Cultura Muntenegrului este la fel de pluralistă și diversă precum sugerează istoria și poziția sa geografică. Cultura Muntenegrului a fost influențată de Țaratul Sârb, Imperiul Bizantin, Grecia antică, Roma antică, creștinism, Imperiul Otoman, Republica Veneția, monarhia habsburgică și Iugoslavia.

Tradiții și obiceiuri Slava este un obicei exclusiv al credincioșilor Bisericii Ortodoxe Sârbe, fiecare familie având un sfânt protector pe care îl venerează în ziua sărbătorii sale. Biserica Ortodoxă Sârbă folosește calendarul iulian tradițional, conform căruia ziua de Crăciun (25 decembrie) cade în prezent pe 7 ianuarie a calendarului gregorian, astfel sârbii sărbătoresc Crăciunul pe 7 ianuarie, la fel ca bisericile ortodoxe din Ierusalim, Rusia, Georgia și grecii cu vechi calendarism. Un exemplu de tradiție muntenegreană constă în faptul că tinerii căsătoriți plantează un măslin în ziua nunții lor, ca simbol al căsătoriei. Această tradiție a fost transformată în lege de regele Nikola în timpul domniei sale.

Religie și credință Societatea muntenegrenă este încă foarte conservatoare. Conform recensământului din 2011, marea majoritate, peste 96% dintre locuitorii muntenegreni, se declară membri ai unei organizații religioase.

Deși creștinismul ortodox oriental este confesiunea religioasă dominantă în Muntenegru, există și un număr considerabil de adepți atât ai creștinismului catolic, cât și ai islamului. Biserica dominantă este Biserica Ortodoxă Sârbă, deși sunt prezente urme ale unei Biserici Ortodoxe Muntenegrene în curs de formare.

Badnjacul este o creangă de copac sau un copac tânăr adus în casă și pus pe foc în seara Ajunului Crăciunului, o tradiție centrală în sărbătorile de Crăciun ortodoxe din Muntenegru. Copacul din care se taie badnjacul, de preferință un stejar austriac tânăr și drept, este doborât ceremonial în dimineața devreme a Ajunului Crăciunului. Tăierea, pregătirea, aducerea și aprinderea pe foc sunt înconjurate de ritualuri elaborate, cu multe variații regionale.

Dansuri populare Dansul popular tradițional este un dans în cerc numit kolo, care este comun printre muntenegreni, sârbi și macedoneni. Este un dans colectiv, în care un grup de oameni (de obicei câteva zeci, cel puțin trei) se țin de mâini sau în jurul taliei și dansează, formând un cerc (de unde și numele), un semicerc sau o spirală. În Muntenegru se numește Oro (sau „dansul vulturului”). Dansuri similare în cerc există și în alte culturi din regiune.

Melodii epice Îndelungata istorie a muntenegrenilor de luptă pentru libertate și independență este invariabil legată de tradiții puternice ale poeziei epice orale. În mod tradițional, acestea sunt interpretate publicului însoțite de muzica produsă de un gusle, un instrument cu o singură coardă cântat de povestitor (guslar), care cântă sau recită poveștile eroilor și bătăliilor în versuri decasilabe. Din punct de vedere istoric, aceste cântece au avut o putere motivațională imensă asupra populației. Guslarii se bucurau de aproape la fel de mult respect ca cei mai buni războinici, fiind atât autorii, deci scriitorii de istorie, cât și interpreții. În prezent, aceste tradiții sunt oarecum mai vii în părțile nordice ale țării (împărtășite și de oamenii din estul Herțegovinei, vestul Serbiei și Dalmația centrală).

Gastronomie

Bucătăria muntenegreană este rezultatul poziției geografice a Muntenegrului și al istoriei sale îndelungate. Mâncărurile tradiționale din inima Muntenegrului și de pe coasta sa adriatică au o aromă italiană distinctă, care se reflectă în stilul de fabricare a pâinii și brânzeturilor și de conservare a cărnii, precum și în vinurile și băuturile spirtoase produse și consumate.

A doua mare influență a venit din Levant și Turcia: sarma, musaka, pilav, pita, burek, ćevapi, kebab și dulciuri precum baclava și tulumba etc. Mâncărurile ungurești sunt reprezentate de gulaș, sataraș și djuvech.

