Boz este o comună franceză, situată în departamentul Ain, în regiunea Auvergne-Rhône-Alpes.
Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]
Localizare Boz face parte din Bresse, mai exact din Bresse savoyardă, și face, de asemenea, parte din Val de Saône. Este o comună franceză din departamentul Ain, situată la 39 km nord-vest de Bourg-en-Bresse și la 17 km nord-nord-est de Mâcon, aceasta se întinde pe o suprafață de 761 de hectare, aparținând arondismentului Bourg-en-Bresse și cantonului Replonges.
Satul este înconjurat de păduri (stejari, salcâmi), de culturi preponderent legumicole și de turbăria Oignons.
Comune limitrofe
Hidrografie
Comuna este traversată la vest de râul Saône. Curs de apă care se varsă în Rhône la Lyon, acesta provine din direcția nord, trecând prin comuna vecină Reyssouze și prin cea din Saint-Albain, aceasta din urmă fiind separată de Boz prin albia râului. De asemenea, Saône separă comuna Boz de localitățile La Salle și Senozan, alte comune din departamentul Saône-et-Loire. Efectele viiturilor sale se pot resimți în condițiile în care aproximativ o treime din suprafață este situată în zonă inundabilă. Cu excepția unei ponderi minore a fondului locativ, locuințele sunt ferite de aceste riscuri, având în vedere că au fost construites în afara zonelor cu risc ridicat sau moderat.
Un afluent al râului menționat anterior, pârâul Jutane, este un curs de apă cu o lungime de 8,5 km care izvorăște la Chevroux. Pătrunzând pe teritoriul comunei prin sud-est, Jutane curge de-a lungivul frontierei pe care Boz o împarte cu Ozan, precum și al celei pe care o împarte cu Asnières-sur-Saône. Confluența acestui curs de apă cu râul Saône se află la Port Celet. Pârâul Jutane are, la rândul său, un afluent numit pârâul Nieuse, al cărui izvor se află la Reyssouze. Traversând câmpia inundabilă a râului Saône de la nord la sud, acesta se varsă în Jutane în apropiere de Pré de la Cure.
În cele din urmă, în apropierea iazului Frettes se găsesc cele două confluențe menționate anterior. Această acumulare de apă de pe pârâul Jutane servea în trecut la topitul cânepei. Topitul consta în macerarea cânepei în apă timp de mai multe zile pentru a facilita separarea scoarței filamentoase de tulpină, care era utilizată la fabricarea frânghiilor.
Climă Au fost realizate mai multe studii cu scopul de a caracteriza tipurile climatice la care este expus teritoriul național. Zonările obținute diferă în funcție de metodele utilizate, de natura și numărul parametrilor luați în considerare, de rețeaua teritorială a datelor și de perioada de referință. Astfel, în anul 2010, climatul comunei era de tip climat oceanic degradat al câmpiilor din Centru și Nord, conform unui studiu al Centrului Național de Cercetare Științifică (CNRS) bazat pe o metodă ce combină datele climatice cu factorii de mediu (topografie, ocuparea terenurilor etc.) și pe date ce acoperă perioada 1971–2000. În anul 2020, climatul predominant este clasificat Cfb, conform clasificării Köppen-Geiger, pentru perioada 1988–2017, mai exact un climat temperat cu vară răcoroasă, fără sezon uscat. De altfel, Météo-France a publicat în anul 2020 o nouă tipologie a climatelor Franței metropolitane, în care comuna este expusă unui climat semicontinental și se află în regiunea climatică „Bourgogne, valea Saônei”, caracterizată printr-o insolație bună (1 900 h/an), o vară caldă (18,5 °C), aer uscat primăvara și vara și vânturi slabe. În plus, aceasta este inclusă în zona H1c în temeiul reglementării de mediu 2020 privind construcțiile noi.
Pentru perioada 1971-2000, temperatura anuală medie este de 11,5 °C, cu o amplitudine termică anuală de 4,2 °C. Cumulul anual mediu de precipitații este de 894 mm, cu 10,6 zile de precipitații în ianuarie și 7,3 zile în iulie. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteorologică Météo-France cea mai apropiată, situată în comuna Charnay-lès-Mâcon la 14 km distanță, este de 12,3 °C, iar cumulul anual mediu de precipitații este de 833,7 mm.
