miniatura|Botezul lui Iisus, Bordone, Giotto 1276-1336 Naturismul creștin este practica naturismului sau a nudismului de către creștini.

Naturismul este un stil de viață bazat pe nuditate socială non-sexuală; cuvântul se referă, de asemenea, la mișcarea culturală care susține și apără acest stil de viață. Nu se știe cu certitudine dacă naturismul creștin există în cadrul unor organizații oficiale, însă există rețele informale (în special online) de creștini care practică naturismul.

Mulți dintre primii susținători ai naturismului au fost creștini. De exemplu, autori precum , și au scris cărți despre naturism și creștinism. Catedralei Saint Paul din Londra, preacuviosul (cunoscut ca Decanul Inge), a oferit sprijin cauzei naturiștilor prin susținerea publicării cărții lui Maurice Parmelee, The New Gymnosophy: Nudity and the Modern Life (Noua gimnosofie: Nuditatea și viața modernă).

Istoric

miniatura|Botez din secolul al III-lea, Catacomba Sfântului Calixt

Antichitate La origini, ritualurile evreiești de mikve și, mai târziu, primele botezuri creștine se efectuau complet nud. Acest lucru includea botezuri în masă la care participau bărbați, femei și copii. Ele simbolizau readucerea participantului la starea inițială fără de păcat a omului, prin ștergerea păcatelor sale. Alții susțin că mai întâi erau botezați copiii, apoi bărbații și ulterior femeile, toți separat.

era o practică obișnuită în timpul lui Iisus și încă se mai întâlnește astăzi în câteva culturi, incluzând , , sauna finlandeză, onsen-urile japoneze sau sentō, și -urile coreene. Cu excepția saunei finlandeze axate pe familie, majoritatea băilor publice sunt astăzi segregate pe sexe. În trecut, familii întregi luau parte la băile publice — inclusiv creștinii. Iisus chiar a predicat la băile publice din Ierusalim.

Unele secte religioase istorice, atât creștine, cât și sincretice, au făcut din nudism o practică generală. Probabil cei mai cunoscuți au fost , deși unele dintre credințele lor erau în contradicție cu creștinismul ortodox. Convingerea apărută după înviere, conform căreia corpul dezbrăcat este rău sau păcătos, își poate avea originea în ascetismul platonic (fondat în mare parte pe lucrările filozofului grec antic Platon), care a fost adoptat și transmis mai departe de către platoniștii „creștini” în istoria timpurie a bisericii. Platonismul este o teologie dualistă care propune o lume a formelor ce include, pe de o parte, „ideile pure”, care sunt bune; și, pe de altă parte, „”, care este rea. Aplicat la oameni, sufletul este în mod necesar bun, iar corpul este în mod necesar rău. Prin urmare, conform acestei filozofii, corpurile noastre „rele” trebuie acoperite cu haine. Naturiștii creștini resping aceste noțiuni ca fiind nebiblice.

Sfântul Ieronim, traducătorul Bibliei din ebraică și greacă în latină, a practicat nuditatea ca semn nonconformist și profetic. De la el provine expresia („dezbrăcat îl urmez pe Cristos cel dezbrăcat”), preluată ulterior prin intermediul lui Francisc de Assisi în spiritualitatea franciscană.Veronika Sattler, Nacktheit am Rande, în: Stefan Biessenecker (Ed.): Und sie erkannten, dass sie nackt waren. Nacktheit im Mittelalter, Bamberg 2008, p. 186. Nuditatea Sfântului Ieronim i-a inspirat de artiști de-a lungul timpului, cu toate că în timp reprezentările sale au devenit din ce în ce mai îmbrăcate.

Epoca modernă În Statele Unite, mișcarea naturistă creștină (care a fost prima mișcare naturistă de orice fel din SUA) a început la sfârșitul anilor 1920. Aceasta a coincis aproape cu începutul Marii crize economice, sub conducerea pastorului din New Jersey, . Inițial, el a fost al Ligii Americane pentru Cultură Fizică. Până în octombrie 1931, Boone a preluat funcția de președinte și a redenumit clubul în „” (ASA). Curând, naturismul a început să se extindă la nivel național.

Odată cu apariția internetului modern la mijlocul anilor 1990, naturismul creștin a devenit mult mai bine organizat în SUA ca niciodată. Site-ul Naturist-Christians.org, fondat în 1999, este cel mai mare site dedicat exclusiv naturismului creștin. Convențiile anuale ale nudiștilor creștini au început la începutul anilor 2000.

