Perci Armenaki Zeituunțian (în ; ) a fost un dramaturg și scenarist armean care a ocupat funcția de ministru al culturii al Armeniei între anii 1990 și 1991.
Biografie Perci Zeituunțian s-a născut în Alexandria, Egipt, în anul 1938. După cel de-al Doilea Război Mondial, familia sa s-a mutat în Armenia Sovietică, într-o perioadă de intense dificultăți economice. Zeituunțian a urmat cursurile Școlii Aghayan din Erevan, perioadă în care a publicat prima sa povestire, Nvere (în , 1953). Câțiva ani mai târziu, a publicat prima sa colecție, Nra arajin enkere (în ). Această din urmă lucrare i-a adus aprecierea criticilor, după care a publicat o serie de romane și nuvele, printre care Mer taghi dzaynere (în , 1959), Mezanitz heto (în , 1963), Parizi hamar (în , 1965), Klod Robert Isrli kam xx dari legend (în , 1975), Arshak Erkrord (în ), Verjin arevagale (în , 1989) și Goghatsvats dzyune (în , 1995). De la publicarea lor, multe dintre aceste opere au fost traduse în rusă, cehă, bulgară, maghiară și în limbile republicilor baltice.
Teatru Zeituunțian a scris prima sa piesă de teatru, Amenatkhur marde (în ), în anul 1974. Lucrarea a fost o tragicomedie pusă în scenă la Erevan, iar de atunci, zece dintre piesele sale au fost produse și ulterior publicate în Republica Armenia. Printre acestea se numără Avervats kaghaki araspele (în , 1975), Astvatsneri kanche (în ), Anavart menakhosutyun (în , 1981), Mec Irutyune (în , 1984), Otki, datarann e galis (în , 1988) și Tsnvel e u mahatsel (în , 1995).
Teme și subiecte O temă recurentă în operele lui Zeituunțian a fost relația dintre individ, societate și exercitarea autorității. Majoritatea pieselor sale de teatru își extrag subiectele din istoria Armeniei, în special episoade istorice care au relevanță pentru problemele contemporane. O temă majoră în proza și lucrările sale teatrale mai recente este genocidul armean din Imperiul Otoman, reflectând creșterea naționalismului în Republica Armenia spre sfârșitul regimului sovietic. Romanul său Verjin arevagale (în ), precum și piesele de teatru Mec Irutyune (în ) și Otki, datarann e galis (în ) explorează aceste teme. Aceste piese au fost puse în scenă frecvent atât în Armenia, cât și în diferite zone ale diasporei armene.
Film și lucrări recente După ce a absolvit un curs avansat de scenaristică la Moscova în 1964, Zeituunțian a lucrat la centrul Hayfilm din Erevan, devenind ulterior editor principal al secțiunii de filme de artă a studioului de filme de televiziune din Erevan între anii 1968 și 1975. Filmul Erevanyan oreri khronika (în , 1973) a fost bazat pe scenariul său. De asemenea, a scris o serie de discursuri și articole de ziar axate pe probleme sociopolitice care afectau Republica Armenia. O colecție a acestor lucrări, intitulată Tsulere der ayntegh en (în , 1990), a câștigat premiul „Penița de Aur” din partea Uniunii Jurnaliștilor din republică. De atunci, a primit numeroase distincții, inclusiv Premiul de Stat al Armeniei, cea mai înaltă decorație a țării.
În 1975, Zeituunțian a devenit secretar executiv al Uniunii Scriitorilor din Armenia, funcție pe care a deținut-o până în 1981. Ulterior, a devenit ministru al culturii în prima administrație post-sovietică a Republicii Armenia.
Note
Legături externe
Categorie:Nașteri în 1938 Categorie:Nașteri pe 18 iulie Categorie:Decese în 2017 Categorie:Decese pe 21 august Categorie:Oameni din Alexandria
Categorie:Dramaturgi armeni Categorie:Scenariști armeni Categorie:Romancieri armeni Categorie:Miniștri armeni Categorie:Miniștri ai culturii