Synesios din Cirene (în ; ) a fost un episcop grec de Ptolemais în , regiune care a făcut parte din Pentapolisul occidental al Cirenaicăi după anul 410. Acesta s-a născut din părinți bogați la Balagrae (astăzi Al Bayda', Libia), în apropiere de Cirene, între anii 370 și 375.

Biografie Pe când era încă tânăr (în anul 393), acesta a plecat împreună cu fratele său, Euoptios, la Alexandria, unde a devenit un adept al neoplatonismului entuziast și discipol al Hypatiei. Între anii 395 și 399, el a petrecut o perioadă de timp la Atena.

În anul 398, el a fost ales de către cetatea Cirene și de întregul Pentapolis ca trimis la curtea imperială din Constantinopol. Acesta s-a deplasat în capitală cu ocazia predării tributului aurum coronarium, iar sarcina sa era de a obține scutiri de taxe pentru țara sa. La Constantinopol, el a obținut sprijinul puternicului prefect al pretoriului . Synesios a compus și a adresat împăratului Arcadius un discurs intitulat De regno, plin de sfaturi actuale privind calitățile unui conducător înțelept, dar care conținea și o afirmație curajoasă: prima prioritate a împăratului trebuia să fie lupta împotriva corupției și combaterea pătrunderii barbarilor în armata romană.

Șederea sa de trei ani la Constantinopol a fost obositoare și neplăcută; timpul liber pe care această situație i l-a impus a fost dedicat în parte creației literare. Aurelianus a reușit să îi obțină scutirea de taxe pentru Cirene și Pentapolis, precum și scutirea sa personală de obligațiile curiale, însă ulterior acesta a căzut în dizgrație, iar Synesios a pierdut totul. Mai târziu, Aurelian a revenit la putere, restabilind privilegiile acordate lui Synesios. Poetul a compus atunci Aegyptus sive de providentia, o alegorie în care bunul Osiris și răul Typhon, care îi reprezentau pe Aurelian și pe gotul Gaina (miniștri sub domnia lui Arcadius), se luptau pentru putere, fiind abordată totodată problema îngăduinței divine a răului.

În anul 402, în timpul unui cutremur, Synesios a părăsit Constantinopolul pentru a se întoarce la Cirene. Pe drum, el a trecut prin Alexandria, unde a revenit în anul 403; în acest oraș egiptean el s-a căsătorit și a locuit înainte de a se întoarce la Cirene în anul 405. Anii următori au fost plini pentru Synesios. Principala sa preocupare a fost organizarea apărării Pentapolisului în fața atacurilor anuale ale triburilor vecine.

În anul 410, Synesios, al cărui creștinism nu fusese până atunci deloc foarte pronunțat, a fost ales de popor ca episcop de Ptolemais și, după lungi ezitări legate de motive personale și doctrinare, a acceptat în cele din urmă această funcție care i-a fost impusă, fiind sfințit de către Theophilos la Alexandria. Cel puțin o problemă personală a fost înlăturată prin faptul că i s-a permis să își păstreze soția, de care era foarte atașat; însă, în ceea ce privește ortodoxia credinței, el a cerut în mod expres libertate personală de opinie în chestiunile legate de crearea sufletului, învierea literală și distrugerea finală a lumii, acceptând totodată să facă unele concesii viziunilor populare în învățăturile sale publice.

Perioada în care a condus episcopia a fost marcată nu doar de pierderi în familie (cei trei fii ai săi au murit, primii doi în anul 411, iar al treilea în anul 413), ci și de invaziile libiene asupra țării, care au distrus Cirenaica și l-au împins în exil, precum și de conflictele cu guvernatorul () Andronikos, pe care l-a excomunicat pentru că a încălcat dreptul de azil al Bisericii. Data morții sale este necunoscută, dar cel mai probabil a fost în anul 413, deoarece în acel an i-a scris de pe patul de moarte o scrisoare de adio Hypatiei.

Activitatea sa multilaterală, reflectată în special în scrisorile sale, precum și poziția sa de mediator flexibil între neoplatonism și creștinism, îl transformă într-un subiect de un interes fascinant. Interesele sale științifice sunt atestate de scrisoarea adresată Hypatiei, în care apare cea mai veche mențiune cunoscută a unui densimetru, și de o lucrare de alchimie sub forma unui comentariu la Pseudo-Democrit.

Scrieri De regno (în ), un discurs ținut în fața împăratului Arcadius Dio, sive de suo ipsius instituto, operă în care își exprimă intenția de a se dedica adevăratei filosofii Encomium calvitii (în ), o glumă literară inspirată de opera Elogiul părului de Dion Hrisostomos Aegyptus sive de providentia (în ), operă în două părți, cunoscută și sub numele de Povestea egipteană, ce tratează războiul împotriva gotului Gainas și conflictul dintre cei doi frați, și Caesarius De insomniis, un tratat despre vise Constitutio Catastasis, o descriere a sfârșitului Cirenaicăi romane 159 Epistolae (scrisori, incluzând un text, Scrisoarea 57, care este în realitate un discurs) 9 Hymni (imnuri), cu un caracter meditativ, neoplatonician Două omilii Un eseu despre construirea unui astrolab O carte despre creșterea câinilor (pierdută) Poeme, menționate în scrisorile lui Synesios (pierdute)

Ediții

Traduceri

Moștenire O serie de imnuri creștine tradiționale, inclusiv „Doamne Iisuse, gândește-te la mine”, sunt bazate pe scrierile sale.

Note

Referințe

Lectură suplimentară

Legături externe

Categorie:Nașteri în 370 Categorie:Decese în 413 Categorie:Bizantini din secolul al IV-lea Categorie:Bizantini din secolul al V-lea Categorie:Persoane din Grecia antică Categorie:Episcopi greci Categorie:Alchimiști Categorie:Neoplatoniști Categorie:Părinți ai Bisericii