miniatura|430x430px|Bazinele hidrotermale colorate și terasele de la Dallol, Etiopia. Observați cum culorile sitului variază de la alb și verde deschis până la galben, portocaliu și roșu, din cauza oxidării variabile a fierului anorganic. Dallol este un sistem hidrotermal terestru unic, situat în jurul unui vulcan de tip con, în Depresiunea Danakil, la nord-est de lanțul Erta Ale, în Etiopia. Este cunoscut pentru culorile sale neobișnuite și modelele minerale, precum și pentru fluidele extrem de acide, considerate printre cele mai acide de pe Pământ, care sunt evacuate din izvoarele sale hidrotermale.

Etimologie Termenul Dallol a fost creat de poporul Afar și înseamnă „dizolvare” sau „dezintegrare”, descriind un peisaj format din bazine acide verzi și gheizere (valori ale pH-ului mai mici de 1), precum și câmpii de deșert cu oxid de fier, sulf și sare.

Descriere Muntele Dallol are o suprafață de aproximativ 3 pe 1,5 km și se ridică la circa 60 m deasupra câmpiilor de sare din jur. O depresiune circulară aflată în apropierea centrului este probabil un crater prăbușit. Versanții sud-vestici prezintă canioane de sare erodate de apă, piloni și blocuri. Există numeroase izvoare saline și câmpuri de fumarole mici.

Numeroase izvoare termale evacuează aici saramură și lichide acide. Gheizere mici, răspândite și temporare formează conuri de sare. Depozitele de la Dallol includ cantități semnificative de potasă aflate direct la suprafață. Culorile galbene, ocru și maro sunt rezultatul prezenței fierului și a altor impurități. Izvoarele mai vechi, inactive, tind să fie maro închis din cauza proceselor de oxidare.

Formare Dallol s-a format prin intruziunea magmei bazaltice în depozitele de sare din Miocen și prin activitatea hidrotermală ulterioară. Erupții freatice au avut loc aici în 1926, formând vulcanul Dallol; numeroase alte cratere de erupție punctează câmpiile de sare din apropiere. Aceste cratere reprezintă cele mai joase guri vulcanice subaeriene cunoscute din lume, situate la aproximativ 45 m sau mai mult sub nivelul mării. În octombrie 2004, camera magmatică superficială de sub Dallol s-a dezumflat și a alimentat o intruziune magmatică spre sud, sub rift. Cele mai recente semne de activitate au fost observate în ianuarie 2011, posibil sub forma unui eveniment de degazare din adâncime.

Proprietăți fizice Dallol se află în câmpia evaporitică a Depresiunii Danakil, o subdiviziune a Depresiunii Afar, în prelungirea lanțului vulcanic bazaltic Erta Ale. Intruziunea magmei bazaltice în secvența sedimentară marină a Danakilului a dus la formarea unei structuri de tip dom de sare, în care este găzduit sistemul hidrotermal. Vârsta sistemului hidrotermal nu este cunoscută, iar cea mai recentă erupție freatică, care a creat un crater cu diametrul de 30 m în interiorul domului, a avut loc în 1926.

Regiunea mai largă Dallol este considerată unul dintre cele mai uscate și fierbinți locuri de pe planetă. Este, de asemenea, unul dintre cele mai joase puncte terestre, situat la aproximativ 125 m sub nivelul mediu al mării. Alte formațiuni hidrotermale cunoscute în apropiere sunt Gaet'Ale și Black Lakes.

Izvoarele hidrotermale de la Dallol evacuează saramuri anoxice, hiper-acide (pH < 0), hiper-saline (de aproape 10 ori mai sărate decât apa de mare) și cu temperaturi ridicate (peste 108 °C), care conțin mai mult de 26 g/L de fier. Principalele gaze emise de izvoare și fumarole sunt dioxidul de carbon, hidrogenul sulfurat, azotul și dioxidul de sulf, precum și urme de hidrogen, argon și oxigen.

