Imnul național al Sloveniei în sala de așteptare a Clădirii Adunării Naționale Înăuntru, clădirea este decorată cu picturi și fresce făcute de o selecție de artiști sloveni. Cea mai mare, o pictură murală de 67,4 pe 1,4 metri realizată de artistul muralist , se întinde de-a lungul sălii de la intrare și ilustrează istoria slovenilor. Creată în 1958 și 1959, pictura murală redă evenimente precum Revoluția din 1848, Primul Război Mondial și crearea în 1918 a Regatului sârbilor, croaților și slovenilor, Al Doilea Război Mondial și războiul de eliberare națională și crearea Iugoslaviei socialiste și reconstruirea patriei. Pereții coridorului de la primul etaj sunt decorați cu portrete ale foștilor președinți ai Adunării Naționale. În urma independenței Sloveniei obținute în 1991, interiorul clădirii a fost reamenajat de mai multe ori pentru a se potrivi cu dezideratul Parlamentului Sloven.

Centrul clădirii este ocupat de Sala Mare, care se întinde pe o suprafață de 422 m², are o capacitate de 150 de locuri și este încăperea unde se întrunește Adunarea Națională. În trecut dreptunghiulară, aceasta a fost renovată în 2000 într-un amfiteatru. Fiecare loc are un microfon, un sistem de vot automat, priză și acces la rețeaua de calculatoare a Adunării Naționale. Scaunul cu fața la ușile ce duc la sală este pentru președintele Adunării Naționale. În spatele acestuia, pe peretele de marmură, este poziționat un relief de bronz al . Sculptorul a creat opera în 1991 pentru a sărbători independența. Există, de asemenea, o galerie de 106 locuri pentru ca publicul și oaspeții să poată privi Sala Mare.

Consiliul Național își desfășoară întâlnirile în Sala Mică, la parter. Încăperea este folosită totodată și pentru prezentări și conferințe publice.

Incidente dreapta|miniatura|Demonstranți în fața portalului principal în 2014 În ziua de 18 mai 2010, fațada frontală a clădirii, făcută din verde, care este rar, a suferit pagube serioase din partea studenților care au aruncat în direcția intrării principale a clădirii roci de granit scoase dintr-un pavaj din apropiere. Incidentul a avut loc în cadrul unui protest studențesc mare împotriva unui proiect de lege privitor la introducerea de , care ar fi restricționat munca studențească, și la schimbări asupra politicii burselor. Reparațiile necesare clădirii au fost estimate la 27.000 de euro.

Note

Legături externe

Clădirea Parlamentului Sloveniei. Panorame virtuale. Burger.si. Accesat la 28 februarie 2011. Palače Ljudske skupščine. 60. obletnica zgradbe // Republika Slovenija. Državni zbor

Categorie:Clădiri din Ljubljana Categorie:Clădiri și structuri din 1959