Parametrii climatici ai comunei au fost estimați pentru mijlocul secolului (2041-2070) conform diferitelor scenarii de emisie de gaze cu efect de seră, bazate pe noile proiecții climatice de referință DRIAS-2020. Aceștia pot fi consultați pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022.
Urbanism Tipologie La 1 ianuarie 2025, Boz este categorisită drept comună rurală cu habitat dispersat, conform noii grile comunale de densitate cu șapte niveluri definită de INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice) în 2022. Aceasta este situată în afara unității urbane. De altfel, comuna face parte din aria metropolitană a orașului Mâcon, fiind o comună suburbană a acesteia. Această arie, care regrupează 105 comune, este inclusă în categoria ariilor cu o populație cuprinsă între 50 000 și mai puțin de 200 000 de locuitori.
Ocuparea terenurilor Ocuparea terenurilor pe teritoriul comunei, așa cum reiese din baza de date europeană privind ocuparea biofizică a terenurilor Corine Land Cover (CLC), este marcată de ponderea majoră a terenurilor agricole (71,4% în anul 2018), în scădere față de anul 1990 (73,2%). Repartizarea detaliată în anul 2018 este următoarea: pajiști (39,5%), zone agricole eterogene (31,9%), păduri (16,2%), zone urbanizate (7,8%), ape continentale (4,6%). Evoluția ocupării terenurilor în comună și a infrastructurilor sale poate fi observată pe diferitele reprezentări cartografice ale teritoriului: harta Cassini (secolul XVIII), harta de stat-major (1820-1866) și hărțile sau fotografiile aeriene ale IGN pentru perioada actuală (1950 până în prezent).
thumb|600px|centre|Harta infrastructurii și utilizării terenului a comunei în 2018 (CLC).
Căi de comunicație și transporturi
Axe rutiere Drumul departamental 933 este cea mai importantă axă din Boz, localitate pe care o traversează de la sud la nord. Urmând această cale rutieră spre nord, automobiliștii pot ajunge la Pont-de-Vaux, în timp ce îndreptându-se spre sud, se pot deplasa către Ozan, Manziat, Feillens și Replonges. La nivel departamental, acest drum leagă localitatea Sermoyer, în nord, de Massieux, în sud. Înainte de 1972, această arteră făcea parte din drumul național 433 care lega Saint-Germain-du-Plain de Lyon, însă acesta din urmă a fost declasat în trei drumuri diferite, în funcție de cele trei departamente pe care le traversa.
Cea de-a doua cale rutieră care traversează centrul este drumul departamental 1c, care reprezintă principala arteră a vetrei satului. Asigurând legătura între drumul D 993, din apropierea cimitirului comunal, și drumul D 933a, din apropierea canalului Pont-de-Vaux, această cale rutieră permite traversarea localităților Boz și Reyssouze.
La extremitatea estică, la granița cu localitatea Chevroux, drumul departamental 58 este o cale rutieră care leagă Pont-de-Vaux de Bâgé-le-Châtel.
Nicio autostradă nu traversează localitatea Boz, însă trei se găsesc în proximitate. De cealaltă parte a râului Saône, autostrada A6 este una dintre cele mai importante axe rutiere din Franța, având în vedere că leagă Parisul de Lyon, oraș în care această cale rutieră devine autostrada A7 până la Marsilia. Autostrada A40 (Mâcon – Geneva), parte a Rutei Centru-Europa Atlantic Bordeaux/Nantes – Annemasse, trece prin sudul comunei, pe la Feillens, unde se află o stație de taxare de unde se poate ajunge gratuit la Mâcon, precum și către Paris, Bourg-en-Bresse și Geneva. În cele din urmă, autostrada A406 leagă cele două autostrăzi menționate anterior și formează centura de ocolire sudică a orașului Mâcon.
