Dimitrie Aman, cunoscut și ca Dimitrie Mihali Dimo (n. cca. 1775 – d. 1834, Craiova, Țara Românească), a fost un boier, negustor și serdar din Țara Românească, tată al pictorului Theodor Aman și al lui Alexandru Aman.
Biografie Dimitrie a fost aromân cuțovlah sau macedoromân, fiind menționată uneori și o posibilă origine armeană.C.S. Nicolaescu-Plopșor, „Obârșia familiei Aman", în Arhivele Olteniei, An II, 1923, nr.5, p.8. Provenea din sudul Dunării și s-a stabilit la Craiova, alături de mama sa, începând din 1784 sau 1790. Era poreclit „Aman”, termen turc tradus prin „iertare”. Avea o soră, Zoe, căsătorită în 1797 cu Constantin, fiul lui Cociu Caludi, precum și doi frați, Mihail Mammos, negustor la Sibiu și Viena, și un alt frate care era vameș la Câineni. Nicolae Iorga i-a dedicat o scurtă biografie introductivă la publicarea corespondenței sale.
S-a ocupat cu comerțul de unt și lână, fiind însărcinat și cu aprovizionarea Vidinului cu unt. A întreținut relații comerciale cu case de comerț din Viena și Sibiu, inclusiv cu casa comercială a lui Manicati Saphranos din Sibiu. În 1814 a luat în arendă vinăriciul (dreptul de a administra și încasa taxe pe producția de vin), iar ulterior, împreună cu Polizachi Dimitriu, un negustor renumit din Viena, și alți asociați, a arendat vămile Olteniei.
A primit rangul de serdar în 1818 de la domnul Ioan Gheorghe Caragea. În 1821 deținea două vii, moșiile Zănoaga, Broscari și Corlățelu, precum și case la Craiova, lângă biserica Sfânta Treime. În 1823 s-a ocupat de restaurarea bisericii Sfânta Treime, iar în 1824 a luat în arendă moșiile Breasta și Slătioara.
În timpul revoluției conduse de Tudor Vladimirescu s-a refugiat la Sibiu între 1821 și august 1822. După revenirea la Craiova și-a reluat activitatea comercială și administrarea vămilor. În 1828 s-a refugiat la Câmpulung din cauza epidemiei de ciumă și a războiului ruso-turc, rămânând acolo până în 1831. În același an a fost numit inspector al măsurătorilor și cumpenelor drepte la Craiova (inspector însărcinat cu verificarea măsurilor și cântarelor comerciale din piețe), funcție pe care a ocupat-o până în 1832.
Familia A fost căsătorit mai întâi cu Zamfira, cu care a avut un fiu, Costache (Constantin) Aman (n. 1797 sau 1801 – d. 1837 sau 1841). Acesta a studiat la Viena, cunoștea mai multe limbi străine, cânta la vioară și desena. După întoarcerea în țară a administrat afacerile familiei și a deținut o moșie la Cepturoaia. A fost căsătorit cu Maria Dâlgeanu, fiica serdarului Panait Dâlgeanu, cu care a avut doi copii, printre care Elena Aman, căsătorită ulterior cu Barbu Bălcescu, fratele lui Nicolae Bălcescu. miniatura|Pepica Aman, gravură de Theodor Aman După moartea Zamfirei în 1813, s-a recăsătorit cu Despina (alintată Pepica sau Pipi) Paris, de origine greacă și născută la Paris. Aceasta provenea din familia Paris și avea trei frați: Dumitrachi, Costachi și Stamati Paris. Despina era pasionată de muzică și literatură occidentală și avea un pian în casă, instrument rar întâlnit în Țara Românească în acea perioadă. Cu Despina Paris, Dimitrie Aman a avut cinci copii:
Gheorghe (Iorgu) Aman (n. 1818 sau 1824 – d. 24 august 1882, București) a fost avocat și a locuit în suburbia Sfântul Dumitru din Craiova, pe strada Matei Basarab. S-a căsătorit cu Maria Poenaru, fiica lui Petrache și a Mariei Poenaru (fără legătură cunoscută cu inventatorul omonim), cu care a avut mai mulți copii: Elena, Dimitrie, Alexandrina, Iuliana, Maria, Anica și Alexandru. A decedat la 24 august 1882 la București, la Hotelul Regal. Soția sa, Maria, decedase anterior, în iulie 1867, în străinătate.
