Moscheea Ben Youssef sau Moscheea Ibn Yusuf (în ) este o moschee din cartierul medina din Marrakesh, Maroc, numită după conducătorul almoravid . Moscheea a fost fondată inițial fie la sfârșitul secolului al XI-lea, fie la începutul secolului al XII-lea ca moschee congregatională principală a orașului. Din moscheea almoravidă originală nu a mai rămas aproape nimic, cu excepția Qubbei almoravide din apropiere. Moscheea a fost reconstruită și renovată în perioade ulterioare, iar clădirea actuală datează de la o reconstrucție care a fost finalizată în 1819–1820.
Istoric
Prima moschee din Marrakesh a fost ridicată de emirul almoravid la scurt timp după ce a sosit pentru a prelua conducerea orașului, în 1071, pentru a servi ca moschee congregațională centrală a orașului aflat la început. Din această primă moschee nu a mai supraviețuit nimic, iar locația sa exactă nu este sigură. A fost construită din pământ bătut. Cronicile istorice susțin că Ibn Tashfin s-a implicat personal în construcția sa, amestecând mortarul cu propriile mâini.
Fiul și succesorul lui Ibn Tashfin, , a construit o nouă moschee centrală grandioasă, numită Masjid al-Siqaya (în ) datorită marii fântâni cu bazin de marmură din curtea sa. Aceasta a costat aproape 60 000 de dinari de aur și a fost finalizată cândva între 1120 și 1132. Minaretul, care a fost probabil unul dintre ultimele elemente construite, a fost început în 1129 și terminat în 1132. A fost cea mai mare moschee construită în imperiul almoravid, cu o bază dreptunghiulară de 120 pe 80 metri și un minaret pe latura sa vestică, estimat la o înălțime de 30 sau 40 metri. Configurația orașului în plină dezvoltare a fost organizată în jurul ei și, împreună cu bazarele învecinate, a format centrul vieții urbane din perioada timpurie a Marrakeshului. Qubba Ba'adiyyin din apropiere (cunoscută și ca Qubba almoravidă) a fost cel mai probabil o parte a instalațiilor de abluțiune ale moscheii și este singura vestigie substanțială din epoca almoravidă.
Când almohazii i-au învins pe almoravizi și au cucerit Marrakesh în aprilie 1147, califul almohad a susținut că moscheea almoravidă avea o eroare de orientare, iar aceasta a fost fie demolată, fie abandonată. În schimb, almohazii au construit o nouă moschee grandioasă, Moscheea Kutubiyya, în părțile de sud-vest ale orașului, departe de Moscheea Ben Youssef, precum și o altă moschee grandioasă, Moscheea Casbei, pentru a deservi noile lor palate din sud. Noua Moschee Kutubiyya nu a avut însă un succes deplin în mutarea centrului activității urbane departe de centrul inițial al orașului.
În timpul perioadei dinastiei saadite (secolul al XVI-lea), orașul a trecut prin schimbări urbane semnificative, fiind create noi cartiere și noi moschei în zonele vestice ale orașului (pe locul unui fost cartier evreiesc), cum ar fi Moscheea Mouassine. Se pare că saadiții și-au oferit, de asemenea, patronajul cartierului din jurul Moscheii Ben Youssef. Moscheea Ben Youssef a fost, conform mărturiilor, reconstruită sau recondiționată de sultanul , care a guvernat între 1557 și 1574 (deși nu s-au găsit vestigii ale acestei moschei saadite). Lângă ea, Abdallah al-Ghalib a ridicat de asemenea, în 1563–1564, o nouă madrasă (colegiu teologic), Medresa Ben Youssef, chiar la est de moschee, oferindu-i astfel o nouă viață ca moschee a învățaților. Fântâna stradală ornamentată cunoscută sub numele de Shrob ou Shouf a fost construită tot în apropiere, în timpul domniei lui Ahmad al-Mansur (r. 1578–1603).
După ce a căzut în ruină în cursul secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea, a fost complet reconstruită la începutul secolului al XIX-lea de sultanul alauit Slimane (r. 1792–1822), cu o aliniere diferită și fără a mai lăsa aproape nicio urmă a designului său original almoravid sau almohad. Construcția s-a încheiat în 1819–1820, când a fost finalizat minaretul. În ciuda acestui patronaj mai recent, actuala moschee și-a păstrat numele original „Ben Youssef”.
Ea continuă să servească și astăzi ca una dintre cele mai importante moschei din Marrakesh. În mod tradițional, (judecătorul religios) al Moscheii Ben Youssef are jurisdicție peste întreg Marrakeshul și chiar peste zonele periferice. Nu este accesibilă vizitatorilor non-musulmani.
Descriere
Moscheea are un plan pătrat cu latura de 64 metri. Aceasta dispune de o curte interioară mare, cu dimensiunile de 40 pe 30 metri, dotată cu o fântână centrală și înconjurată de galerii la nord, sud și vest. Pe latura de est se află principala sală de rugăciune hipostilă, care este împărțită în trei nave transversale de două rânduri de arcuri ce se întind de la nord la sud, paralele cu peretele qibla din extremitatea estică (peretele orientat în direcția rugăciunii). Mihrabul moscheii (nișa din peretele estic care simbolizează qibla) constă din deschiderea obișnuită în formă de arc ce duce într-un mihrab mic, în timp ce suprafețele peretelui din jurul arcului sunt acoperite cu stucaturi sculptate cu decorațiuni geometrice, arabescuri și epigrafice. Singura altă decorație notabilă din moschee o reprezintă plafoanele din lemn, care au o formă tipică înclinată, cu căpriori, dar sunt puse în valoare prin motive geometrice și arabescuri pictate în culori vii.
