miniatura|Frustrareminiatura|262x262px|Frustrare în trafic.miniatura|Un jucător de fotbal american frustrat că a pierdut un meci. În psihologie, frustrarea este un răspuns emoțional comun la opoziție, legat de furie, iritare și dezamăgire. Frustrarea apare din rezistența percepută la îndeplinirea voinței sau a obiectivului unui individ și este probabil să crească atunci când o voință sau un obiectiv este refuzat sau blocat. Există două tipuri de frustrare: internă și externă.
Frustrarea internă poate apărea din provocări în îndeplinirea obiectivelor personale, a dorințelor, a impulsurilor și nevoilor instinctuale sau în gestionarea deficiențelor percepute, cum ar fi lipsa de încredere sau teama de situații sociale. Conflictul emoțional poate fi, de asemenea, o sursă internă de frustrare sau iritare și poate crea disonanță cognitivă.
Cauzele externe ale frustrării implică condiții în afara controlului unui individ, cum ar fi un obstacol fizic, o sarcină dificilă sau percepția pierderii de timp. xistă mai multe modalități prin care indivizii fac față frustrării, cum ar fi comportamentul pasiv-agresiv, furia sau violența, deși frustrarea poate crea procese pozitive prin efort și străduință sporite. Cel mai direct și mai comun răspuns este o înclinație spre agresivitate..
Toleranță la frustrare Toleranța la frustrare este capacitatea unei persoane de a rezista frustrării atunci când se confruntă cu sarcini dificile. O toleranță scăzută la frustrare este legată de furia ca trăsătură, iar un nivel mai ridicat de toleranță la frustrare este legat de niveluri mai scăzute de furie și o persistență mai lungă în sarcinile dificile.
Note
Vezi și
Agresiune Depresie Dezamăgire
Categorie:Viață privată Categorie:Dezvoltare personală Categorie:Relații interpersonale Categorie:Dezvoltare umană Categorie:Emoții