Sevastia (Sevastița) Socolescu (n. 1819 – d. 14 iunie 1878, Socolești) s-a căsătorit la 23 mai 1840, în Biserica Sfânta Treime din Craiova, cu Iancu Socolescu (1814 – 1883), proprietar funciar, negustor și pitar. Familia locuia pe strada Sabinelor, în suburbia Episcopiei din Craiova, și deținea o moșie și un conac la Socolești. Au avut trei fiice: Ecaterina, Maria și Despa Pepita, aceasta din urmă fiind căsătorită cu Nicolae Racoviță. Sevastia Socolescu a decedat la Socolești în 1878, iar Iancu Socolescu a murit la Craiova la 2 ianuarie 1883. Alexandru Aman (n. 2 octombrie 1820, Craiova – d. 14 septembrie 1885, Paris) a fost magistrat și colecționar de artă. A studiat la Craiova, București și Paris, unde a obținut licența în drept în 1848 și a participat la activitatea cercurilor revoluționare românești pașoptiste. În 1847 a publicat la Paris lucrarea „Jus romana. De usuris et fructibus et mora. Droit français. De l’effet des obligations. Thèse pour licence”. Revenit în țară în 1848, a ocupat mai multe funcții judiciare, devenind președinte al Curții de Apel din Craiova. În 1853 s-a căsătorit cu Aristia Lăceanu, fiica serdarului Grigore Lăceanu. Pasionat de artă și cultură, a adunat o importantă colecție de pictură și o bibliotecă valoroasă, incluzând numeroase lucrări ale fratelui său, Theodor. Împreună cu soția sa, a pus bazele Fundației „Alexandru și Aristia Aman”, donând averea, colecțiile și biblioteca familiei orașului Craiova. Luxandra (Luxița) Urdăreanu (n. 1828, Craiova – d. necunoscut) s-a căsătorit la 6 aprilie 1847 cu Gheorghe Urdăreanu, zis Ghiță (1818 – 1889), membru al familiei boierești Urdăreanu, ramură desprinsă din vechea boierime din nordul Olteniei. Ghiță Urdăreanu deținea moșii pe valea Amaradiei și a ocupat funcția de subprefect al plășii. Cei doi au avut mai mulți copii: Ștefan, Iancu, Maria, Elena, Pandelie și Nicolae. Fiica lor Maria s-a căsătorit cu Ion Titulescu și a fost mama diplomatului Nicolae Titulescu. Luxandra Urdăreanu a locuit toată viața la Craiova, alături de copiii săi Maria și Pandelie. Theodor Aman (n. 20 martie 1831, Câmpulung – d. 19 august 1891, București) a fost pictor, gravor și sculptor, considerat unul dintre fondatorii artei moderne românești. Și-a petrecut copilăria la Craiova și a studiat la Școala Centrală din Craiova și la Colegiul „Sfântul Sava” din București, avându-i profesori de desen pe Constantin Lecca și Carol Wallenstein. În 1848 a participat la mișcarea revoluționară din Craiova, fiind apropiat de cercurile pașoptiste. Între 1850 și 1854 a studiat pictura la Paris cu Martin Drolling și François-Édouard Picot. A realizat numeroase portrete ale membrilor familiei Aman și lucrări inspirate de evenimente istorice. A contribuit la înființarea școlilor de Belle-Arte din București și Iași și a fost numit în 1864 director al Școlii de Belle-Arte din București prin decret al lui Alexandru Ioan Cuza. A fost căsătorit cu Ana Politimos, cu care nu a avut copii. După moartea sa, văduva pictorului a contribuit la înființarea Muzeului „Theodor Aman”, inaugurat în 1908.
Note
Bibliografie
Legături externe
Aman – povestea unui nume și nașterea unui artist, Radio România Cultural. Publicat la 16 Martie 2026. Accesat la 7 mai 2026.
Categorie:Nașteri în 1775 Categorie:Decese în 1834 Categorie:Boieri din Țara Românească Categorie:Craioveni Categorie:Aromâni Categorie:Comercianți români