Minaretul, situat în colțul de sud-vest al moscheii, are o formă tradițională cu o bază pătrată cu latura de 8 metri. Are o înălțime de aproximativ 40 metri, cu un corp principal surmontat de un al doilea corp mult mai mic, și prezintă foarte puține decorațiuni, în afară de cele două benzi verticale de plăci ceramice verzi de-a lungul marginilor fiecărei fațade a corpului principal. Ambele niveluri ale minaretului sunt încoronate cu merloane în formă de dinți de fierăstrău.
Deoarece moscheea este mai mică decât blocul urban pe care îl ocupă (care corespunde conturului moscheii almoravide originale), în aceasta se intră prin oricare dintre cele două pasaje care traversează distanța dintre ea și stradă. Restul blocului din jurul moscheii este ocupat de un cimitir pe laturile sale de nord-vest și de diverse case, anexe și facilități pe restul perimetrului. Una dintre aceste anexe, în colțul său de sud-est, este biblioteca (cunoscută sub numele de Biblioteca Ben Youssef sau Ibn Yusuf). O altă structură, în colțul de nord-est al moscheii, este un conac aristocratic, Dar Raghay, finalizat în 1943 pe locul unor structuri anterioare. Acesta a fost restaurat recent și transformat într-un centru cultural cunoscut sub numele de Dar Bellarj.
Moștenirea moscheii almoravide Conturul și alinierea originală a acestei mari moschei sunt încă vizibile în configurația străzilor de astăzi, deoarece străzile din imediata apropiere a moscheii actuale formează un dreptunghi care nu este aliniat nici cu moscheea, nici cu Medresa Ben Youssef de mai târziu. Această nepotrivire în aliniere se datorează faptului că qibla (direcția rugăciunii, cu care trebuiau aliniate moscheile) a fost estimată folosind metode diferite în perioade diferite: în timp ce moscheea actuală (construită în secolul al XIX-lea) este orientată spre est, moscheea originală (secolul al XII-lea) era aliniată puțin mai spre sud, iar Medresa Ben Youssef din apropiere (secolul al XVI-lea) este orientată spre sud-est. Studiile arheologice au identificat vestigii ale minaretului original al moscheii almoravide chiar la nord-vest de moscheea actuală, oferind o perspectivă asupra structurii sale.
Qubba almoravidă Așa-numita Qubba almoravidă, cunoscută și sub numele de Qubba Ba'adiyyin sau Qubba Barudiyyin, este singurul exemplu supraviețuitor de arhitectură almoravidă din Marrakesh. A fost construită fie în 1117, fie, mai probabil, în 1125, de către conducătorul almoravid . Situată astăzi chiar la sud de Moscheea Ben Youssef, majoritatea cercetătorilor consideră că a aparținut moscheii almoravide construite de Ali ibn Yusuf și că era un pavilion folosit pentru abluțiunile rituale dinaintea rugăciunii. Acest tip de structură pentru furnizarea apei în apropierea unei moschei era cunoscut și sub numele de mida'a (în ;în ) și se regăsește în moscheile mai târzii din Marrakesh.
Minbarul almoravid a comandat faimosul minbar (amvon) elaborat pentru moscheea sa de la un atelier din Córdoba, Spania (al-Andalus). Producția sa a început în 1137 și se estimează că a durat șapte ani. Este considerat „una dintre creațiile de neegalat ale artei islamice”. Stilul și calitatea sa artistică au fost extrem de influente și au stabilit un standard care a fost imitat în mod repetat, dar niciodată depășit, în minbarurile ulterioare din Maroc și din părți ale Algeriei. Se crede că minbarul a fost plasat inițial în Moscheea Ben Youssef la acea vreme. Cu toate acestea, a fost transferat ulterior de conducătorul almohad la prima Moschee Kutubiyya și a fost mutat mai târziu în a doua încarnare a acelei moschei. Din acest motiv, este adesea numit Minbarul Kutubiyya sau Minbarul Moscheii Koutoubia. A rămas acolo până în 1962, când a fost mutat la Palatul El Badi, unde este expus în prezent pentru vizitatori.
Minbarul este o structură în esență triunghiulară, având ipotenuza ocupată de o scară cu nouă trepte. Acesta are o lungime de 3,46 metri, o lățime de 0,87 metri și o înălțime de 3,86 metri. Structura principală este realizată din lemn de cedru nord-african, deși treptele au fost făcute din lemn de nuc, iar baza minbarului a fost realizată din lemn de brad. Suprafețele sunt decorate printr-un amestec de marchetărie și piese sculptate încrustate. Marile fețe triunghiulare ale minbarului, de pe ambele părți, sunt acoperite de un motiv elaborat și creativ, centrat în jurul unor stele cu opt colțuri, din care benzi decorative cu intarsii de fildeș se întrepătrund apoi și repetă același model pe restul suprafeței. Spațiile dintre aceste benzi formează alte forme geometrice care sunt umplute cu panouri de arabescuri profund sculptate, realizate din lemn de diferite culori (cimișir, jujubier și lemn de esență neagră). De-a lungul marginii superioare a balustradelor există o bandă lată de 6 centimetri cu inscripții coranice în scriere kufică pe lemn de esență neagră și os. Celelalte suprafețe ale minbarului prezintă o varietate de alte motive. În mod special, treptele minbarului sunt decorate cu imagini ale unei arcade de arcuri, în interiorul cărora se află motive vegetale curbate, toate realizate în întregime în marchetărie din lemn de diferite culori.
Note
Legături externe
Categorie:Moschei din Maroc Categorie:Atracții turistice din Maroc Categorie:Arhitectură islamică Categorie:Arhitectura africană