Deși există și alte sisteme vulcanice hiper-acide (pH < 2), în special în lacuri de crater și zone hidrotermale, valorile pH-ului la Dallol pot scădea mult sub zero. Coexistența acestor caracteristici fizico-chimice extreme (pH, salinitate, temperatură ridicată, lipsa oxigenului etc.) face ca Dallol să fie unul dintre puținele situri „poli-extreme” de pe Pământ. Din acest motiv, Dallol este un sistem-cheie pentru studiile de astrobiologie care investighează limitele vieții.Belilla, Jodie; et al. „Explorarea vieții microbiene în mediul multiextrem de la Dallol, Etiopia” . goldschmidtabstracts.info. Accesat la 04-05-2026. Unele părți ale regiunii sunt aproape sterile, cu excepția unei varietăți de arhee „ultra-mici”. stanga|miniatura|291x291px|Coșuri hidrotermale, piloni de sare și terase. Dallol este extrem de dinamic: izvoarele active devin inactive, iar altele noi apar în doar câteva zile, iar acest lucru se reflectă și în culorile sitului, care se schimbă în timp, de la alb la verde, lime, galben, auriu, portocaliu, roșu, violet și ocru. Spre deosebire de alte sisteme hidrotermale cunoscute pentru bazinele lor colorate (de exemplu, Grand Prismatic Spring), unde culorile sunt generate de activitatea biologică, paleta cromatică a Dallolului este produsă de oxidarea anorganică a fazelor bogate în fier.

Un alt aspect remarcabil al Dallolului este varietatea largă de forme minerale neobișnuite, precum piloni de sare, gheizere miniaturale, structuri asemănătoare nuferilor, cristale în formă de flori, cruste ovoidale și sfere asemănătoare perlelor. Principalele faze minerale întâlnite la Dallol sunt halitul, jarositul, hematitul, akaganeitul și alte oxi-hidroxizi de fier, ghipsul, anhidritul, silvitul și carnalitul.Kotopoulou, Electra; et al. „Geochimia și mineralogia sistemului hidrotermal hiperacid de la Dallol, Etiopia” . goldschmidtabstracts.info. Accesat la 04-05-2026.

Absența vieții În octombrie 2019, o echipă franco-spaniolă de cercetători a publicat un articol în Nature Ecology & Evolution care concluzionează că, deși câmpiile de sare sunt pline de microorganisme halofile, nu există viață în bazinele poli-extreme ale Dallol, din cauza combinației dintre mediile hiperacide și hipersaline, precum și a abundenței de magneziu (care catalizează denaturarea biomoleculelor). Totuși, o altă echipă a raportat pentru prima dată dovezi ale existenței vieții în aceste izvoare termale, folosind o combinație de analize morfologice și moleculare. Structuri ultra-mici au fost identificate ca fiind încorporate în depozite minerale și atribuite ordinului Nanohaloarchaea.

Istorie Zona Dallol se află la până la 120 de metri sub nivelul mării și a fost inundată în mod repetat în trecut, atunci când apele din Marea Roșie au pătruns în depresiune. Ultima separare de Marea Roșie datează din perioada geologică Miocen–Pliocen.

Descoperirea vulcanului a fost realizată de o colonie italiană, care s-a stabilit acolo pentru a extrage sulf. Aceasta datează probabil din perioada primelor colonizări și expediții în regiune, în secolele XVII sau XVIII. Totuși, ostilitatea mediului din depresiune, căldura extremă și pericolele zonei (bazine acide, emanații toxice) nu au favorizat explorarea zonelor apropiate de crater. În schimb, Erta Ale a fost mult mai accesibil, mai ales datorită faptului că porțiunea de rift în care se află (numită lanțul Erta Ale) este considerabil mai înaltă. Ultima erupție a acestui vulcan freato-magmatic datează din 2011.

Galerie de imagini

Note

Vezi și Dallol, Etiopia

Legături externe

Fotografii din Dallol realizate în timpul unei expediții în Danakil, din februarie 2008 YouTube Wired BBC BBC

Categorie:Astrobiologie categorie:Geochimie