(FKK), însemnând „cultura corpului liber”, este o cultură socială și de sănătate care a luat naștere în Imperiul German, avându-și începuturile istoric înrădăcinate în mișcarea socială de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Aceasta promovează beneficiile pentru sănătate ale nudității—cum ar fi expunerea la lumină, aer și soare—alături de un scop mai larg de a reforma viața și societatea. împărtășește legături culturale și filozofice cu naturismul și nudismul, care implică nuditatea comună printre indivizi și familii în timpul liber, în sport și în viața cotidiană.
Până în secolul al XX-lea, recunoscută pentru beneficiile sale asupra sănătății publice, practica nudității comune în aer liber a devenit din ce în ce mai vizibilă în sfera culturală germană, modelată de interesul crescut pentru natură, igienă și bunăstare generală. Această emergență culturală a fost parțial un răspuns la presiunile stilului de viață al , susținătorii văzând nuditatea în medii naturale ca pe un contrast restaurator față de alienarea vieții moderne de oraș. Reformatorii sănătății publice și adepții Lebensreform au promovat expunerea regulată la lumină, aer și soare—nu doar ca sfat medical, ci ca pe un gest filozofic către vitalitate, simplitate, relaxare mentală și reînnoire socială. Astăzi, există puține restricții legale privind nuditatea în public în Germania. Sub termenii „naturism” și „nudism”, practica este acum larg răspândită internațional, cu asociații și spații publice desemnate în numeroase țări din Europa, America de Nord și de Sud, Australia, Africa, Asia și Caraibe. Cea mai mare concentrație rămâne în Europa Centrală și Scandinavia.
În general Definiție Naturismul inspirat de Freikörperkultur este definit ca o atitudine și un mod de viață de către Federația Naturistă Internațională după cum urmează:
Conținut În spatele mișcării Freikörperkultur se află o filozofie care vede corpul dezbrăcat ca fiind natural și liber de rușine. Mișcarea a subliniat faptul că practicarea nudității totale permite corpului să funcționeze natural, îmbunătățind confortul și relaxarea în timp ce este complet expus la elemente naturale precum lumina, aerul și soarele. Practica comună a nudității în cadrul Freikörperkultur este considerată pe scară largă ca fiind eliberatoare și este asociată cu acceptarea reciprocă și o pozitivă. Nuditatea în cadrul Freikörperkultur se bazează pe acceptarea corpului, libertate și conexiune cu natura, fără nicio conotație sexuală. Să fii dezbrăcat pe plajă sau în apă oferă o senzație corporală distinctă față de purtarea costumelor de baie, una care este percepută în general ca fiind mai naturală și plăcută. În acest context, nuditatea este percepută ca fiind non-sexuală și nu are nicio legătură directă cu sexualitatea.
În contextul Freikörperkultur, activități precum scăldatul, plaja la lacuri sau plaje (deseori numite „plaje de nudiști”), sporturile și alte activități de petrecere a timpului liber sunt practicate tradițional în pielea goală. Mișcarea este îmbrățișată în stațiuni de vacanță desemnate, campinguri, parcuri naturale și facilități ale cluburilor sportive. Deși Freikörperkultur împărtășește valori cu tradițiile naturiste și nudiste mai largi, aceasta nu este neapărat organizată prin asociații naționale și internaționale, și nu toți participanții se implică prin afiliere formală.
Nuditatea în contexte intime sau practice—cum ar fi dușul sau utilizarea unei saune—nu este considerată parte din Freikörperkultur. Aceste forme de nuditate sunt personale și nu implică consimțământ colectiv sau cultural.
Istorie
Cea mai extinsă arhivă privind aspectele istorice și contemporane ale Freikörperkultur—cunoscută anterior sub numele de Colecția Damm-Baunatal—este găzduită în Biblioteca Naturistă Internațională de la Institutul pentru Istoria Sportului din Saxonia Inferioară din Hanovra, Germania.
