Divizia 1 SS de Cavalerie Cazacă (în ) a fost o divizie de cazaci a Armatei Germane care a servit în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. A fost creată pe Frontul de Est, în principal din cazaci de pe Don care serveau deja în Wehrmacht, din cei care au fugit din calea înaintării Armatei Roșii și din prizonieri de război sovietici. În 1944, divizia a fost transferată în structurile Waffen-SS, devenind parte a Corpului al XV-lea SS de cavalerie cazacă, înființat în februarie 1945. La sfârșitul războiului, unitatea și-a încetat existența.

A fost una dintre cele două divizii de cavalerie de cazaci, cealaltă fiind Divizia 2 SS de Cavalerie Cazacă.

Origine Adolf Hitler a autorizat formarea diviziei la 6 aprilie 1943, ordonând ca toți cazacii care serveau în Wehrmacht să fie concentrați în această unitate.

Formare și instruire

Divizia a fost formată și instruită la Mielau (Mława) în primăvara și vara anului 1943. Cazacii și-au adus cu ei soțiile și copiii, obligându-i pe germani să înființeze un alt lagăr pentru a găzdui persoanele aflate în întreținerea acestora.

Divizia a fost constituită începând cu 4 august 1943 prin fuzionarea regimentelor de cazaci Platow și von Jungschulz sub comanda structurii Reiterverband Pannwitz, ambele existând încă din 1942. La acestea au fost adăugate regimente noi. Printre alte unități integrate s-au numărat Batalionul de Recunoaștere Cazacă, condus de cazacul de pe Don Nikolai Nazarenko, detașamentul de 600 de cazaci condus de Ivan Kononov, de asemenea cazac de pe Don, și o forță de cazaci de pe Terek condusă de atamanul Nikolai Kulakov din armata de pe Terek.

Compoziție Mulți dintre ofițerii germani erau emigranți balto-germani care posedau cunoștințele necesare de limba rusă.

Cu toate acestea, din cauza lipsei de ofițeri cu competențe lingvistice adecvate în limba rusă, Wehrmachtul a fost nevoit să își relaxeze politica împotriva acceptării ofițerilor emigranți, iar un număr de ofițeri cazaci emigranți care trăiau în Iugoslavia, Franța, Germania și Protectoratul Boemiei și Moraviei (actuala Cehia) au fost recrutați în divizie. Alți ofițeri erau fii ai emigranților cazaci care serviseră în armatele Franței, Iugoslaviei și Bulgariei înainte de război. Un număr disproporționat de mare de ofițeri germani erau militari de cavalerie, iar austriecii au fost suprareprezentați, deoarece se considera că aceștia erau mai „tacticoși” în relațiile cu slavii decât prusacii.

Operațiuni antipartizani thumb|Soldat din Divizia 1 Cavalerie Cazacă (cazac de pe Don) culcat la pământ și ochind cu o pușcă sovietică Tokarev SVT-40. Organizată inițial pentru a lupta împotriva Armatei Roșii în Rusia de Sud, divizia a fost desfășurată la scurt timp în statul marionetă Statul Independent al Croației, unde a fost plasată sub comanda Armatei a 2-a Panzer și utilizată pentru a proteja linia de cale ferată care ducea din Austria, prin Zagreb, către Belgrad. Unele unități au fost folosite și pentru a combate partizanii.

Prima misiune de luptă a diviziei a avut loc la 12 octombrie 1943, când a fost trimisă împotriva partizanilor iugoslavi în munții Fruška Gora. În cadrul operațiunii, cazacii, sprijiniți de 15 tancuri și o mașină blindată, au capturat satul Beočin, unde se afla un cartier general al partizanilor. În timpul acelei acțiuni, multe sate au fost arse, inclusiv o mănăstire de pe Fruška Gora, și în jur de 300 de săteni sârbi nevinovați au fost uciși. Ulterior, unitatea a fost folosită pentru a proteja calea ferată Zagreb-Belgrad și valea râului Sava. Mai multe regimente ale diviziei au luat parte la războiul de securitate (Bandenbekämpfung) și au păzit calea ferată spre Sarajevo. Ca parte a unei ample operațiuni de securitate, numită Napfkuchen, divizia de cazaci a fost transferată în Croația, unde a luptat împotriva partizanilor iugoslavi și a Armatei Sovietice în perioada 1944-1945.

