Lajos Szikszai

Szikszai fotografie din Vasárnapi Újság

Născut 25 noiembrie 1825. la Șamșud (județul Sălaj)

Decedat 31 august 1897, la vârsta de 71 de ani, la Zalău.

Cetățenie maghiară

Naționalitatea maghiară

Căsătorit cu Kaáli Nagy Ágnes (1834-1902).

Părinții Szikszai Imre, Petkes Imre Annna.

Ocupația jurist (avocat), politician, deputat în Parlamentul Ungariei, (dintre 30 august 1875-1 iunie 1881, două mandate întregi); vicecomite al comitatului Sălaj din decembrie 1883 până la sfârșitul vieții.

Studiile: clasele primare în satul natal, din clasa a III-a de gimnaziu la Colegiul Reformat din Zalău. Studii de drept la Cluj și SIbiu

Cauza decesului infarct.Lajos Szikszai din Uileac pe Someș (Șamșud, 25 noiembrie 1825 – Zalău, 31 august 1897) a fost vicecomitele comitatului Sălaj, revoluționar și luptător pentru libertate în 1848, politician, membru al Parlamentului și consilier regal și colecționar de artă, documente istorice și obiecte arheologice. El a fost o figură definitorie în viața politică, economică și culturală din Sălaj și Zalău la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Carieră S-a născut la 25 noiembrie 1825 la Șamșud în familia de mici nobili Szikszai din Uileac de Someș, ca fiul lui Imre Szikszai, născut Uileac de Someș, și al Annei Petkes, născută în Deja. După studiile sale elementare la Șamșud, a devenit elev al Colegiului Reformat din Zalău în 1836, apoi din 1842 a studiat dreptul la Kolozsvár (Cluj) și din 1846 la Sibiu , limba germană .

De asemenea, a participat la evenimentele revoluției și luptei pentru libertate și independență din 1848–1849 . Pe 28 mai 1848, s-a înrolat ca soldat în Batalionul 3 al Armatei Maghiare din Seghedin, dar în curând a ajuns la gradul de căpitan . Pe 14 iulie 1848, a participat la bătăliile de la Szenttamás, pe 5 martie 1849 la bătăliile de la Szolnok și pe 4 aprilie 1849 la bătăliile de la Tápióbicske . Márton Hegyesi susține, pe baza unor date sigure, că nu Károly Földváry, ci Szikszai, a condus batalioanele 3 și 9 peste Podul Tápió , cu steagul batalionului 9 în mână.

Pe 23 aprilie 1849, în Cetatea Komárom, Görgei i-a înmânat un ordin militar de merit pentru eroismul său în luptă. De asemenea, a participat la bătăliile de la Isaszeg, Vác și Nagysalló, precum și la asediul cetății Buda, bătăliile de la Pered și recucerirea orașului Ószőny .

După capitularea de la Világos (Șiria), a fost înrolat cu forță ca simplu soldat în Regimentul 54 Imperial Moravian din Olomouc . După ce s-a întors acasă din armata imperială, s-a retras în satul său natal și s-a căsătorit cu Ágnes Kaáli Nagy ( 1834 – Zalău, 15 mai 1902 ), ai cărui părinți au fost Dániel Kaáli Nagy, moșier, și Ágnes Antal ( 1786–1880 ). Nu au avut copii, doar o fiică, adoptivă crescută de ei: Ida Kovács.

A murit în urma unui atac de cord pe 31 august 1897. Mormântul său se află în cimitirul reformat din Zalău.

Carieră politică În 1861 început cariera de funcționar public, fiind ales locțiitorul pretorului din Plasa Dioșod . În 1862 și-a deschis birou de avocatură, iar după ce familia Wesselényi i-a încredințat procesul împotriva așa-zisul pseudo-Wesselényi (Gergely Balla), a dobândit faimă națională. Fiind cel mai căutat avocat din Zalău, a fost ales în parlament pentru circumscripția electorală Zalău între 1875 și 1881 (pentru două mandate întregi). Ca membru respectat al parlamentului și al Partidului Liberal, a vorbit rareori la ședințele publice, dar și-a valorificat la maximum cunoștințele și vasta experiență în diverse comisii. După 1881 nefiind deputat, a activat în diverse asociații, societăți și comisii și a susținut politica liberală ale lui Kálmán Tisza . Pe 18 decembrie 1883 a fost ales în unanimitate viceomite al comitatului Sălaj. În 1889 și a fost numit consilier regal și a fost confirmat din nou ca vicecomite în 1889 și 1895.

