Bab Bou Jeloud (ortografiat și Bab Boujeloud sau Bab Boujloud) este o poartă monumentală decorată din Fes el Bali, orașul vechi din Fes, Maroc. Poarta actuală a fost construită de administrația colonială franceză în 1913 pentru a servi ca intrare principală în orașul vechi.

Context istoric

Numele Bou Jeloud datează cu mult înainte de existența porții actuale. Conform unei relatări, numele este o corupere vernaculară a expresiei Abu al-Junud („Tatăl trupelor”), care se referă la un teren de paradă sau o piață militară, în acest caz marea piață cunoscută ca Place Bou Jeloud (numită acum și Place el-Baghdadi), situată chiar la vest de poartă. De asemenea, este situată în apropierea locului unde se afla una dintre principalele citadele din Fes el-Bali, Kasbah Bou Jeloud, precum și în apropierea Kasbah en-Nouar.

Vechea poartă Bab Bou Jeloud era o poartă simplă, modestă, care ar fi putut data, în esență, din secolul al XII-lea. Aceasta asigura accesul direct la începutul străzii Tala'a Kebira, principala stradă comercială care traversează medina și duce la moscheea și universitatea Al-Qarawiyyin din inima orașului. Pasajul porții era dispus într-un unghi perpendicular pe Tala'a Kebira și paralel cu zidul orașului, ceea ce însemna că intrarea pe Tala'a Kebira se făcea dintr-o parte. Acest tip de configurație era destul de comun la vechile porți ale orașelor marocane, deoarece facilita apărarea și controlul accesului. Această poartă originală este încă vizibilă în stânga actualei porți monumentale (atunci când este privită din exterior), însă astăzi este închisă.

După apariția prafului de pușcă și a artileriei grele, fortificațiile orașelor vechi precum Fez nu mai erau în mod deosebit utile ca apărări militare serioase (deși erau încă eficiente pentru a ține la distanță triburile rurale care erau slab înarmate), iar porțile orașului au primit un rol mai mult decorativ. În urma instituirii Protectoratului francez asupra Marocului în 1912, francezii au preluat administrarea orașului și se pare că și-au dorit o intrare mai grandioasă în orașul vechi. Șeful serviciilor municipale, căpitanul Mellier, a realizat în scurt timp planuri, în decembrie 1912, pentru a deschide o nouă intrare în zidurile orașului. Administrația orașului a cumpărat și a demolat o grajduri și trei magazine de pe locul ales; un proces care a necesitat negocieri atente, deoarece magazinele erau dedicate veniturilor unui fond de caritate (un ). După aceasta, construcția a avut loc în 1913.

Noua poartă a fost proiectată pentru a emula arhitectura marocană, iar astăzi este o emblemă a medinei istorice din Fez. Aceasta marchează în continuare principala intrare vestică în medina și limita dincolo de care traficul auto, în general, nu poate pătrunde în orașul istoric.

Descriere

Structura este o poartă cu trei arcuri care utilizează forme arhitecturale maure, cu arcuri și un coronament crenelat. Atât fațada interioară, cât și cea exterioară sunt acoperite cu plăci ceramice policrome care prezintă arabescuri și motive geometrice marocane, fațada exterioară fiind predominant albastră, iar fațada interioară fiind predominant verzui. În mod ciudat, ușile propriu-zise ale porții par să se închidă și să se încuie din exterior; probabil un indiciu că administrația franceză a văzut-o parțial ca pe un mijloc de a controla mișcarea locuitorilor în interiorul medinei.

Dincolo de poartă, o mică piață înconjurată astăzi de magazine și restaurante asigură accesul atât la Tala'a Kebira, cât și la Tala'a Seghira, principalele străzi ale orașului care duc spre Al-Qarawiyyin și inima medinei.

Siluetele minaretelor vizibile prin arcul principal atunci când se stă în afara porții sunt cele ale Madrasei Bou Inania și ale Moscheii Sidi Lazzaz, mai recentă.

Note

Legături externe

Categorie:Clădiri și structuri din 1913 Categorie:Arhitectura arabă Categorie:Arhitectura africană Categorie:Atracții turistice din Maroc