Parlamentul Finlandei

Parlamentul Finlandei () este organul legislativ unicameral și suprem al Finlandei, fondat la 9 mai 1906. În conformitate cu Constituția Finlandei, suveranitatea aparține poporului, iar această putere este conferită Parlamentului. Parlamentul este format din 200 de membri, dintre care 199 sunt aleși la fiecare patru ani din 13 districte plurinominale, alegând între 6 și 37 de membri folosind metoda proporțională D'Hondt. În plus, există un membru din Åland.

Legislația poate fi inițiată fie de guvern, fie de unul dintre membrii Parlamentului. Parlamentul adoptă legislația, decide asupra bugetului de stat, aprobă tratatele internaționale și supraveghează activitățile guvernului. Poate duce la demisia guvernului finlandez, poate anula vetourile prezidențiale și poate modifica constituția. Pentru a aduce modificări constituției, amendamentele trebuie aprobate de două parlamente succesive, cu un ciclu electoral între ele. Primul parlament necesită o majoritate de 1/2 pentru a fi aprobat, iar al doilea o majoritate de 2/3. Majoritatea parlamentarilor lucrează în grupuri parlamentare care corespund partidelor politice.

Istorie miniatura|Dieta de la Porvoo a fost inaugurată de țarul Alexandru I în 1809. miniatura|Sala de ședințe a Parlamentului în 1907 miniatura|Senatul finlandez din 1917, cu prim-ministrul Pehr Evind Svinhufvud în fruntea mesei. Parlamentul Finlandei a fost precedat de Dieta Finlandei, care a succedat Riksdagului Stărilor în 1809. Când Parlamentul unicameral al Finlandei a fost înființat prin Legea Parlamentului în 1906, Finlanda era un mare ducat și un principat autonom sub țarul imperial rus, care domnea ca Mare Duce, mai degrabă decât ca un monarh absolut. Sufragiul universal și eligibilitatea au fost implementate, Finlanda devenind a doua țară din lume care a adoptat sufragiul universal. Femeile puteau atât vota, cât și candida pentru funcții publice la egalitate, iar acest lucru se aplica și persoanelor fără pământ, fără minorități excluse. Primele alegeri pentru Parlament au fost organizate în 1907. Primul Parlament a avut 19 reprezentante de sex feminin, un număr fără precedent la acea vreme, care a crescut la 21 până în 1913.

În timpul celei de-a doua perioadă de „rusificare” (1908-1916), puterea parlamentului finlandez a fost aproape complet neutralizată de țarul rus Nicolae al II-lea și de așa-numitul „senat al sabrelor” al Finlandei, un guvern birocratic format de ofițeri ai Armatei Imperiale Ruse. Parlamentul era dizolvat și aveau loc alegeri noi în fiecare an.

După Revoluția Rusă din 1917, Finlanda și-a declarat independența pe 6 decembrie 1917, iar în iarna și primăvara anului 1918 a îndurat un război civil în care forțele Senatului, cunoscute sub numele de Garda Albă, au învins Garda Roșie socialistă.

Când Uniunea Sovietică a atacat Finlanda în Războiul de Iarnă, la începutul lunii decembrie 1939, Parlamentul a fost evacuat, iar legislativul s-a mutat temporar la Kauhajoki, un oraș din vestul Finlandei, departe de linia frontului. Parlamentul a ținut 34 de sesiuni plenare la Kauhajoki, ultima având loc pe 12 februarie 1940.