Vatican Papa Pius al XI-lea a condamnat cu fermitate mișcarea naturistă de-a lungul primilor ani ai deceniului 1930, numind-o „lipsită de pudoare într-un mod păgân”. Acest lucru l-a determinat pe șeful Legiunii pentru Decență din New York, fostul guvernator catolic și candidat la președinția SUA, , să încerce să scoată în afara legii orice formă de nudism. O hotărâre judecătorească recentă declarase însă că nuditatea socială privată era legală conform legislației în vigoare. În cele din urmă eforturile lor au eșuat în . După decesul lui Boone, la sfârșitul anilor 1960, ASA a devenit mai seculară, în pas cu în general. În 1994 ASA a fost redenumită (AANR), având în Florida.

Papa Ioan Paul al II-lea și-a început pontificatul în 1978, devenind primul papă neitalian după patru secole și jumătate. Viziunile sale asupra naturismului au diferit substanțial de cele ale predecesorilor săi. În cartea sa (1981), el a scris: „Nuditatea în sine nu este indecentă[...] Indecența apare doar atunci când nuditatea joacă un rol negativ în raport cu valoarea persoanei, când scopul ei este de a stârni concupiscența, fapt prin care persoana este plasată în poziția unui obiect de satisfacție”.

Nuditatea și sectele creștine istorice

– O sectă din Africa de Nord din secolele II-IV care credea că „restabilește nevinovăția lui Adam și a Evei”. („pietonii goi”) – Un grup de 11 anabaptiști din Amsterdam care, la 11 februarie 1535, s-au dezbrăcat și au alergat nuzi pe străzi proclamând „adevărul gol-goluț”. Ulterior, aceștia au fost executați. — Duhobori canadieni care organizau proteste și marșuri lungi pentru a se întoarce în Rusia, unii dintre ei mărșăluind dezbrăcați, în semn de protest împotriva materialismului.

Pasaje biblice legate de nuditate

Grădina Edenului stanga|miniatura|, de Albrecht Dürer (1507) Naturiștii creștini privesc relatarea despre Grădina Edenului ca pe un model pentru credințele lor. Acesta este, de asemenea, principalul text scriptural unde interpretarea lor diferă de cea a denominațiunilor care impun îmbrăcămintea. Atunci când Adam și Eva au fost creați și așezați în grădină ca un cuplu de către Dumnezeu, erau amândoi goi și „nu le era rușine”. (Geneza 2:25)

Naturiștii creștini consideră că Adam și Eva se aflau în starea de puritate neprihănită pe care Dumnezeu o intenționase pentru ei. Dumnezeu știa că sunt goi, deoarece așa îi crease, după chipul Său. Chiar înainte de crearea Evei, Dumnezeu l-a avertizat pe Adam: „dar din pomul cunoașterii binelui și răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, cu siguranță vei muri” (Geneza 2:17). În ciuda avertismentului lui Dumnezeu, mai întâi Eva, iar apoi Adam, mănâncă din interzis după ce au fost convinși de diavol aflat sub chipul unui . După ce fac acest lucru, realizează că sunt goi și își cos laolaltă ca acoperăminte, într-o încercare zadarnică de a-și ascunde pierderea inocenței.

La scurt timp după aceea, Adam și Eva aud glasul lui Dumnezeu umblând prin grădină, ceea ce îi determină să se ascundă înfricoșați printre copaci. Dumnezeu îl întreabă pe Adam: „Unde ești?”. În ciuda frunzelor de smochin, Adam răspunde că se teme din cauza goliciunii sale. Dumnezeu îl întreabă mai departe pe Adam: „Cine ți-a spus că ești gol?”. Doar Dumnezeu, Adam, Eva și diavolul luaseră parte la această chestiune; prin urmare, naturiștii creștini cred că diavolul a fost cel care le-a spus lui Adam și Evei că sunt goi. Rușinea lor nu venea de la Dumnezeu; și nici frunzele de smochin nu aveau cum să acopere această rușine, indiferent dacă organele lor genitale erau acoperite. Dumnezeu a fost nemulțumit nu doar de nesupunerea lor de a mânca din fructul interzis, ci și de încercarea ulterioară a lui Adam și a Evei de a-și acoperi corpurile.

