thumb|Familie pe O plajă naturistă (sau plajă de nudiști), este o plajă unde persoanele au libertatea de a fi goi. Plajele de nudiști au de obicei un . Astfel de plaje se află de regulă pe domenii publice, iar orice membru al publicului are voie să folosească facilitățile fără a fi necesar să dețină calitatea de membru în vreo mișcare sau să adere la vreo credință personală. Utilizarea facilităților de pe plajă este, în mod normal, anonimă. Spre deosebire de o sau o altă facilitate de profil, pentru utilizarea unei plaje de nudiști nu există de obicei cerințe de înregistrare ca membru sau de verificare prealabilă. Utilizarea acestor plaje este de regulă ocazională, nefiind necesară o rezervare în avans. Plajele de nudiști pot fi oficiale (sancționate din punct de vedere legal), neoficiale (tolerate de rezidenți și de forțele de ordine) sau ilegale.

Numărul plajelor de nudiști în unele țări este relativ scăzut, iar acestea sunt situate, în general, la o anumită distanță de orașe. Accesul este uneori mai dificil decât la o plajă obișnuită, iar facilitățile de pe aceste plaje tind să fie foarte de bază, cu câteva excepții notabile. În alte țări, cum ar fi Danemarca, majoritatea plajelor sunt cu îmbrăcăminte opțională. Înotul dezbrăcat este una dintre cele mai comune forme de nuditate în public. O plajă de nudiști nu trebuie confundată cu o plajă topless (sau plajă fără sutien), unde îmbrăcămintea pentru partea superioară a corpului nu este obligatorie pentru femei sau bărbați, deși un costum de baie care acoperă zona genitală este obligatoriu pentru ambele sexe. O plajă de nudiști ar trebui considerată o plajă complet liberă de haine.

Plajele de nudiști tind să fie separate sau izolate fizic de zonele de scăldat unde se poartă costum de baie. În alte cazuri, oamenii mențin o distanță confortabilă între ceilalți. Semnalizarea este adesea folosită pentru a avertiza oamenii de pe plajă neavizați cu privire la zonele special desemnate. Acest lucru vine în sprijinul persoanelor care nu se simt confortabil cu nuditatea, precum și al utilizatorilor plajei de nudiști cărora nu le place să fie priviți de persoane îmbrăcate, în special de cele care practică voaiorismul.

Tipuri de plaje de nudiști thumb|dreapta|Indicator pe plaja din Cap d'Agde, Franța, care informează că naturismul este obligatoriu pe această plajă thumb|Ultima secțiune a părții estice a plajei din , în sudul din Creta (Grecia), care este folosită în special de turiști pentru nudism Există mai multe categorii de plaje de nudiști: Plaje unde nuditatea este obligatorie, în funcție de condițiile meteorologice. Acest tip de plajă de nudiști este comun în cadrul dedicate. Plaje unde nuditatea este încurajată, dar nu obligatorie. Acest tip de plajă de nudiști este frecvent întâlnit atunci când plaja face parte dintr-o stațiune privată sau dintr-o altă proprietate privată. Pe astfel de plaje, majoritatea oamenilor sunt goi, însă unii aleg să nu se dezbrace. thumb|, Florida, Statele Unite Plaje unde nuditatea este permisă, dar nu obligatorie (adică plaje cu îmbrăcăminte opțională). Majoritatea plajelor din Danemarca și unele din Norvegia sunt cu îmbrăcăminte opțională. O plajă mare și populară cu îmbrăcăminte opțională din SUA este din , Florida, care are o secțiune cu îmbrăcăminte opțională desemnată oficial de Comitatul Miami-Dade. Pe astfel de plaje poate exista un amestec de persoane goale și persoane îmbrăcate. Pentru unii oameni îmbrăcați, statutul de îmbrăcăminte opțională îi face mai puțin reticenți în a se expune pentru scurt timp atunci când își schimbă hainele. Plaje unde nuditatea este ilegală, dar tolerată de autorități. Plajele din această categorie sunt, în general, plaje publice unde autoritățile închid ochii la nuditate, optând să nu aplice legile locale.

Statut juridic thumb|dreapta|upright=0.7|Un grup de prieteni naturiști pe plaja , SUA Majoritatea plajelor din întreaga lume, inclusiv plajele de nudiști, se află pe domenii publice. Acest lucru înseamnă că, deși stațiunile private și hotelurile învecinate cu o plajă își pot împrejmui proprietatea cu garduri și acces controlat, majoritatea țărilor nu permit proprietatea privată asupra zonei de plajă propriu-zise. Astfel, în timp ce o stațiune poate controla accesul și poate stabili standarde vestimentare pe proprietatea sa, aceste standarde nu se aplică neapărat și plajei în sine, care rămâne supusă legilor sau obiceiurilor locale, iar accesul public la plajă rămâne, de obicei, nerestricționat. Acest lucru este valabil, de exemplu, pentru insulele din Caraibe, Mexic și Florida. Pe Seven Mile Beach din , Jamaica, de exemplu, deși plaja este mărginită de stațiuni private cu garduri ce coboară până la nisip/linia apei, plaja în sine este deschisă publicului. Deși standardele vestimentare reale variază de la o stațiune la alta, zona de plajă este desemnată oficial ca „topfree” (fără obligativitatea sutienului), iar accesul publicului este liber.

din Africa de Sud a oficializat o plajă cu îmbrăcăminte opțională deja existentă în cadrul .

