Vaivara a fost cel mai mare dintre cele 22 de lagăre de concentrare și muncă forțată înființate în Estonia ocupată de regimul nazist în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Aproximativ 20.000 de prizonieri evrei au trecut prin porțile sale, majoritatea din și , dar și din Letonia, Polonia, Ungaria și Theresienstadt. Vaivara a fost unul dintre ultimele lagăre înființate. A existat din august 1943 până în februarie 1944.

Înființare La 21 iunie 1943, Heinrich Himmler a ordonat lichidarea ghetourilor rămase în statele baltice. Ulterior, autoritățile germane de ocupație s-au întâlnit sub auspiciile Comandantului Poliției de Securitate și SD la Reval (numele german pentru capitala estonă Tallinn) pentru a planifica înființarea lagărelor de muncă forțată pentru operațiunile de extracție a șisturilor bituminoase ale companiei , o filială a .

Începând din august 1943, o serie de lagăre de concentrare au fost înființate în toată Estonia de către . Centrul administrativ al complexului de lagăre se afla la Vaivara. , fost comandant de lagăr la Auschwitz, a fost responsabil. Personalul administrativ era condus de . El a fost asistat de Hstf. Max Dahlmann, Hstf. Kurt Pannicke și Helmut Schnabel. a fost medicul lagărului. În total, doar 15 germani au servit în lagăr. Majoritatea gardienilor erau auxiliari estonieni și ruși din Batalioanele de Securitate 287 și 290 (Schutzmannschaftsbataillone).

Lagărul a fost înființat la începutul lunii august 1943 lângă gara Vaivara. A servit ca lagăr principal (Hauptlager) pentru 20 de lagăre de muncă forțată din toată Estonia, unele dintre ele existând doar pentru scurt timp, toate împreună fiind denumite în mod obișnuit complexul de lagăre [de concentrare] Vaivara. La început lagărul a fost condus de OT, dar după câteva săptămâni Kurt Pannicke a preluat comanda. Când Pannicke a preluat sublagărul Narva la sfârșitul lunii septembrie, Helmut Schnabel a devenit comandant. În toamna anului 1944, unii dintre deținuți au fost evacuați pe mare către . De acolo au fost distribuiți către lagărele satelit ale .

Condiții și prizonieri Deoarece scopul principal al lagărelor era exploatarea completă a capacității de muncă a deținuților, nu au avut loc ucideri la scară largă ale persoanelor apte de muncă în lagăre, dar condițiile mizere, inclusiv hrana inadecvată și lipsa îmbrăcămintei de iarnă, au dus la o rată constant ridicată a mortalității în rândul prizonierilor. Prizonierii din lagărul de concentrare trebuiau să lucreze în pădurea din apropiere, într-o carieră sau la extracția . Cei prea bătrâni sau prea bolnavi pentru a lucra erau uciși în Selektionen (selecții), la fel și copiii. Prima astfel de selecție a avut loc în toamna anului 1943, când 150 de bărbați și femei evrei au fost împușcați în pădurea din apropiere. O a doua selecție a eliminat 300 de evrei, majoritatea suferind de tifos. În alte douăzeci de selecții, aproximativ 500 de prizonieri evrei au fost uciși, inclusiv un grup de copii.

Din rapoartele lui Bodmann, populația lagărului în întregul complex era de 6.982 în octombrie 1943, 9.207 în noiembrie 1943, 8.210 în februarie 1944 și 6.662 în iunie 1944.

În decembrie 1943, a izbucnit o epidemie de tifos în lagăre, ducând la moartea a 20% din populația lagărului.

Evacuare Pe măsură ce frontul se apropia la începutul anului 1944, lagărul Vaivara a fost evacuat pe 4 și 5 februarie 1944. Un total de 2.466 de deținuți au fost forțați să mărșăluiască către lagărele de la Kiviõli (), (), Jõhvi () și Goldfields (). Deținuții au trebuit să meargă timp de trei zile în condiții de iarnă grele, cu îmbrăcăminte, încălțăminte și hrană insuficiente. Coloanele au fost, de asemenea, atacate de avioanele sovietice.

În iulie 1944, Bodmann a organizat o selecție strictă, cunoscută sub numele de Selecția de Zece Procente, când unul din zece deținuți a fost selectat și împușcat lângă . În august și septembrie, pe măsură ce germanii pregăteau evacuarea Estoniei, deținuții au fost trimiși spre vest. Deoarece nu erau suficiente nave, s-au înghesuit în lagărele de la Klooga și de la . La 19 septembrie 1944, aproximativ 2.000 de deținuți din lagărul de la Klooga au fost executați, iar cadavrele arse pe ruguri. Execuții în masă similare au avut loc la Lagedi.

Urmări Aumeier a fost judecat la în Polonia în 1947 și executat. În 1951, sovieticii au judecat un număr de auxiliari estonieni. Brenneis a fost ucis la sfârșitul războiului. Bodmann s-a sinucis în mai 1945. Pannicke a dispărut după război. Schnabel a fost condamnat în Germania la 16 ani de închisoare în 1968, pedeapsă redusă la 6 ani în 1969. Totuși, a primit o condamnare pe viață după un alt proces în 1977. Alții au fost inculpați, dar nu au fost niciodată judecați de tribunalele germane.

Lagăre satelit Lagărele satelit ale lagărului de concentrare Vaivara erau situate în: Aseri

, cu filiale în Goldfields (acum Kohtla și fabrica de șisturi bituminoase Kohtla) și Kohtla-Nõmme. Hungerburg (acum Narva-Jõesuu) Ilinurme (fie în , fie în Illuka)

Jõhvi (acum în volostul Opolie, Districtul Kingisepski, regiunea Leningrad, Rusia) Kiviõli Klooga, cu filiale în și Paldiski. Kūdupe (în nordul Letoniei)

Kunda

(două lagăre de transport din iulie până în august și din august până în septembrie.) Narva (conform Eugeniei Gurin-Loov, locul se află astăzi în Rusia.) Pankjavitsa (diferite ortografii), acum , Rusia

Putki (în Parohia Kose, Județul Viru)

Soska (lângă , la 1,5 km est de Agusalu)

Viivikonna

Note

Bibliografie 6. Charles Dick, Builders of the Third Reich: Organisation Todt and Nazi Forced Labour (London: Bloomsbury Academic 2021), PP. 116-20 vol. III, Vaivara , Vaivara, in: United States Holocaust Memorial Museum (ed.) (2009): . Vol. I, Part B, pp. 1491–1509. Mark Dworzecki (1970): Jewish Camps in Estonia, Jerusalem, Yad Vashem. , Meelis Maripuu: Vaivara Concentration Camp in 1943-1944, in: Estonian International Commission for the Investigation of Crimes Against Humanity (ed.) (2006): Estonia 1940-1945, pp. 719–738.

Categorie:Lagăre de concentrare naziste