Arhitectură Muntenegru are o serie de situri culturale și istorice semnificative, inclusiv situri de patrimoniu din perioadele preromanic, gotic și baroc. Regiunea de coastă a Muntenegrului este deosebit de cunoscută pentru monumentele sale religioase, majoritatea legate de arhitectura venețiană, inclusiv Catedrala Sfântul Trifon, bazilica Sfântul Luca (veche de peste 800 de ani), Maicuța Noastră din Stâncă (Škrpjela), Mănăstirea Savina și altele. Orașul antic Cattaro (numit acum Kotor) este înscris pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, fiind un exemplu perfect de arhitectură venețiană. Influența bizantină în arhitectură și în arta religioasă este evidentă în special în interiorul țării.

Literatură

Literatura muntenegreană se referă la întregul corpus (istoric și modern) de literatură creată în Muntenegru, scrisă în principal în limba muntenegreană, sârbă și alte limbi înrudite vorbite în țară. Caracteristici Deși există lucrări scrise acum cel puțin 800 de ani (cum ar fi Cronica preotului din Duklja), cei mai importanți reprezentanți sunt scriitori care au trăit în secolele al XIX-lea și al XX-lea și care au scris în principal în limba sârbă. Primele opere literare scrise în regiune au o vechime de zece secole, iar prima carte muntenegreană a fost tipărită acum cinci sute de ani.

În Cattaro-ul venețian (actualul oraș Kotor) a existat un grup de scriitori și poeți care au introdus cultura renascentist în Muntenegru de coastă, scriind în latină și italiană: Ludovico Pasquali, Giovanni Bona de Boliris, Giovanni Polizza, Giorgio Bisanti, Girolamo Pima, Timoteo Cisilla, Giovanni Crussala, Giuseppe Bronza și Girolamo Panizzola.

Prima tipografie de stat (Tipografia Crnojević) a fost amplasată în Cetinje în 1494, unde prima carte sud-slavă a fost tipărită în același an (Oktoih). O serie de manuscrise medievale, datând din secolul al XIII-lea, sunt păstrate în mănăstirile muntenegrene. Pe substratul poeziei epice populare orale tradiționale, autori precum Petar II Petrović Njegoš și-au creat propria expresie. Epopeea sa Gorski Vijenac (Cununa de munte), scrisă în limba vernaculară muntenegreană, prezintă punctul central al culturii muntenegrene la acea vreme. Autori notabili În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea: Petar II Petrović-Njegoš, Andrija Zmajević, Vasilije Petrović-Njegoš, Petar I Petrović-Njegoš, Vuk Vrčević, Stefan Mitrov Ljubiša și Marko Miljanov. În secolul XX: Mihailo Lalić, Milovan Đilas, Radovan Zogović, Ćamil Sijarić, Čedo Vuković, Mirko Kovač, Dragan Radulović și Vito Nikolić. Autorii contemporani includ: Balša Brković, Borislav Jovanović, Jevrem Brković, Andrej Nikolaidis, Tanja Bakić, Bosiljka Pušić și Dragana Kršenković Brković.

Pictură și sculptură Facultatea de Arte Plastice din Cetinje a ajutat la introducerea unor noi talente. Unii dintre cei mai importanți pictori din Muntenegru includ Milo Milunović, Petar Lubarda, Dado Đurić, Uroš Tošković, Vojo Stanić, Dimitrije Popović, Boris Dragojević și sculptorul Risto Stijović.

Muzică Muzica Muntenegrului reprezintă un amestec între tradiția muzicală unică a țării și influențele muzicale occidentale. Muzica Muntenegrului a fost relativ trecută cu vederea, mai ales în comparație cu literatura și artele vizuale. Cu toate acestea, secolul al XX-lea a produs mai mulți compozitori și interpreți remarcabili. Prezentare generală istorică În secolele al X-lea și al XI-lea, un compozitor de cântece religioase (Jovan din Duklja) a fost cel mai vechi compozitor cunoscut de pe coasta Adriaticii. La sfârșitul secolului al XII-lea a fost realizat un script, numit acum Ljetopis Popa Dukljanina, care descria utilizarea seculară a instrumentelor muzicale. Șapte liturghii din secolul al XV-lea, scrise de un editor venețian, LA Giunta, au fost păstrate la biserica Sf. Clara din Kotor. În acele secole, muzica tipică „stil venețian” a fost introdusă pe coasta Muntenegrului (numită pe atunci Albania Veneta).