În Brazilia există opt plaje naturiste reglementate oficial, însă acestea nu sunt cu „îmbrăcăminte opțională”. Nuditatea este obligatorie, iar bărbații singuri nu au voie să intre decât dacă dețin un card de membru de la o organizație naturistă recunoscută. În rest, ele sunt similare cu alte plaje naturiste autoreglementate, susținând că nuditatea este naturală și nu trebuie să aibă conotații sexuale.

Federația Internațională de Naturism (INF) a dezvoltat un , sau o etichetă, pentru a fi utilizat de organizațiile membre. Eticheta INF pentru plajele de nudiști impune evitarea tuturor formelor de hărțuire sexuală și de activitate sexuală, cum ar fi masturbarea sau raportul sexual. Comportamentul de prădător sexual nu este permis, și nici fotografierea neautorizată. În general, standardele solicită respectarea intimității celorlalți vizitatori. este descurajat atât prin regulament, cât și prin presiunea socială.

Încălcările acestor norme nu sunt complet necunoscute, activități sexuale fiind raportate, de exemplu, pe plaja Lady's Bay din Auckland, Noua Zeelandă.

Cu toate acestea, spre deosebire de stațiunile și hotelurile naturiste, care pot impune standarde de conduită pe proprietățile lor în mod prompt și eficient, majoritatea plajelor de nudiști se află pe domenii publice, ceea ce face ca aplicarea standardelor de etichetă să fie mai degrabă o chestiune personală, supusă efectului de descurajare al legilor locale. Standardele de conduită îmbracă forme diferite în funcție de țară. În afară de faptul că persoanele care folosesc o plajă de nudiști se așteaptă să găsească oameni dezbrăcați pe plajă, majoritatea celorlalte legi și obiceiuri locale continuă să se aplice.

Istoric thumb|dreapta|Imagine de epocă cu oameni făcând plajă în Germania, 1984 La 17 iulie 1894, consiliul municipal din Toronto a alocat o secțiune de 61 de metri (200 de picioare) din pentru ca bărbații să poată înota dezbrăcați. Hotărârea a rămas în vigoare până în 1930, când a fost înlocuită de o interdicție generală privind scăldatul nud.

În 1920, Germania deschisese deja prima sa plajă oficială de nudiști la Kampen, pe insula Sylt. În 1936, regele Eduard al VIII-lea și partenera sa, Wallis Simpson, au făcut o croazieră pe un iaht închiriat de-a lungul Mării Adriatice. Ei au vizitat o plajă de pe , unde autoritățile locale i-au acordat regelui permisiunea specială de a înota dezbrăcat. Acest eveniment a marcat începutul turismului nudist în Croația. Plajele de nudiști au devenit populare în anii 1950 de-a lungul coastei franceze și de atunci s-au răspândit în întreaga lume, deși sunt încă destul de rare și izolate. Unele plaje de nudiști fac parte dintr-o zonă de nudism mai extinsă, cum ar fi zona Cap d'Agde. Majoritatea plajelor din Danemarca și unele plaje din Norvegia sunt cu îmbrăcăminte opțională. În Germania există zone unde plaja cu îmbrăcăminte opțională este permisă în parcuri publice, cum ar fi în München și Berlin. Plajele din unele destinații de vacanță, cum ar fi Creta, sunt de asemenea cu îmbrăcăminte opțională, cu excepția unor plaje urbane centrale. Există, de asemenea, două plaje situate central în Barcelona unde îmbrăcămintea este opțională.

Anii 1960 și 1970 au adus o anumită toleranță pentru plajele de nudiști în Statele Unite. Un exemplu a fost , unde nuditatea era limitată la „Bay One” (Golful Unu), secțiunea cea mai nordică delimitată informal de diguri. Frecventată inițial de bărbați gay, popularitatea sa s-a extins la naturiștii tradiționali, inclusiv familii. Când parcul a devenit parte din în 1972, legea federală a înlocuit legile locale privind expunerea indecentă. În 1974 a fost adoptată o lege municipală care interzicea în mod specific nuditatea în parc, însă și-a continuat politica de indulgență, cu excepția cazurilor în care erau încălcate alte legi. Nuditatea a fost scoasă definitiv în afara legii printr-o lege statală în 1983.

Deși plajele libere s-au dezvoltat independent de organismele naturiste naționale, unele dintre aceste organizații s-au arătat interesate și au ajutat la protejarea lor juridică, precum și la publicarea unor ghiduri privind comportamentul acceptabil. În America de Nord, „Mișcarea pentru Plaje Libere” (Free Beach Movement) a fost numele unui grup care s-a opus direcției organizației oficiale de nudiști, , înființând organismul rival The Naturist Society. Organizațiile naturiste și asociațiile pentru plaje libere, cum ar fi Comitetul de Acțiune Naturistă (Naturist Action Committee), fac lobby pentru eliminarea legilor care interzic înotul și plaja în pielea goală sau pentru creșterea numărului de plaje de nudiști și, uneori, pentru îmbunătățirea facilităților de pe plajele de nudiști.

Note

Vezi și Freikörperkultur

Naturism Activități recreative nud Înot nud Nuditate

Legături externe

Categorie:Recreere nudă Categorie:Plaje naturiste