Martin Calinoff (), cunoscut uneori și ca Mickey Collins, a fost un actor american, cunoscut mai ales pentru că a interpretat pentru prima dată rolul lui Riff în producția de pe Broadway a musicalului West Side Story, precum și pentru aparițiile sale cinematografice realizate pentru Columbia Pictures, între care Gidget Goes Hawaiian, The Interns și Cat Ballou.

Biografie Martin Calinoff s-a născut la Chester, Pennsylvania, într-o familie evreiască, și a crescut în Philadelphia. Tatăl său, Louis Calinoff, era restaurator; Callan l-a descris drept „singurul om de afaceri evreu din Philly care avea două restaurante italiene”. Callan a început lecțiile de canto la vârsta de nouă ani, iar pe cele de dans la unsprezece ani. În copilărie, a apărut în emisiunea locală The Horn and Hardart Children's Hour.

La cincisprezece ani, dansa deja în cluburi de noapte locale. După încă doi ani, Callan s-a mutat la New York, unde a început să apară sub numele de scenă „Mickey Calin”.

Carieră

Broadway Primul succes important al lui Callan a venit odată cu distribuirea sa în The Boy Friend (1954), spectacol cu Julie Andrews în rol principal, urmat de Catch a Star (1955). Împreună cu partenera sa de dans, Grace Genteel, a apărut în emisiunile The Ed Sullivan Show și Chance of a Lifetime.

La 21 de ani, Callan a dat probă în fața lui Jerome Robbins pentru rolul „Riff” din producția originală de pe Broadway a musicalului West Side Story (1957–1959). A trecut prin mai multe audiții, desfășurate pe parcursul unui an, înainte de a primi rolul. În ultimul moment, a fost aproape înlocuit, deoarece Robbins considera că era „prea arătos” pentru personaj. Regizorul i-a spus că trebuia să fie „mai ostil” și să se concentreze asupra unui lucru pe care să-l urască. Callan s-a concentrat „pe Jerry Robbins”.

Interpretarea sa din West Side Story a reprezentat un mare succes personal. Începând din octombrie 1957, presa relata că mai multe studiouri erau interesate de el.

Callan a fost remarcat de Joyce Selznick, cercetătoare de talente la Columbia Pictures. În acea perioadă, Columbia desfășura o campanie de recrutare a tinerelor talente, iar în iunie 1958 l-a angajat pe Callan printr-un contract pe șapte ani. Până atunci folosise numele „Mickey Calin”, însă urma să apară sub numele „Michael Callan”. Selznick a afirmat că actorul dorea inițial un contract pentru doar două filme pe an, dar ea l-a convins că un acord pe termen lung cu studioul îi va aduce mai multă vizibilitate.

Columbia Pictures Primul rol oferit lui Callan de Columbia Pictures a fost într-o producție de prestigiu, They Came to Cordura (1959), cu Gary Cooper în rol principal. Ulterior, Columbia l-a avut în vedere pentru mai multe proiecte, între care The Mountain Road, după Theodore White, Parrish și Let No Man Write My Epitaph. Al doilea film realizat de Callan pentru Columbia a fost The Flying Fontaines (1959), în care a avut rolul principal.

În octombrie 1959, Columbia Pictures a anunțat că Michael Callan se număra printre cei 11 tineri interpreți pe care studioul intenționa să îi promoveze. Ceilalți erau James Darren, Evy Norlund, viitoarea soție a lui Darren, Glenn Corbett, Carol Douglas, Jo Morrow, Margie Regan, Joby Baker, Rian Garrick, Joe Gallison și Steve Baylor. Callan a jucat alături de Dick Clark și Tuesday Weld în Because They're Young (1960) și a avut o apariție cameo în Pepe (1960).

Din cauza contractului cu Columbia, Callan nu a putut relua rolul lui Riff în versiunea cinematografică a musicalului West Side Story, însă a dansat în filmul Gidget Goes Hawaiian (1961), alături de Deborah Walley, în rolul lui Gidget, și de James Darren, în rolul lui Moondoggie. A apărut și în filmul de aventuri fantastice Mysterious Island (1961). dreapta|miniatura|Callan în trailerul filmului Cat Ballou În 13 West Street (1962), Callan a interpretat un delincvent juvenil care îl amenință pe Alan Ladd, iar apoi a jucat din nou alături de Deborah Walley în comedia de familie Bon Voyage! (1962), produsă de Walt Disney. Filmink a considerat că persona sa cinematografică avea „o urmă de cruzime”, lucru care îl făcea un antagonist foarte convingător, dar putea deveni neliniștitor în roluri mai simpatice, precum acesta. Revenit la Columbia, Callan a apărut în The Interns (1962), un mare succes de public, unde a fost unul dintre cei patru tineri medici. Selznick declara atunci că „Mickey este foarte căutat acum”.

Callan a avut un rol secundar în The Victors (1963) și unul mai consistent în The New Interns (1964). În aprilie 1964, Columbia a anunțat că semnase cu el un nou contract și că urma să îl distribuie în King Rat. În iunie 1964, studioul a comunicat că actorul fusese angajat printr-un contract pentru șase filme.

Callan nu a mai apărut în King Rat. În 1964, a fost invitat în episoade ale serialelor de televiziune Twelve O'Clock High și Breaking Point. În aceeași perioadă, a lansat albumul My Home Town. Deși fusese anunțat pentru rolul principal din King Rat, rolul i-a revenit în cele din urmă lui George Segal, situație descrisă ulterior drept „cea mai mare oportunitate ratată din cariera lui Callan”.

