Ofensiva de la Narva (iulie 1944)

Ofensiva de la Narva a fost o campanie militară purtată între Detașamentul de armată „Narwa” german și sovietic pentru controlul orașului Narva în perioada 24–30 iulie 1944.

Străpungerea sovietică din Belarus în timpul Operațiunii Bagration a obligat Grupul de Armate Nord german să retragă o mare parte din trupele sale de la Narva pentru a le trimite în sectorul central al Frontului de Răsărit și în . Deoarece în iulie nu mai existau forțe suficiente pentru apărarea vechii linii a frontului de la Narva, grupul de armate a început pregătirile pentru retragerea trupelor pe linia defensivă Tannenberg, situată în Munții Albaștri, la 16 kilometri de Narva. În timp ce comandamentul Frontului sovietic din Leningrad nu avea cunoștință de aceste pregătiri, acesta a planificat Ofensiva de la Narva. Trupe de șoc de pe frontul finlandez au fost concentrate în apropiere de Narva, oferind Frontului din Leningrad o superioritate de 4:1 atât în privința efectivelor, cât și a echipamentului militar. Înainte ca forțele germane să își poată pune în aplicare planul, sovietică a declanșat ofensiva cu un asalt asupra gării Auvere. Regimentul 45 de Grenadieri Waffen SS „Estland” () și Regimentul 44 Infanterie (compus din personal originar din Prusia Răsăriteană) au respins atacul, provocând pierderi grele Armatei a 8-a. Divizia 11 de Voluntari Panzergrenadier SS „Nordland” și Brigada 4 de Voluntari Panzergrenadier SS „Nederland”, staționate în Ivangorod, și-au părăsit pozițiile în secret în noaptea de dinaintea zilei de 25 iulie. Evacuarea s-a desfășurat conform planurilor Obergruppenführer-ului , până când a reluat ofensiva în dimineața zilei de 25 iulie. Sprijinită de un bombardament de 280.000 de obuze și grenade lansate de 1.360 de tunuri de asalt, armata sovietică a traversat râul la nord de oraș. Batalionul II din Regimentul 46 Grenadieri Waffen SS (2 Estonian) și Batalionul II din Regimentul 47 Grenadieri Waffen SS (3 Estonian) au împiedicat Armata a 2-a de Șoc să captureze autostrada din spatele detașamentelor „Nordland” și „Nederland” aflate în retragere. Această acțiune defensivă a dus la pierderea Regimentului 48 de Voluntari Panzergrenadier SS din cauza unor erori tactice. Forțele sovietice au capturat Narva la 26 iulie.

Planul operațiunii

Germani Succesul sovietic în Belarus și Ucraina a determinat Oberkommando des Heeres să propună retragerea detașamentului de armată „Narwa” și a pe o linie situată între Riga și Daugavpils, la 400 de kilometri sud de Narva. Obiectivul ofițerilor era de a menține linia frontului cât mai scurtă posibil și de a folosi trupele disponibile în Ucraina. La 12 iulie, generalul de infanterie Johannes Frießner, comandantul grupului de armate, i-a propus planul lui Hitler, a cărui reacție a fost de a ordona rezistența cu prețul vieții pe linia Narva. În același timp, Comandamentul German deținea informații secrete conform cărora Frontul din Leningrad se pregătea pentru Ofensiva de la Narva. Grupul de Armate Nord nu mai avea rezerve. Ignorând ordinul lui Hitler, Frießner a ordonat construirea unei noi linii defensive, Linia Tannenberg (Tannenbergstellung), cu principalele fortificații amplasate pe cele trei dealuri Sinimäed, la cincisprezece kilometri vest de Narva. Pe 21 iulie, Frießner a solicitat permisiunea de a se retrage pe pozițiile pregătite. Deoarece Hitler se temea că voința de rezistență a Finlandei va avea de suferit din această cauză, l-a informat pe despre intențiile sale. Descoperind că retragerea pe o nouă linie nu era considerată o problemă de către partea finlandeză, Hitler a dat ordinul de retragere. trebuia să se evacueze de-a lungul autostrăzii Narva–Tallinn. Regimentul 1 Estonian și Regimentul 44 Infanterie au primit ordinul de a forma ariergarda sudică (stânga), în timp ce Batalionul II din Regimentul 2 Estonian și Batalionul II din Regimentul 3 Estonian trebuiau să acopere autostrada dinspre nord.Toomas Hiio (2006). "Combat in Estonia in 1944". In Toomas Hiio; Meelis Maripuu; Indrek Paavle (eds.). Estonia 1940–1945: Reports of the Estonian International Commission for the Investigation of Crimes Against Humanity. Tallinn. pp. 1035–1094.

