Naufragiul (în ) este o pictură în ulei realizată în anul 1876 de pictorul rus de origine armeană Ivan Aivazovski (specializat în picturi marine). Pictura înfățișează încercarea de salvare a unui grup de supraviețuitori ai unui naufragiu cauzat de o furtună maritimă, a căror barcă este împinsă către stâncile de la marginea unui țărm înalt. Este una dintre lucrările romantismului târziu ale lui Aivazovski și este remarcabilă pentru schema sa de culori. Aivazovski a pictat peste 6.000 de tablouri, mai multe de jumătate dintre ele (aproximativ 4.000) fiind peisaje marine ce prezintă în principal furtuni, valuri puternice și naufragii.

Acest tablou, realizat într-un amestec de realism și romantism, se află expus în prezent la din Feodosia, pe care Aivazovski a înființat-o în 1880 într-o clădire proprie și a donat-o orașului Feodosia în 1900, prin dispozițiile sale testamentare, și care găzduiește acum 122 de pânze și 267 de schițe ale sale, alături de alte picturi ale unor pictori marini din Crimeea.

Descriere Pictorul marin rus de renume mondial Ivan Aivazovski a creat un număr mare de lucrări pe tema naufragiilor. Potrivit Tatianei Gaiduk, directoarea Galeriei Naționale de Artă „I.K. Aivazovski” din Feodosia, există cel puțin o sută de picturi ale lui Aivazovski care conțin cuvântul „naufragiu” în titlurile lor; ele se află în prezent în colecții particulare sau sunt expuse în muzee prestigioase din mai multe țări. Seria „naufragiilor” se remarcă în creația artistică a lui Aivazovski atât prin măiestria tehnică a lucrărilor, cât și prin reflectarea legăturii emoționale profunde a artistului cu marea.

Naufragiul din 1876 înfățișează o corabie care se scufundă într-o mare furtunoasă, la marginea unui țărm stâncos. Cerul, acoperit cu nori întunecați și denși, prin care pătrund totuși câteva raze de lumină, conferă scenei un aspect apocaliptic. Furtuna maritimă se află în plină desfășurare și provoacă valuri puternice care se ridică tot mai mult și izbesc cu violență stâncile, formând o spumă albă. În colțul din stânga jos se observă rămășițele abia vizibile ale unei corăbii răsturnate, ceea ce permite privitorilor să-și imagineze naufragiul, fără a asista propriu-zis la producerea lui. Marinarii supraviețuitori au lansat la apă o barcă de salvare și s-au îmbarcat în ea, încercând să-și salveze viața. Valurile înalte împing barca plină de oameni către niște stânci uriașe cu colțuri ascuțite. Mai multe persoane stau pe vârful unei stânci abrupte, scăldate de razele soarelui ce apune, și privesc cu compasiune și speranță la naufragiați, fără a fi capabili să-i ajute în vreun fel. Mișcarea puternică a valurilor și contrastul dintre cerul sumbru și razele de lumină creează o atmosferă dramatică și încărcată de tensiune.

În ciuda tematicii marine tipice, această lucrare se deosebește însă de lucrările anterioare ale lui Aivazovski prin introducerea unor trăsături realiste, care se amestecă cu trăsăturile romantice caracteristice lucrărilor mai vechi. Compoziția artistică se caracterizează prin dinamism și atmosfera dramatică și urmărește să evidențieze forța, măreția și frumusețea sălbatică a mării, în fața căreia ființa umană pare neputincioasă. Artistul reușește să surprindă veridic „furia mării” și să capteze un moment dramatic din lupta pentru supraviețuire a naufragiaților, fără a arăta complet tragedia umană. Mișcările valurilor sunt reprezentate cu o calitate artistică desăvârșită, încât privitorul ar putea să audă zgomotul mării. Paleta de culori este construită pe contrastul între tonurile reci de verde și bleumarin ale apei și de gri și negru ale cerului, care transmit forța și amenințarea furtunii, și tonurile calde de galben ale razelor de soare, care luminează stâncile țărmului și crestele valurilor și aduc speranță naufragiaților. Prezența unui licăr de lumină (sub forma unei raze de soare, a unui curcubeu sau a luminii unui far) era un aspect des întâlnit în picturile marine ale lui Aivazovski ce înfățișau furtuni și aveau scopul de a induce senzația că situația nu este fără speranță și că exista șansa unei salvări. Naufragiul are dimensiunile de 132 x 170 cm (sau, după alte surse, de 136 x 170 cm).