Dezvoltarea Zalăului miniatura|Clădirea Vigadó (Transilvania) din Zalău construită pe vremea lui Lajos Szikszai miniatura|Inaugurarea statuii Wesselényi după moartea lui Szikszai, în 1902 Datorită argumentării sale științifice, în timpul reorganizării jadministrative din 1876, Zalăul, și nu Șimleu Silvaniei, a devenit reședința comitatului Sălaj .

În timpul mandatului său de vicecomite, Zalăul a cunoscut o dezvoltare enormă. La acea vreme, a fost amenajată piața centrală a orașului, unde au fost construite palatul administrativ, (sediul comitatului, sau prefectura, astăzi sediul primăriei Zalău, tribunalul și corpul de clădire numit Vigadó (astăzi Transilvania). Construcția spitalului comitatului, care Din 1893, a început îă funcționeze spitalul comitatului în Szénáskert construit tot în vremea lui. Viața economică a fost impulsionată de linia de cale ferată dintre Zalău și Carei, inaugurată în 1887, și de linia de cale ferată Zalău și Dej, care a fost deschisă în 1890, și de prima uzină industrială, fabrica de cărămizi, care a început să funcționeze în 1894. De asemenea, a avut grijă de construirea unei închisori și a propus ca să fie votată o taxă anuală suplimentară de 3 %, cu destinație pentru grădinițe și cultură.

Personalitatea, educația sa temeinică și de largă deschidere culturală au influențat, de asemenea, viața intelectuală a comitatului și a orașului Zalău. Au fost fondate mai multe asociații, din care Szikszai a făcut parte și el a susținut ideea ridicării monumentelor Wesselényi și Tuhutum. În plus, a publicat articole, scrieri de istorie familială și studii în ziarele locale. A fost un colecționar pasionat de obiecte arheologice, documente vechi și cărți. În timp ce era încă în viață, a donat 602 volume bibliotecii Colegiului Reformat, iar colecția sa arheologică a fost transferată la Colegiu după moartea sa. Cele două războaie mondiale au decimat considerabil colecția. În ciuda acestui fapt, colecția de bază a Muzeului de Istorie și Artă din Zila, fondat în 1951, era alcătuită din unelte din piatră și bronz și fragmente ceramice din moștenirea lui Lajos Szikszai.

De asemenea, a organizat și comemorări militare ale honvezilor, fiind un participant pașoptist. În 1878, la Seghedin și în 1888, la Oradea, a organizat reuniunile aniversare de 30 și 40 de ani pentru ofițerii supraviețuitori ai Batalionului 3 din 1848/49. Istoria Batalionului 3 a fost publicată și cu ocazia reuniunii aniversare de 50 de ani de la Arad, în 1898, pe care însă Szikszai nu a mai apucat.

Din operele sale A publicat numeroase comunicări de mici dimensiuni, articole, scrieri din istorii familiale și studii în ziarele din Zalău, comunicările sale fiind prezentate personal la evenimente comemorative organizate.

Memoria baronului Miklós Wesselényi de Hodod. Biografia și personalitatea lui. Budapesta, 1884. (Citită de Zalău la 24 septembrie 1883, cu ocazia dezvelirii portretului lui Wesselényi) Raportul vicecomitelui către adunarea generală ordinară a comitatului Sălajului din anul 1894, privind starea generală a comitatului. Zalău, 1894. Scrisoare către Lajos Dénes, Zilah, 10 iulie 1893 ( Szilágy, 1897, nr. 41).

Memoria lui

Pe 6 noiembrie 1904, a fost dezvelit în parcul spitalului comitatului din Zalău bustul său. În urma schimbărilor de imperiu, opera medicului șef Dr. János Berger a dispărut. Un parc din Zalău a fost numit Parcul Szikszai, unde a fost amplasat monumentul Tuhutum (în 1902) care a fost distrus în 1968. Școala generală din Șamșud poartă acum denumirea de Școala Gimnazială „Szikszai Lajos”. https://www.magazinsalajean.ro/cultura/de-peste-un-mileniu-in-salaj-si-de-aproape-un-secol-in-romania-viii

Note

Categorie:Juriști maghiari Categorie:Decese în 1897 Categorie:Nașteri în 1825 Categorie:Pagini cu traduceri nerevizuite