Dezvoltarea muzicii religioase a fost declanșată în secolul al XIX-lea, odată cu deschiderea unei academii de canto catolic în Kotor. De asemenea, până la renașterea muzicală a secolului al XX-lea, muzica muntenegreană s-a bazat în principal pe instrumentul tradițional simplu, gusle.Montenegrin gusle Cea mai veche societate de canto, numită „Jedinstvo”, a fost înființată în Kotor în 1839. Prima școală de muzică din Muntenegru a fost fondată în 1934 în Cetinje.

Muzică tradițională Moștenirea muzicală tradițională este oarecum diferită în diferite părți ale Muntenegrului. În muzica tradițională, se pot observa stiluri diferite în zona Golfului Kotor, Muntenegrul Vechi și regiunile Sanjak. Muzica tradițională din Muntenegrul Vechi se bazează pe instrumentul tradițional, gusle. Muzica este în principal vocală sau instrumental-vocală. Multe cântece sunt adaptate din epopei și se bazează pe evenimente și povești din tradiția muntenegreană.

Muzică clasică Datorită istoriei turbulente a țării, plină de războaie defensive și lupte constante pentru libertate, dezvoltarea culturii, în special a muzicii, a reprezentat un interes secundar pentru muntenegreni. Primul compozitor muntenegrean notabil a fost Jovan Ivanišević (1860–1889). A compus miniaturi pentru pian, cântece pentru orchestră, solo și cor, care au fost interpretate chiar și la Praga. A murit când avea doar 29 de ani. În secolul al XIX-lea, au existat și numeroase opere cu librete inspirate de Muntenegru și cultura sa, precum celebra „Împărătesă Balcanică”.Balkan Empress, mytheatrereviews.blogspot.com. Accesat la 16 mai 2026 Printre alți compozitori proeminenți din secolul al XIX-lea se numără Aleksa Ivanović și Dragan Milošević, care au absolvit școlile de muzică din Praga.

La începutul secolului al XX-lea, odată cu introducerea școlilor de muzică și dezvoltarea culturală rapidă, muzica muntenegreană a început să înflorească. Au existat o serie de compozitori notabili de muzică clasică din Muntenegru, în special în secolul al XX-lea. În prima jumătate a secolului, s-au dezvoltat două școli de muzică: una cu sediul în Cetinje, iar cealaltă în Podgorița. Un rol important în dezvoltarea muzicală din acea vreme l-a jucat Radio Titograd, care difuza zilnic diverse programe muzicale și a contribuit la popularizarea muzicii. În acea perioadă, compozitorii au început să se întoarcă la rădăcini, introducând multe elemente tradiționale în compozițiile moderne. De asemenea, în anii 1940 și 1950, au fost deschise școli de muzică în Kotor, Podgorița, Cetinje, Tivat, Herceg Novi, Nikšić, Bar, Ulcinj și Berane.

Compozitorul argentinian Mauricio Annunziata, asumându-și cultura, religia și muzica muntenegrene, a produs cantata Akatist Op. 108, Imnuri de laudă către Sfântul Vasile de Ostrog, la Bazilica Santa Maria del Popolo din Roma, în mai 2008, pentru voci solo, cor și orchestră, dar și în versiunea pentru orgă. Acest concert a marcat a doua aniversare a Independenței Muntenegrului și a avut loc în fața întregului corp diplomatic acreditat pe lângă Sfântul Scaun și a celor mai înalte autorități ale Cetății Vaticanului. Lucrarea a avut un succes enorm în versiunea italiană a textului produsă de Dragana Polovič.

Astăzi, Muntenegru este cunoscut pentru câțiva chitariști clasici premiați, printre ei Muntenegrin Guitar Duo (Goran Krivokapić și Danijel Cerović) și Miloš Karadaglić.

Muzică populară în Muntenegru