Sovietici Pentru declanșarea ofensivei de la Narva pe 24 iulie, majoritatea unităților și artileriei sovietice au fost concentrate în capul de pod Krivasoo, situat în sud. Obiectivele operaționale sovietice erau gara Auvere și cartierul Sirgala, aflat la nord de capul de pod sovietic. Primul atac al Armatei a 8-a urma să fie executat de corpurile 117 și 122 de Pușcași. Restul Armatei a 8-a includea corpurile 124 și 112 de Pușcași. Scopul lor era de a străpunge apărarea germană de la stația de cale ferată, în timp ce Armata a 2-a de Șoc trebuia să rupă defensiva Corpului III SS Panzer staționat de-a lungul râului Narva, la nord de oraș. Armata a 2-a de Șoc includea diviziile 131 și 191 de Pușcași, Corpul 109 de Pușcași, , două brigade de artilerie, Divizia 328 Independentă de Artilerie Grea, patru regimente de lansatoare de artilerie reactivă (Katiușa), Regimentul 760 Antitanc și 62 de vehicule blindate. Densitatea tunurilor de asalt în sectorul nordic era de 160 de piese pe kilometru de linie de front. Cele două armate aveau ca misiune încercuirea și distrugerea Corpului III SS Panzer.

Raportul de forțe Efectivele active în capul de pod Krivasoo numărau 46.385 de sovietici care atacau împotriva celor 17.100 de militari germani ce asigurau apărarea gării Auvere. La nord de Narva, situația era similară. Artileria sovietică deținea o superioritate de opt ori mai mare față de cea germană. Forțele aeriene sovietice erau compuse din 546 de bombardiere, comparativ cu doar 49 de bombardiere în picaj germane. Totuși, comandamentul sovietic nu avea cunoștință de linia Tannenberg recent construită, ceea ce a oferit detașamentului de armată „Narwa” elementul surpriză.

Desfășurarea luptelor

Auvere

În dimineața zilei de 24 iulie, asaltul sovietic a început cu bombardamentul a 30-50 de baterii care au tras 17.000 de obuze și grenade (2.000 de tone), provocând pierderi semnificative Regimentului 1 Estonian staționat la moșia Auvere și Regimentului 44 Infanterie din sectorul Sirgala. După două ore de foc de artilerie pregătitor, cele două unități au fost atacate de Armata a 13-a Aeriană. Trei bombardiere germane și opt sovietice au fost doborâte în confruntările aeriene. Sub acoperirea artileriei, Corpul 122 de Pușcași sovietic și o brigadă de tancuri au străpuns pozițiile prusace orientale, în timp ce Corpul 117 de Pușcași a încercuit Batalionul I din Regimentul 1 Estonian, ale cărui trupe s-au reorganizat într-o apărare circulară. Ajutați de o companie din grupul blindat de luptă Kampfgruppe Kausch și de trei lansatoare de rachete de artilerie , estonienii au lansat un contraatac. Regimentul 44 Infanterie a fost salvat de deplasarea rapidă a propriei artilerii în spatele lor, care a curățat de trupe sovietice fostele lor poziții. Forțele Corpului 117 de Pușcași au ajuns până la cartierul general al Batalionului I din Regimentul 1 Estonian, care încă rezista prin focuri grele de mitralieră în apărare circulară. Sprijinul oferit de armele antitanc ale Companiei a 14-a din Batalionul I și ajutorul acordat de Divizia „Nordland” au permis recucerirea liniei principale a frontului de către Batalionul I.Material inedit din jurnalul oficial de război al detașamentului armatei „Narwa” Încercările ulterioare de străpungere ale unităților Armatei a 8-a au fost respinse în mod similar, provocându-le sovieticilor pierderea a 3.000 de oameni și 18 tancuri, în timp ce Divizia 11 Infanterie germană a pierdut peste 800 de militari.

