Academia pentru Dreptul German () a fost un institut pentru cercetare și reformă juridică înființat la 26 iunie 1933 în Germania nazistă. După suspendarea operațiunilor sale în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial în august 1944, a fost abolită după căderea regimului nazist la 8 mai 1945.
Originile Academia a fost fondată la inițiativa lui Hans Frank, șeful Departamentului Juridic al Reichului (Reichsrechtabteilung) din conducerea națională a Partidului Nazist (Reichsleitung) și, la acea vreme, și Ministrul Justiției al Bavariei. A fost inițial înființată ca o corporație publică la 22 septembrie 1933 printr-o lege a statului bavarez și a fost subordonată Ministerului de Justiție al Bavariei. Ședința inaugurală a avut loc la 2 octombrie 1933 la Leipzig în cadrul conferinței „Ziua Avocaților Germani” a Asociației Național-Socialiste a Profesioniștilor Juridici, pe care Frank o conducea din 1928. Frank a căutat apoi să extindă sfera academiei la întreaga Germanie. Ulterior, prin adoptarea unei legi naționale de către Reichstag la 11 iulie 1934, academia a devenit o corporație publică a celui de-Al Treilea Reich. A fost supravegheată în comun de Ministerele Justiției și de Interne ale Reichului.
Funcții Academia avea sarcina generală de a promova reforma vieții juridice germane prin colaborarea cu organele legislative pentru a implementa programul nazist în domeniile dreptului și economiei. Printre sarcinile specifice ale academiei se numărau: (1) compunerea, inițierea și pregătirea proiectelor de legi, (2) înnoirea și unificarea formării în jurisprudență și științe politice, (3) editarea și susținerea publicațiilor, (4) finanțarea și asistarea lucrărilor de cercetare în drept și economie politică, (5) organizarea de conferințe și cursuri de formare și (6) cultivarea relațiilor cu instituții similare din străinătate.
Organizare și conducere Academia era condusă inițial de un leiter în fruntea unui führerrat, sau consiliu de conducere. În conformitate cu prevederile legii din iulie 1934, la 9 august șeful executiv a primit titlul de Präsident. Era asistat de un Vizepräsident și un präsidium, sau comitet executiv permanent, care supraveghea și controla activitățile Academiei între sesiunile plenare. Pe lângă cei doi executivi de top, alți membri ex-officio ai präsidium-ului includeau Trezorierul, Directorul Lucrărilor Juridice și de Politică, Miniștrii Justiției și de Interne ai Reichului și șeful Cancelariei Reichului. Academia își îndeplinea lucrările prin numeroase comitete, cărora li se atribuiau sarcini specifice precum Drept Civil, Drept Penal, Drept Polițienesc, Drept Militar, Filozofia Dreptului etc. Președinți
Vicepreședinți
Membri Academia era limitată la un număr de membri care nu depășea 300, numiți pentru un mandat de patru ani. Membrii săi erau recrutați din reprezentanți proeminenți ai dreptului, politicii, economiei, mediului academic și afacerilor. Academicieni notabili includeau Martin Heidegger, Hans Carl Nipperdey, Carl Schmitt și Jakob Johann von Uexküll. Printre industriașii proeminenți se numărau Carl Bosch, Friedrich Flick și Fritz Thyssen. Printre înalții oficiali ai Partidului Nazist și ai guvernului se aflau Frank, Walter Buch, Wilhelm Frick, Joseph Goebbels, Hermann Göring, Rudolf Hess, Heinrich Himmler, Alfred Rosenberg, Julius Streicher și Baldur von Schirach. Finanțare În primii ani de existență, academia a fost aproape în întregime finanțată din donații din partea terților, membrii susținători, care includeau atât persoane fizice, cât și întreprinderi. Ministerul Justiției condiționase aprobarea transferului academiei către Reich în 1934 de capacitatea acesteia de a se autofinanța, fără a impune o