După You Must Be Joking! (1965), Callan a interpretat rolul principal masculin romantic în comedia western Cat Ballou (1965), alături de Jane Fonda. Filmink a considerat că, deși cea mai mare parte a atenției pentru film s-a îndreptat spre Fonda și Lee Marvin, Callan a fost foarte cuceritor în rol, iar faptul că nu a jucat mai des interesul romantic al unor vedete feminine este regretabil. În august 1965, a semnat cu Columbia un contract pentru patru filme și, la un moment dat, a fost menționat ca posibil protagonist al aventurii spațiale Marooned (1969).

Televiziune dreapta|miniatura|Michael Callan și Ann Prentiss în filmul de televiziune „Doar în nume” (1969) După opt ani și 13 filme realizate cu Columbia, Callan a primit rolul principal Peter Christopher în sitcomul NBC Occasional Wife, produs de Screen Gems, divizie a Columbia. În 1968, a jucat alături de Robert Goulet și Carol Lawrence în producția ABC-TV a musicalului Kiss Me, Kate de Cole Porter, interpretându-l pe „Bill Calhoun”. FilmInk a observat că, după această perioadă, Callan a mai avut doar rar roluri principale în filme. Carieră ulterioară Printre filmele ulterioare ale lui Callan s-au numărat The Magnificent Seven Ride!, Lepke și The Cat and the Canary. Alte apariții ale sale la televiziune includ Breaking Point; Hazel; That Girl; The Name of the Game; The Mary Tyler Moore Show; Ironside; Marcus Welby, M.D.; Griff; McMillan & Wife; Barnaby Jones; 12 O'Clock High; Quincy, M.E.; Charlie's Angels; Simon & Simon; Fantasy Island; The Love Boat; The Bionic Woman; patru episoade din Murder, She Wrote; și opt episoade din Love, American Style. De asemenea, l-a interpretat pe Hal B. Wallis în My Wicked, Wicked Ways: The Legend of Errol Flynn și pe Metallo în Superboy.

Callan a produs și a jucat în propriul său film, Double Exposure (1982). A revenit ocazional și pe scenă, atât în piese nemuzicale, cât și în musicaluri, printre care Absurd Person Singular, Killjoy, Love Letters, Hello Muddah, Hello Faddah, The Music Man și George M!. În 1987, a apărut în musicalul Off-Broadway Bar Mitzvah Boy. Printre aparițiile sale ulterioare s-au numărat Stuck on You (2003) și The Still Life (2006). Creditele sale de televiziune includ și Viper, filmat în Canada, 65 de episoade ale serialului polițist Crosstown, precum și ER.

Premii Callan a fost nominalizat în 1960 la premiul Globul de Aur pentru cea mai bună vedetă a anului, pentru The Flying Fontaines, iar în anul următor a câștigat aceeași categorie pentru Because They're Young.

Viața personală și moartea Callan a avut două fiice, Dawn și Rebecca. A murit de pneumonie la 10 octombrie 2022, la Motion Picture & Television Country House and Hospital din Woodland Hills, California, la vârsta de 86 de ani.

Filmografie

An Titlu Rol Note 1959 They Came to Cordura Soldatul Andrew Hetherington 1959 The Flying Fontaines Rick RiasRestul filmografiei An Titlu Rol Note 1960 Because They're Young Griff Rimer 1960 Pepe Dansator 1961 Gidget Goes Hawaiian Eddie Horner 1961 Mysterious Island Herbert Brown 1962 13 West Street Chuck Landry 1962 Bon Voyage! Nick O'Mara 1962 The Interns Dr. Alec Considine 1963 The Victors Eldridge 1964 The New Interns Dr. Alec Considine 1965 Cat Ballou Clay Boone 1965 You Must Be Joking! Locotenent Tim Morton 1972 The Magnificent Seven Ride! Noah Forbes 1973 Frasier, the Sensuous Lion Marvin Feldman 1974 The Photographer Adrian Wilde 1975 Lepke Robert Kane 1977 The Bionic Woman John Bernard Serial TV 1978 Record City Eddie 1979 The Cat and the Canary Paul Jones 1982 Double Exposure Adrian Wilde 1983 Chained Heat Martin 1988 Freeway Locotenent Boyle 1995 Leprechaun 3 Mitch 1995 Drifting School Andrew Morgan 1997 The Last Road — 2003 Stuck on You Președintele Fox 2006 The Still Life Rezident Surse:

Teatru

The Boyfriend West Side Story Promises, Promises (1972) Anything Goes (1972) Hello Muddah Hello Father (1997) - producer

Note


Legături externe

Mickey Calin la Internet Broadway Database

Categorie:Nașteri în 1935 Categorie:Nașteri pe 22 noiembrie Categorie:Decese în 2022 Categorie:Decese pe 10 octombrie Categorie:Actori americani din secolul al XX-lea Categorie:Actori americani din secolul al XXI-lea Categorie:Actori de film americani Categorie:Actori de televiziune americani Categorie:Actori de teatru americani Categorie:Actori evrei americani Categorie:Cântăreți americani Categorie:Dansatori americani Categorie:Oameni din Pennsylvania Categorie:Decese cauzate de pneumonie Categorie:Laureați ai Globului de Aur Categorie:Oameni din Philadelphia, Pennsylvania