Dizolvări ale Parlamentului Parlamentul Finlandei a fost dizolvat înainte de sfârșitul mandatului său de paisprezece ori în timpul existenței sale. Cea mai recentă instanță a fost pe 4 iunie 1975. Data Vaarnas, Kalle . Otavan Suuri Ensyklopedia. 1977.Eduskunta Osa 2 (Cid–Harvey) page 932. Otava.Dizolvant Motiv Alegeri noi 6 aprilie 1908Împăratul Nicolae al II-leaMoțiune de neîncredereAlegeri parlamentare, 190822 februarie 1909Dispută privind discursul de deschidere al președintelui Pehr Evind SvinhufvudAlegerile parlamentare din 190918 noiembrie 1909Dispută privind contribuția bugetului militar la Armata Imperială RusăAlegeri parlamentare, 19108 octombrie 1910Dispută privind contribuția bugetului militar la Armata Imperială Rusă și Legea privind nediscriminareaAlegeri parlamentare, 19111913Alegerile parlamentare din 19132 august 1917Guvernul Provizoriu al RusieiAct de putereAlegeri parlamentare, 191723 decembrie 1918Carl Gustaf Emil Mannerheim (Regent de stat)Parlamentul HungAlegeri parlamentare, 191918 ianuarie 1924KJ Ståhlberg (Președinte)Parlamentul HungAlegerile parlamentare din 192419 aprilie 1929Lauri Kristian RelanderVotarea legii privind salarizarea funcționarilor guvernamentaliAlegeri parlamentare, 192915 iulie 1930Proiect de lege privind interzicerea activității comunisteAlegeri parlamentare, 19308 decembrie 1953JK PaasikiviCrizele cabinetului guvernamentalAlegeri parlamentare, 195414 noiembrie 1961Urho KekkonenCriza NotelorAlegeri parlamentare, 196229 octombrie 1971Dispută privind salariile în agriculturăAlegerile parlamentare din 19724 iunie 1975Dispută privind bugetul zonei în curs de dezvoltareAlegerile parlamentare din 1975

Alegeri Cei 200 de reprezentanți ai Parlamentului sunt aleși direct prin scrutin, pe baza reprezentării proporționale. O perioadă electorală standard este de patru ani. Alegerile durau anterior două zile, dar, deoarece votul anticipat a devenit mai popular, acesta se desfășoară acum într-o singură zi; a treia duminică din aprilie a unui an electoral.

Fiecare cetățean finlandez care are cel puțin 18 ani împliniți la data alegerilor are dreptul de a vota la alegerile generale. În mod normal, nu este nevoie să se înregistreze ca alegător, iar cetățenii primesc o invitație prin poștă. Cu anumite excepții, cum ar fi personalul militar în serviciu activ, înalții funcționari judiciari, Președintele Republicii și persoanele aflate sub tutelă, orice alegător poate candida și pentru Parlament. Toate partidele înregistrate au dreptul să nominalizeze candidați; cetățenii individuali și organizațiile electorale independente trebuie să fie susținute de un număr suficient de alegători.

În alegerile parlamentare, Finlanda este împărțită în 13 circumscripții electorale. Numărul de reprezentanți acordați fiecărei circumscripții este proporțional cu populația sa, cu excepția provinciei Åland, care alege întotdeauna un reprezentant. Ministerul Justiției are responsabilitatea finală pentru organizarea alegerilor.

Președintele Finlandei poate convoca alegeri anticipate. Conform versiunii constituției în vigoare în prezent, președintele poate face acest lucru doar la propunerea prim-ministrului și după consultări cu grupurile parlamentare în timpul sesiunii Parlamentului. În versiunile anterioare ale constituției, președintele avea puterea de a face acest lucru unilateral.

Locurile pentru fiecare circumscripție electorală sunt atribuite conform metodei D'Hondt. Circumscripțiile electorale s-au bazat inițial pe diviziunea istorică lääni din 1634, dar au existat mai multe modificări ulterioare. Deși nu există un prag electoral stabilit, multe circumscripții electorale au devenit mai mici din punct de vedere al populației în ultimele decenii, iar unele aleg acum doar șase reprezentanți.

Grupuri parlamentare alt=Evolution of parliamentary groups from 1945 to 2023|centru|miniatura|500x500px|Evoluția grupurilor parlamentare din 1945 până în 2023 Parlamentarii lucrează în grupuri parlamentare (). Grupurile parlamentare corespund, în general, partidelor politice, deși ocazional disidenții pot fi eliminați din grupul de partid și își pot forma propriul grup. Fiecare grup parlamentar primește finanțare pentru funcționarea sa și poate avea propriul personal.

Formarea guvernului Președintele Finlandei consultă președintele Parlamentului și reprezentanții grupurilor parlamentare cu privire la formarea unui nou guvern finlandez. Conform Constituției Finlandei, Parlamentul alege prim-ministrul, care este numit în funcție de președinte. Prim-ministrul este, în practică, cel mai puternic politician din țară. Ceilalți miniștri sunt numiți de președinte la propunerea prim-ministrului. Deși miniștrii individuali nu sunt numiți de Parlament, aceștia pot fi demiși individual printr-o moțiune de neîncredere.

