Idomeni

Idomeni sau Eidomeni (în ) este un sat mic din Grecia, situat în apropierea graniței cu Macedonia de Nord. Satul se află în municipalitatea Paeonia, în prefectura Kilkis din regiunea Macedonia Centrală.

Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]

Satul este construit la o altitudine de 65 de metri, la poalele dealului Kouri. Acesta se înalță pe malul vestic al râului Axios, în apropierea graniței cu Macedonia de Nord. Satul este strâns legat de o stație de cale ferată, care este prima gară pe care cineva o întâlnește la intrarea în Grecia dinspre nord.

Transport Cale ferată În apropiere de Idomeni se află Gara Idomeni, de unde pleacă trenuri către Salonic, Belgrad și Europa Centrală.

Toponimie A fost numit după orașul antic Idomene.

Înainte de 1926, satul era cunoscut și sub numele de Sehovo (în , în , în ) sau Seovo (în ), fiind redenumit în 1936 după orașul antic grecesc „Idomene”, care era situat în apropierea satului modern.

Istorie În timpul Războiului de Independență al Greciei din 1821, locuitorii din Sehovo/Idomeni s-au răsculat împotriva autorităților otomane sub conducerea lui Zafirios Stamatiades, unul dintre liderii care au luptat ulterior în sudul Greciei. Satul a fost distrus de autoritățile militare otomane în 1824, ca represalii pentru participarea la revoltă. Din 1870 și până la Războaiele Balcanice, în sat au avut loc numeroase conflicte naționale între greci și bulgari. În cartea Ethnographie des Vilayets d'Adrianople, de Monastir et de Salonique, publicată la Constantinopol în 1878, care reflectă statistica populației masculine din 1873, localitatea Seovo era menționată ca un sat cu 85 de gospodării și 394 de locuitori bulgari. După Războiul Ruso-Turc (1877–1878), școala bulgară din Sehovo a fost închisă de mitropolitul grec din Strumița.

La Revolta Grecilor Macedoneni din 1878 împotriva Tratatului de la San Stefano, trei persoane din sat s-au alăturat grupurilor de rebeli înarmați: Dellios Kovatsis, Stogiannis (Stoikos) Stoides și Nicolaos Stoides. În timpul luptei grecești pentru Macedonia, mulți locuitori din Sehovo/Idomeni s-au remarcat prin lupta lor de partea greacă, precum Georgios Stamatiades, fiul său Zafirios Stamatiades Papazafiriou, nepoții săi Georgios Papazafiriou și Gregorios Papazafiriou, precum și Stylianos Kovatsis. Pe de altă parte, în perioada 1895–1896 a fost înființat un comitet al Organizației Revoluționare Interne Macedonene (IMRO). Mulți locuitori din Sehovo s-au remarcat luptând de partea bulgară, cum ar fi voievodul IMRO Argir Manasiev (1872–1932), Dimitar Dzuzdanov (1887–1929), Grigor Totev (1868–1934), Gono Balabanov și alții.

Sondajul La Macédoine et sa Population Chrétienne, realizat de Dimitar Mișev (D. Brankov), a concluzionat că populația creștină din Sehovo în 1905 era compusă din 1 120 de bulgari.

Migranți Din 2014, imigranți din Siria, precum și din Afganistan, Pakistan și alte părți ale Orientului Mijlociu și ale Asiei de Sud au început să se adune în număr mare la Idomeni pentru a intra în Macedonia de Nord prin granița cu Grecia. Deoarece Macedonia de Nord și vecina ei de la nord, Serbia, nu fac parte din Spațiul Schengen, unii refugiați preferă această rută pentru a ajunge în țări precum Germania și Suedia. Reintrarea în Spațiul Schengen dinspre Serbia poate duce la arestare și, eventual, la reținerea acestora în Croația sau Ungaria, care sunt mai aproape de destinațiile lor preferate de imigrare, în special Germania.

În 2015, Macedonia de Nord a început să își păzească granițele cu forțe militare pentru a împiedica intrarea migranților în țară, în condițiile în care și Serbia își închisese granițele.