Fundal În , chiar și în Evul Mediu, oamenii se îmbăiau dezbrăcați, deși preocupări morale sau medicale privind transmiterea bolilor erau exprimate ocazional. În multe părți ale Europei Centrale până în secolul al XVIII-lea, oamenii se îmbăiau dezbrăcați în râuri și lacuri, adesea separați pe genuri. Începând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea, nuditatea publică a devenit din ce în ce mai tabu, o tendință care nu a fost niciodată impusă în zona puțin populată a Scandinaviei. În același timp, judecătorul scoțian (1714–1779) a practicat și a predicat „băile de aer” fără haine pentru sănătate și ca o revigorare a atitudinilor din Grecia Antică față de nuditate. Această practică a găsit mențiune literară în cartea lui (1742–1799), Das Luftbad (baia de aer).
Încă din 1853, naturopatul elvețian a fondat un „sanatoriu solar” (Sonnenheilanstalt) și a prescris pacienților săi helioterapia „” (Lichtbäder) neîmbrăcați în aer liber ca tratament pentru tuberculoză, rahitism, și alte tulburări de sănătate sau de piele. În 1906, existau de asemenea 105 așa-numite sanatorii de „baie de aer” (Luftbäder) în Germania, unde expunerea neîmbrăcată la aerul liber era prescrisă pentru a contracara efectele izolării prelungite în camere calde, neventilate—condiții considerate a cauza „înmuiere” fiziologică, retenție de căldură, dureri de cap, greață și tulburări circulatorii. Ideea băii de aer terapeutice neîmbrăcate a fost legată de cea a băii de lumină la începutul secolului al XX-lea, de exemplu, de către pastorul și naturopatul .
Cu strigătul de luptă „Înapoi la natură”, susținătorii culturii nude (Nacktkultur) au declarat război moralității obligatorii a unei societăți care, în ochii lor, devenise nevrotică și bolnavă. „Nu vrem să negăm: pentru oamenii timpului nostru, o persoană dezbrăcată este lipsită de gust și arată ca o palmă peste față - atât de nenaturali am devenit”, a scris în 1893, unul dintre primii pionieri ai mișcării naturiste a culturii corpului liber din Imperiul German.
Pictorul și reformatorul social (1851–1913), care a practicat Freikörperkultur cu studenții săi în Höllriegelskreuth de lângă München și mai târziu la Himmelhof lângă Viena, este considerat adevăratul pionier al naturismului, în special în afara tratamentelor clinico-medicale.
Cultura nudă și mișcarea Reformei Vieții (Lebensreform) înainte de Primul Război Mondial
În 1898, prima asociație oficială Freikörperkultur a fost fondată în Essen, Germania. În jurul anului 1900, îmbăierea nudă în zona Berlinului și pe coastele germane ale Mării Nordului și Balticii a câștigat popularitate. Înainte de această perioadă, îmbăierea nudă pe plajele publice—sau chiar purtând în evoluție ale acelei epoci—era oficial interzisă sau considerată imorală în multe locuri. În consecință, indivizii vizitau plajele și alte zone de îmbăiere complet îmbrăcați în ținuta lor de zi cu zi, bărbații purtând haine asemănătoare costumelor, femeile purtând rochii lungi și pălării, iar copiii îmbrăcați similar, aderând la normele contemporane de decență și respectabilitate de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.
Odată cu liberalizarea politică, cercurile conservatoare au contestat îmbăierea nudă, care devenise populară în rândul intelectualilor urbani, văzând-o ca pe o corupere a moralității.
Naturismul în anii interbelici (între Primul și Al Doilea Război Mondial)
După Primul Război Mondial, asociațiile Freikörperkultur au crescut în Germania. În urma stabilirii primei plaje de nudiști oficiale pe insula Sylt în 1920, majoritatea asociațiilor s-au unit în 1923 pentru a forma (Grupul de lucru al Ligilor pentru Luptătorii de Lumină Germani). Din 1925, au publicat o revistă lunară la Berlin numită „Leben und Sonne” (Viață și Soare). În 1926, grupul de lucru a fost redenumit (Asociația Imperială pentru Cultura Corpului Liber).
Grupurile socialiste s-au unit separat sub numele (Oameni Liberi. Asociația pentru Stil de Viață Socialist și Cultură a Corpului Liber), cu aproximativ 70.000 de membri în 1932. Printre ei, , un educator și avocat al eliberării fizice și sociale, a jucat un rol cheie în promovarea începând cu anii 1920. El a îmbrățișat nuditatea ca pe un mijloc de a promova sănătatea, egalitatea și educația progresivă, stabilind o rețea de școli de fără haine—inclusiv o facilitate mare în aer liber situată în natură—care încuraja mișcarea naturală, bunăstarea fizică și încrederea în propriul corp.