Istoric Originar din orașul Feodosia din Crimeea, Ivan Aivazovski (1817–1900) a iubit mult regiunea sa de origine, aflată pe țărmul Mării Negre, și a creat numeroase picturi în care a înfățișat diverse peisaje ale peninsulei și măreția mării (pe care a surprins-o într-o varietate de stări: de la calmul liniștitor ce oglindea răsăritul și apusul soarelui până la uragane devastatoare). Reprezentarea frumuseții și forței mării, care era o temă recurentă a operei lui Aivazovski, reflecta caracterul romantic al din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. De-a lungul carierei sale, Aivazovski a abordat în repetate rânduri tema naufragiului. Reprezentarea naufragiilor și luptei cu valurile a naufragiaților în mijlocul furtunilor i-a fascinat pe mai mulți pictori ai acelor vremuri, fiind o temă comună în pictura europeană a secolului al XIX-lea și formând o categorie separată în canonul artei romantice.

Pictura Naufragiul a fost realizată în anul 1876, când Aivazovski avea vârsta de 59 de ani. Potrivit modului său tradițional de pictare a peisajelor marine, Aivazovski nu reproducea imagini din propriile schițe, ci se folosea de „memoria, imaginația și improvizația sa rapidă”. Spre deosebire de majoritatea pictorilor peisagiști din secolul al XIX-lea, el credea că este imposibil să pictezi după natură un element atât de schimbător precum marea și nu picta după natură, ci reconstituia din memorie imagini pitorești, pe care le văzuse cu mulți ani mai înainte. Era captivat îndeosebi de evenimentele naturale neobișnuite, precum și de imaginile nocturne, și credea că artistul trebuie să aibă o memorie vizuală foarte bună, deoarece unele evenimente ale naturii erau scurte și nu puteau fi reproduse după natură, ci numai din memorie:

Această pictură se află în prezent în colecția din Feodosia, pe care Aivazovski a înființat-o în 1880 într-o clădire proprie și a donat-o orașului Feodosia în 1900, prin dispozițiile sale testamentare. În acea galerie se mai află o altă pictură cu același titlu (Naufragiul) a lui Aivazovski, care a fost realizată în anul 1843 în perioada în care artistul efectua studii în străinătate și studia tradițiile europene ale picturii marine.

Reprezentări artistice Poșta Sovietică a emis la 30 martie 1974 o serie de șapte produse filatelice dedicate lui Aivazovski (șase timbre ce prezentau cele mai cunoscute lucrări ale artistului și o coliță-suvenir cu un portret realizat de un artist contemporan): un timbru cu pictura Vedere a Odesei într-o noapte cu lună (cu valoarea nominală de 2 copeici), un timbru cu pictura Bătălia de la Çeşme (cu valoarea nominală de 4 copeici), un timbru cu pictura Mănăstirea Sfântul Gheorghe (cu valoarea nominală de 6 copeici), un timbru cu pictura Marea furtunoasă (cu valoarea nominală de 10 copeici), un timbru cu pictura Curcubeul (cu valoarea nominală de 12 copeici), un timbru cu pictura Naufragiul (cu valoarea nominală de 16 copeici) și o coliță-suvenir cu un portret al lui Aivazovski, realizat în 1881 de (cu valoarea nominală de 50 de copeici), care au numerele 4330, 4331, 4332, 4333, 4334, 4335 și 4336 în catalogul lui V. Iu. Soloviov.

Galerie

Note

Categorie:Picturi din 1876 Categorie:Picturi realizate de Ivan Aivazovski Categorie:Picturi marine Categorie:Picturi aflate la Galeria Națională de Artă „I.K. Aivazovski”