Tabăra de tranzit de la Idomeni, construită în 2015 de organizația Medici Fără Frontiere și de UNHCR pentru a oferi sprijin de bază pentru un număr de până la 6 000 de refugiați zilnic, a devenit rapid o tabără rezidențială pe termen mai lung. Numărul de refugiați de la Idomeni a depășit 15 000 de persoane. La 24 mai 2016, autoritățile elene au început relocarea refugiaților din tabăra de la Idomeni în centre de procesare din Salonic și din împrejurimile acestuia.

Condițiile de viață ale migranților din Idomeni Refugiații sosiți în Grecia s-au confruntat cu încălcări grave ale drepturilor omului în ultimele două decenii. Din cauza colapsului economiei sale în urma crizei financiare din 2008, țara nu a mai dispus de suficiente fonduri sau resurse pentru a gestiona afluxul masiv de refugiați care fugeau de războaiele din Orientul Mijlociu. Multe tabere duc lipsă de energie electrică, salubritate și aprovizionare adecvată cu alimente, ceea ce provoacă îmbolnăviri în rândul locatarilor. Unul din trei refugiați este copil, însă aceștia sunt supuși acelorași condiții nesigure ca și ceilalți. În cauza M.S.S. contra Belgiei și Greciei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât că Grecia nu este aptă să găzduiască mai mulți refugiați.

Sh.D. și alții contra Greciei, Austriei, Croației, Ungariei, Macedoniei de Nord, Serbiei și Sloveniei La 15 martie 2016, cauza Sh.D. contra Greciei a fost soluționată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). După ce Grecia a dispus expulzarea celor cinci minori, patru dintre aceștia au ajuns în tabăra de refugiați de la Idomeni, unde au rămas timp de aproximativ o lună. După ce s-au confruntat cu condiții de viață nesigure în tabără, cei patru refugiați au depus o plângere în temeiul Articolului 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care interzice tratamentele inumane sau degradante.

Tabăra de la Idomeni avea o capacitate adecvată pentru a găzdui 1 500 de refugiați, însă se estimează că 13 000 de persoane locuiau acolo în perioada în care minorii au fost cazați. În plus, minorii s-au plâns de faptul că facilitățile sanitare erau extrem de reduse sau lipseau cu desăvârșire. Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului stabilește că statele sunt obligate să ofere asistență minorilor străini neînsoțiți și că statutul fragil de minor al migrantului prevalează asupra statutului său de imigrant ilegal. Prin urmare, CEDO a hotărât în unanimitate că Grecia a încălcat Articolul 3, deoarece cei patru refugiați minori neînsoțiți au fost supuși unor condiții inumane „inadecvate vârstei și circumstanțelor lor”, și a obligat Grecia să plătească reclamanților câte 6 000 de euro fiecăruia.

De asemenea, este important de menționat că tabăra de la Idomeni a fost înființată de refugiați, iar Grecia nu avea autoritate legală asupra regiunii. Cu toate acestea, instanța a susținut că Grecia nu a depus suficiente eforturi pentru a atenua criza umanitară care se desfășura în interiorul granițelor sale. Plângerile împotriva tuturor celorlalte țări au fost considerate vădit nefondate.

Asistența medicală în tabăra de refugiați de la Idomeni În cursul lunii octombrie 2015, prin Idomeni au trecut 211 180 de refugiați, dintre care 22% erau copii. Organizația neguvernamentală Medicii Lumii a supravegheat toate tratamentele medicale din tabără, în condițiile în care aceasta nu primea sprijin guvernamental. În urma unei politraumatisme suferite de un copil de opt ani din tabără, au fost descoperite mai multe deficiențe în facilitățile medicale. Printre cele mai importante s-au numărat: lipsa unui kit de urgență pentru traume; butelia de oxigen era goală; lipsa unui dispozitiv de rezervă pentru resuscitarea fluidă în cazul în care venele erau inaccesibile pentru o perfuzie intravenoasă; lipsa unei manșete pediatrice pentru tensiometru; lipsa antibioticelor intravenoase la fața locului.

Deși conducerea taberei a identificat și a început să remedieze aceste deficiențe, personalul medical insuficient sprijinit menține o stare de instabilitate în tabără.

Note

Legături externe

Categorie:Sate din Grecia Categorie:Macedonia (Grecia) Categorie:Tabere de refugiați