Atacul sovietic de la Auvere și Sirgala a forțat Corpul III SS Panzer să se retragă în grabă de pe pozițiile sale din capul de pod Ivangorod, situat pe malul opus al râului Narva. Armata a 8-a sovietică amenința să ajungă la Linia Tannenberg înaintea unităților germane.Reichelt An Ziegler, Fernspruch Diary of July 24, 1944. BA-MA-RH Archives 24-54/154, Berlin Cercetașii sovietici au aflat despre retragere în timp ce Batalionul de Pionieri al Diviziei Nordland arunca în aer podul. Din cauza unei erori în plasarea încărcăturilor explozive, podul a rămas intact.Mart Laar (2006). Sinimäed 1944: II maailmasõja lahingud Kirde-Eestis (Sinimäed Hills 1944: Battles of World War II in Northeast Estonia) (in Estonian). Tallinn: Varrak.

Debarcarea Armatei a 2-a de Șoc peste râul Narva În dimineața zilei de 25 iulie, 1.360 de tunuri de asalt sovietice au tras 280.000 de obuze și grenade asupra pozițiilor ocupate de Batalionul II din Regimentul 2 Estonian și Batalionul II din Regimentul 3 Estonian, de-a lungul râului Narva. Șocul bombardamentului a provocat prăbușirea tranșeelor pe ambele părți ale liniei frontului. După atacul de artilerie, bombardierele și tunurile de asalt au intervenit pentru a distruge punctele fortificate rămase. Corpurile 131 și 191 de Pușcași au primit ordinul de a traversa râul pe bărci și plute, în timp ce din difuzoare răsunau cântecul „Războiul Sfânt” (Sviașcennaia voina) și Imnul Uniunii Sovietice. Tunurile de asalt și mitralierele batalioanelor estoniene, împreună cu bombardierele în picaj, au respins primele tentative ale Armatei a 2-a de Șoc, până când estonienii au rămas fără muniție. Centrul de greutate al atacului sovietic s-a mutat asupra Batalionului II din Regimentul 2 Estonian, determinându-l să își piardă coordonarea și să se retragă către moșia Peeterristi, situată pe autostradă, la nouă kilometri de Narva. Divizia 131 de Pușcași a avansat spre autostradă, în timp ce Divizia 191 de Pușcași a cotit spre sud, către Narva, pentru a izola corpul de panzer SS.

Protejarea retragerii Corpului III SS Panzer Înaintarea sovietică spre Narva a fost înfruntată de Batalionul II din Regimentul 3 Estonian, desfășurat de-a lungul râului Narva. SS-Obersturmbannführer-ul salvase unitatea de la distrugere ordonându-le soldaților să sape tranșee noi în noaptea precedentă. Ochind pozițiile Batalionului II pe baza vechilor hărți de care dispunea, artileria Armatei a 2-a de Șoc a lovit doar tranșee goale. Provocând pierderi grele Diviziei 191 de Pușcași, Batalionul II i-a împiedicat pe sovietici să ajungă la Narva. Deoarece Divizia 131 de Pușcași amenința să pătrundă între Batalionul II din Regimentul 3 Estonian și Batalionul II din Regimentul 2 Estonian, aflat la încă cinci kilometri spre vest, Rebane și-a mutat sectorul de front cu un kilometru spre stânga (vest) și și-a regrupat oamenii pentru a apăra autostrada în apropierea moșiei Olgina. Batalionul a respins asalturile sovietice și a provocat pierderi masive regimentelor 556 și 546 de Pușcași.

La moșia Peeterristi, maiorul Friedrich Kurg a reasamblat cei 180 de militari rămași din Batalionul II al Regimentului 2 Estonian pentru a ține Divizia 131 de Pușcași departe de autostradă și a lansat un contraatac. Cele 137 de avioane ale au fost trimise în aer pentru a asigura protecția Corpului III SS Panzer aflat în retragere. În ciuda eforturilor depuse, aeronavele germane au fost copleșite de cele peste 800 de aparate ale Armatei a 13-a Aeriană. Deși Batalionul II din Regimentul 2 Estonian a fost aproape complet distrus, linia defensivă comună estonă formată cu Batalionul II din Regimentul 3 Estonian, aflat la patru kilometri spre est, a rezistat atacului sovietic, permițând Corpului III SS Panzer să se retragă peste podul Narva spre Linia Tannenberg. În spatele lor, ultimele trupe ale corpului de panzer SS au distrus carosabilul autostrăzii cu utilaje speciale de distrugere a drumurilor.Toomas Hiio (2006). "Combat in Estonia in 1944". In Toomas Hiio; Meelis Maripuu; Indrek Paavle (eds.). Estonia 1940–1945: Reports of the Estonian International Commission for the Investigation of Crimes Against Humanity. Tallinn. pp. 1035–1094.