povară financiară asupra Reichului, Statelor Germane sau Partidului. În anul 1936, finanțarea academiei a atins recordul de donații de peste un milion de Reichsmark. Totuși, donațiile au început să scadă, în special după începerea războiului în 1939. În 1940, pentru prima dată, a fost necesară o subvenție din partea guvernului Reichului pentru a acoperi cheltuielile, iar până în 1942 academia era finanțată integral de Reich. Printr-o modificare a statutului academiei din 9 iulie 1943, donațiile private și calitatea de membru susținător au fost interzise, iar postul de Trezorier a fost eliminat. Activități și dizolvare Academia a fost cea mai activă în primii ani după înființare. Prin eforturile sale de a organiza conferințe internaționale impresionante, academia a obținut victorii de propagandă care au contribuit la reputația celui de-Al Treilea Reich. Academia a organizat 7 conferințe anuale și aproximativ 15 sesiuni plenare între 1933 și 1940. Deși oficial cu sediul la München, la 6 iunie 1935 academia a achiziționat și o casă și proprietate pe Leipziger Platz 15 la Berlin, unde s-au desfășurat o mare parte din operațiunile administrative. Piatra de temelie a fost pusă pentru o nouă Haus des Deutschen Rechts (Casa Dreptului German) pe Ludwigstrasse 28 la München la 24 octombrie 1936, iar clădirea a fost inaugurată oficial la 13 mai 1939. Construcția unei alte clădiri din apropiere a fost oprită când a început războiul.
După numirea lui Frank ca Guvernator-General al Poloniei ocupate în octombrie 1939, implicarea sa în academie a scăzut. Alarmat de creșterea uciderilor extrajudiciare și a altor tactici de stat polițienesc, Frank a ținut o serie de patru discursuri la Academia Austriacă de Științe și la universitățile din Berlin, München și Heidelberg în iunie și iulie 1942, apărând sistemul judiciar german existent. Furios de această presupusă neloialitate și de controversa pe care a stârnit-o, Adolf Hitler l-a forțat pe Frank să demisioneze din funcția de președinte al Academiei la 20 august 1942.
Unul dintre obiectivele inițiale ale lui Frank pentru academie — influențarea legislației naziste — a avut succes doar parțial, deoarece mai multe birocrații ministeriale și-au apărat cu succes prerogativele. Succesorul lui Frank, Ministrul Justiției Thierack, a încercat să continue reforma nazistă a codului juridic german, dar până atunci războiul consuma aproape tot timpul și atenția lui Hitler. Obiectivul de a înlocui complet codul civil german existent cu un nou Volksgesetzbuch (Codul Poporului), care să sublinieze primatul statului asupra individului, nu a fost niciodată pe deplin realizat. Pe lângă dezacordurile dintre academie, Ministerul Justiției și Hitler, dimensiunea și complexitatea operațiunii au împiedicat fezabilitatea sa, în special după declanșarea războiului. Doar o mică parte a codului a fost revizuită în cele din urmă.
Datorită situației de război care se înrăutățea și a nevoii de a elibera forță de muncă suplimentară pentru efortul de război, academia și-a închis birourile din Berlin în ianuarie 1944 și a suspendat toate activitățile în august 1944. A fost abolită definitiv după căderea regimului nazist în mai 1945. Publicații Jahrbuch der Akademie für deutsches Recht (Anuarul Academiei pentru Dreptul German) Zeitschrift der Akademie für deutsches Recht (Revista Academiei pentru Dreptul German) - lunară Deutsche Rechtswissenschaft (Știința Juridică Germană) - fondată în 1939, lunară Zeitschrift für Wehrrecht (Revista pentru Dreptul Militar) Schriftenreihe der Akademie für deutsches Recht (Seria de publicații a Academiei pentru Dreptul German)
Note
Bibliografie
Categorie:Organizații naziste Categorie:Organizații desființate în 1945