Cazacii se simțeau mai apropiați de această minoritate sârbă din NDH decât de poporul croat. Datorită identificării cazacilor cu cauza sârbă, aceștia au încheiat un armistițiu neoficial cu rivalul lui Tito, liderul rezistenței sârbe regaliste, generalul Dragoljub Mihailović, care îi considera pe Tito și pe ustași ca fiind inamici mai periculoși decât germanii.

În Croația, divizia și-a câștigat rapid o reputație din cauza comportamentului indisciplinat și nemilos, nu doar față de partizani, ci și față de populația civilă, ceea ce a determinat autoritățile croate să înainteze plângeri germanilor și, în cele din urmă, lui Adolf Hitler însuși. Pe lângă violarea femeilor, uciderea oamenilor, jefuirea și arderea orașelor suspectate că adăposteau partizani și susținători ai acestora, divizia a folosit stâlpii de telegraf de-a lungul căilor ferate pentru spânzurări în masă, ca avertisment pentru partizani și alți opozanți. Deși comportamentul cazacilor nu a fost atât de nemilos pe cât îl prezenta propaganda partizanilor, totuși, în primele două luni de la trimiterea sa în Croația, curțile marțiale divizionale speciale au pronunțat cel puțin 20 de condamnări la moarte în fiecare dintre cele patru regimente pentru crime asociate.

Prima confruntare a cazacilor cu Armata Roșie a avut loc în decembrie 1944, lângă Pitomača. Luptele s-au soldat cu retragerea sovieticilor din zonă. Transferul la Waffen-SS În decembrie 1944, Divizia 1 Cazacă a fost transferată în cadrul Waffen-SS și reorganizată de către SS Führungshauptamt. Până la 30 aprilie 1945, împreună cu Divizia 2 Cazacă, a făcut parte din nou-formatul Corp al XV-lea SS de cavalerie cazacă.

Urmări La sfârșitul războiului, cazacii din această divizie s-au retras în Austria și s-au predat trupelor britanice. Britanicii le-au promis siguranță, însă ulterior au fost transferați cu forța în URSS. Majoritatea celor care nu au reușit să evadeze au ajuns în lagărele de muncă din Gulag. Liderii germani și cazaci au fost judecați, condamnați la moarte și executați la Moscova la începutul anului 1947. Ofițerii și soldații rămași care au supraviețuit lagărelor de muncă au fost eliberați după moartea lui Iosif Stalin în 1953.

Comandanți Gen.-lt. Helmuth von Pannwitz (septembrie 1943 – februarie 1945) Col. Hans-Joachim von Schultz, șef de stat major Col. von Baath (februarie – ? 1945) Col. Alexander von Boesse (1945) Col. Konstantin Wagner (1945)

Ordinea de bătaie În 1944, divizia era compusă din următoarele unități:

Brigada 1 Cavalerie Cazacă „Don” Regimentul 1 Cavalerie Cazacă (Don) Regimentul 2 Cavalerie Cazacă (Ural) Regimentul 3 Cavalerie Cazacă (Mixt) Regimentul de Artilerie Călăre Cazac „Don”

Brigada 2 Cavalerie Cazacă Regimentul 4 Cavalerie Cazacă (Kuban) Regimentul 5 Cavalerie Cazacă (Don) Regimentul 6 Cavalerie Cazacă (Terek) Regimentul de Artilerie Călăre Cazac „Kuban”

Unitățile divizionare Batalionul 55 Recunoaștere Regimentul 55 Artilerie Călăre Cazac (din Kuban) Batalionul 1 Geniști Cazac Batalionul 55 Geniști Cazac Batalionul 1 Transmisiuni

Note

Bibliografie

Lectură suplimentară François de Lannoy. Pannwitz Cossacks: Les Cosaques de Pannwitz 1942 - 1945

Categorie:Unități militare Categorie:SS Categorie:Unități voluntare străine ale Waffen-SS