Comitete miniatura|Sala Marelui Comitet Parlamentul are 17 comisii. Majoritatea comisiilor au 17 membri permanenți, cu excepția Marelui Comitet, care are 25; a Comisiei de Finanțe, care are 21; și a Comisiilor de Audit și Supraveghere a Informațiilor, care au câte 11 fiecare. Pe lângă acești membri permanenți, fiecare dintre comisii are un număr de membri supleanți. În medie, fiecare membru al Parlamentului este, de asemenea, membru a două comisii. Întrucât Finlanda nu are o curte constituțională, rolul Comisiei pentru Drept Constituțional este de a supraveghea afacerile constituționale. ComitetMarele ComitetComisia de Drept ConstituționalComisia pentru Afaceri ExterneComitetul de FinanțeComitetul de auditComitetul de administrareComitetul pentru Afaceri JuridiceComitetul pentru Transporturi și ComunicațiiComitetul pentru Agricultură și SilviculturăComitetul de ApărareComisia pentru Educație și CulturăComisia pentru Afaceri Sociale și SănătateComitetul pentru ComerțComitetul pentru ViitorComitetul pentru ocuparea forței de muncă și egalitateComitetul pentru MediuComitetul de Supraveghere a Informațiilor

Membrii Parlamentului miniatura|Sala de ședințe a Parlamentului Membrii Parlamentului nu sunt angajați și nu pot demisiona în mod voluntar sau pot fi concediați. Li se poate acorda concediu sau demitere numai cu acordul Parlamentului. Membrii Parlamentului se bucură de imunitate parlamentară. Fără aprobarea parlamentului, membrii nu pot fi urmăriți penal pentru nimic din ceea ce spun în sesiune sau fac în cursul procedurilor parlamentare. Aceștia pot fi acuzați de infracțiuni pe care le-au comis în funcție numai dacă parlamentul dă permisiunea în acest scop cu o majoritate de cinci șesimi din voturile acordate. Pentru alte infracțiuni, aceștia pot fi arestați sau închiși numai pentru infracțiuni care se pedepsesc cu o pedeapsă minimă de șase luni de închisoare.

Membrii primesc o remunerație lunară impozabilă de 7.637 €, care crește la 7.944 € după patru ani de serviciu și la 8.393 € după doisprezece ani. În plus, toți parlamentarii primesc automat o compensație neimpozabilă pentru cheltuieli între 986,81 € și 1.809,15 €, în funcție de locația locuinței. Parlamentarii pot călători gratuit în țară cu trenul, autobuzul sau avionul în scopuri legate de activitatea legislativă. În zona metropolitană Helsinki, aceștia pot folosi liber taxiurile.

Un membru ales în Parlamentul European trebuie să aleagă între cele două parlamente, deoarece un mandat dublu nu este permis. Pe de altă parte, membrii pot avea orice funcții municipale de încredere și este obișnuit ca aceștia să aibă o poziție într-un consiliu municipal. Dacă parlamentarii părăsesc parlamentul sau decedează în funcție, aceștia sunt înlocuiți de candidați de pe aceeași listă de pe care au fost aleși la alegerile anterioare, în ordinea scorului lor electoral (coeficientul D'Hondt). Finlanda nu are un sistem de alegeri parțiale.

Membrii au dreptul nelimitat de a discuta problemele în cauză. Cu toate acestea, trebuie să se comporte într-o „manieră solemnă și demnă” și să se abțină de la insulte personale. Dacă membrul încalcă această regulă în sesiunea parlamentului, poate fi întrerupt de președinte. Încălcările grave ale ordinii pot fi pedepsite cu suspendarea din funcție pe o perioadă de două săptămâni, prin decizia Parlamentului. Dacă un membru este condamnat pentru o infracțiune intenționată cu închisoare sau pentru o infracțiune electorală cu orice pedeapsă, parlamentul poate decide demiterea membrului dacă două treimi din voturile exprimate sunt pentru demitere.

Vârsta medie a parlamentarilor era de 50 de ani în 2026, cel mai în vârstă având 74 de ani, iar cel mai tânăr 26 de ani.

Note explicative

Note

Vezi și Senatul Finlandei

Legături externe

Categorie:Politica Finlandei Finlanda Finlanda