Căi ferate
Linia de la Trévoux la Saint-Trivier-de-Courtes, administrată de Compania de Tramvaie din Ain, urma traseul actualului drum D 933. Gara a fost deservită din anul 1899 până în 1937, dată la care linia a fost închisă. Pe teritoriul localității nu mai subzistă nicio urmă fizică a acestui mijloc de transport, gara fiind distrusă. Drumul dintre biserică și cimitir, numit „route de la Gare” (în ), rămâne singura mărturie a acestui trecut feroviar.
În prezent, nicio cale ferată nu traversează comuna, însă câteva sunt situate în proximitate; linia tradițională Paris – Marsilia via Dijon trece de cealaltă parte a râului Saône și, în special, prin Mâcon. Gara Mâcon-Ville este deservită de trenuri TER pe ruta Dijon – Mâcon – Lyon și de câteva trenuri TGV care leagă nord-estul Franței de regiunea Mediteranei.
Transport fluvial Râul Saône este navigabil la gabarit mare european de la Verdun-sur-le-Doubs până la Lyon. Acesta constituie o axă de transport fluvial importantă între regiunea de est și Marea Mediterană, fiind totodată apreciat pentru turismul fluvial. Orașul Mâcon posedă trei porturi fluviale: portul de agrement, un alt port în apropierea cheiului Marans și Aproport, acesta din urmă fiind unul dintre cele mai importante porturi fluviale din Franța.
Toponimie Documentele pontificale ne permit să descoperim originile localității Boz în arhivele Prioratului Saint-Anségise, sfânt originar, cel mai probabil, din Lyon sau din regiunea lyoneză. Călugării prioratului deplâng pierderea a trei măgari care au dispărut pe malurile râului Saône, așa cum atestă această frază: „Tres asini nostri ad ripas Souconnae fluvii, qui Burranicum vocant, prope Matisconense oppidum evanuerunt.”; ne aflam în secolul al IX-lea, în jurul anului 845.
Toponimul Boz derivă din cuvântul latin „Burranicum”, care definește un tip de mâl sau o zonă cu soluri instabile, probabil nisipuri mișcătoare din areale mlaștinoase, în prezent dispărute.
Numele localității Boz este atestat, în realitate, sub forma a Bosco în perioada 997–1031, provenind din latina târzie (boscus), de unde derivă termenul bo („pădure”) în limba francoprovensală.
Istorie La Port Celet, arheologii au descoperit în sol silexuri și oseminte datând din Epoca Bronzului. În epoca galo-romană, acest sit a fost, fără îndoială, intens frecventat, iar locuințele erau numeroase: în malurile apelor au fost găsite cioburi de ceramică romană, medalii și un mic cap din bronz. De asemenea, situl reprezintă un fost punct de trecere prin vad. Drumul roman se termina la Port Celet.
Satul este menționat încă din secolul al XI-lea.
În anul 1601, după încheierea războiului franco-savoiard, finalizat prin tratatul de la Lyon, Boz devine parte a teritoriului francez, odată cu dobândirea de către Franța a provinciilor Bresse, Bugey, Valromey și a regiunii Pays de Gex. Ulterior, aceasta este integrată în provincia burgundă.
Populația și societatea Date demografice Evoluția numărului de locuitori este cunoscută prin recensămintele populației efectuate în comună începând din 1793. Pentru comunele cu mai puțin de 10 000 de locuitori, un recensământ al întregii populații este realizat la fiecare cinci ani, populațiile legale pentru anii intermediari fiind estimate prin interpolare sau extrapolare.
În 2023, comuna număra 513 locuitori, în creștere cu +0,2 % față de 2017 (Ain: +5,59 %, Franța fără Mayotte: +2,36 %).
Cultură și patrimoniu Locuri și monumente Port Celet este un cătun situat pe malul râului Saône; acesta este înregistrat sub numele de Port Cellet în registrul cadastral din anul 1813. Pajiștile inundabile din valea râului Saône (Val de Saône) sunt clasificate drept zonă protejată din anul 1994. Turbăria Les Oignons, situată în estul comunei, este un sit natural protejat, clasificat ZNIEFF de tip I. Aceasta s-a format la sfârșitul Cuaternarului, după topirea ghețarilor. Materia organică ce nu s-a putut descompune s-a acumulat într-o depresiune, pe un substrat acid.