În 1930, reprezentanți din Anglia, Țările de Jos, Franța, Austria, Elveția, Ungaria, Italia și Germania s-au întâlnit la Frankfurt am Main și ulterior au fondat o Ligă Europeană pentru Naturism. Prima disertație despre mișcarea a fost scrisă în anii 1930.
În 1933, după ce Partidul Nazist a ajuns la putere, organizațiile nudiste au fost inițial interzise sau integrate în organizațiile naziste.
La 3 martie 1933, Ministerul de Interne prusac a emis o circulară pentru a „suprima mișcarea nudistă”. Cu toate acestea, cu sprijinul lui (un fost ofițer militar german, manager și instructor la Școala Armatei Germane de Educație Fizică Militară din Wünsdorf), ministrul Reichului pentru Alimentație și Agricultură și, în cele din urmă, cu organizația paramilitară SS, Freikörperkultur a găsit noi susținători. Unele surse afirmă că Himmler și SS au susținut naturismul. Primele Jocuri Olimpice naturiste au avut loc la , Elveția, în august 1939. În Reichul German, interdicția îmbăierii nude a fost relaxată prin Ordonanța Reichului din 10 iulie 1942, cu condiția ca nimeni să nu fie nevoit să o vadă. Această reglementare a rămas validă în Germania de Vest până în anii 1960 și în Germania de Est până în 1990. În timpul erei Național-Socialiste, a existat de asemenea o „cultură nudă rasială”, cel mai cunoscut reprezentant fiind campionul sportiv și autorul Hans Surén, care glorifica idealurile corporale ale Național-Socialiștilor și a devenit ulterior membru de onoare al (DFK) (Asociația Germană pentru Cultura Corpului Liber). În 1940, au apărut primele cărți de poze colorate cu înfățișări ale nudității marțiale, cum ar fi opera sculptorului Arno Breker.
Din 1945 până în prezent În 1949, a fost fondată (DFK; Asociația Germană pentru Cultura Corpului Liber). Astăzi, este membră a (DOSB) cu sarcini speciale pentru sporturile populare în recreerea nudă și este cel mai mare membru al Federației Naturiste Internaționale (INF).
Naturismul inspirat de Freikörperkultur în Germania a continuat să fie deosebit de popular în Germania de Est după cel de-Al Doilea Război Mondial, posibil datorită unei dezvoltări culturale . A avut legături cu și a devenit un simbol pentru oameni și familii de a scăpa de un stat represiv. Cultura plajei era adesea mixtă – oameni dezbrăcați și îmbrăcați înotau împreună, iar nuditatea era larg tolerată și considerată nici neobișnuită, nici senzațională. În ultimele decenii ale secolului al XX-lea, naturismul a crescut în popularitate dincolo de Germania. În acest timp, —adesea abreviat ca 'FKK'—a devenit larg recunoscut prin acronimul său și a fost adoptat în mai multe țări europene, influențat de originile sale germane binecunoscute.
Primele de vacanță naturiste au fost deschise în jurul anului 1950 în Franța, cu din Montalivet-les-Bains, Aquitania, fiind unul dintre cele mai timpurii exemple.
Plaja de nudiști din Kampen pe insula Sylt din Germania a fost deosebit de populară datorită acoperirii media extinse. Stațiunile FKK din Iugoslavia, Franța și de pe coasta Mării Baltice au devenit destinații de vacanță populare. Organizațiile naturiste au câștigat mulți noi membri în anii 1960.
O formă populară de recreere Freikörperkultur este Nacktwanderung, tradus ca „drumeție nudă”, unde un grup parcurge colectiv peisajul rural deschis. Acest lucru este posibil în Germania datorită legilor liberale privind nuditatea publică nonsexuală. Această atitudine se extinde și în Austria, unde cultura FKK se bucură de un grad ridicat de acceptare publică, dar nu și în cantoanele vorbitoare de germană din Elveția, unde recreerea nudă este de obicei reglementată în spații publice exterioare FKK desemnate.