Naturiștii creștini susțin că frunzele de smochin au fost purtate într-o încercare inutilă de a ascunde de Dumnezeu ceea ce făcuse cuplul – nu unul de celălalt, subliniind că erau căsătoriți și la fel de vinovați de același păcat originar.. Al doilea păcat a fost cel de a acoperi părți ale corpului. Diavolul alesese organele sexuale ca zonă a rușinii pentru că, spre deosebire de Dumnezeu, el nu are capacitatea de a crea viață. Deoarece capitolul următor începe cu Adam și Eva având relații sexuale maritale firești, ei concluzionează că cei doi s-ar fi văzut nuzi și după căderea omenirii în păcat.

După Cădere, Dumnezeu i-a izgonit pe Adam și pe Eva din Grădina Edenului. De asemenea, El le-a făcut veșminte mai durabile și protectoare din piei de animal pentru a înlocui frunzele de smochin, înainte de a-i trimite afară printre spini.

Alte texte scripturale dreapta|miniatura|Pictura Fecioara cu Pruncul și Sfânta Ana, care îl înfățișează pe Cristos fără rușine de a fi gol, fiind fără de păcat. Fecioara Maria este alături de mama ei. Caravaggio, 1606 Există și alte referințe la nuditate în Biblie, cum ar fi:

1 Samuel 19:24: „S-a dezbrăcat și el de hainele lui și a prorocit și el înaintea lui Samuel; și a căzut dezbrăcat la pământ toată ziua aceea și toată noaptea. De aceea se zice: «Oare și Saul este între proroci?»” 2 Samuel 11: De pe acoperișul palatului său, regele David a văzut-o pe Batșeba — o femeie căsătorită — scăldându-se. David a comis ulterior adulter cu Batșeba, a lăsat-o însărcinată și a aranjat ca soțul ei, Urie, să moară în luptă. Isaia 20:2–4: „Domnul a vorbit lui Isaia [...] și i-a zis: «Du-te, dezleagă-ți sacul de pe coapse și scoate-ți încălțămintea din picioare!» El a făcut așa, a umblat gol și desculț. Și Domnul a zis: «După cum robul Meu Isaia a umblat gol și desculț trei ani [...] tot așa și regele Asiriei va lua prinși de război pe egipteni și izgoniți pe cușiți, tineri și bătrâni, goi și desculți și cu șezutul descoperit, spre rușinea Egiptului.»” Mica 1:8a (Mica vorbind): „De aceea voi plânge și mă voi tângui, voi umbla desculț și gol”. Matei 6:25 și Luca 12:22–23: „De aceea vă spun: Nu vă îngrijorați de viața voastră, gândindu-vă ce veți mânca sau ce veți bea, nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veți îmbrăca. Oare nu este viața mai mult decât hrana și trupul mai mult decât îmbrăcămintea?”, Marcu 14:51–52: „După El mergea un tânăr care nu avea pe trup decât o pânză de in. Au pus mâna pe el; dar el a lăsat pânza și a fugit gol”. Ioan 19:23–24: „Ostașii, după ce au răstignit pe Iisus, I-au luat hainele [...] «Să n-o sfâșiem [cămașa]», au zis ei între ei, «ci să tragem la sorți a cui să fie»”. 2 Corinteni 5:1–4: „Știm, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru, avem o clădire de la Dumnezeu, o casă veșnică în ceruri, care nu este făcută de mână omenească. Și gemem în cortul acesta, dornici să ne îmbrăcăm cu locuința noastră cerească, dacă totuși vom fi găsiți îmbrăcați, iar nu goi. Căci noi, cei ce suntem în cortul acesta, gemem apăsați, nu pentru că dorim să fim dezbrăcați de corpul acesta, ci să fim îmbrăcați cu celălalt, pentru ca ce este muritor să fie înghițit de viață”.

Deși niciun grup creștin major nu acceptă Evanghelia după Toma ca fiind canonică sau autoritară (traducerea sa nu a fost disponibilă până în secolul al XX-lea), aceasta redă următoarea conversație între Iisus și ucenicii săi:

Cristos cel gol

Nașterea Relatarea despre nașterea lui Iisus este prezentă în evangheliile după Matei și Luca. Doctrina creștină a întrupării susține că a doua persoană a Treimii „S-a făcut trup” fiind zămislit în pântecele Fecioarei Maria și a venit pe lume gol, la fel ca orice altă ființă umană.

Botezul Iisus a fost botezat de Ioan Botezătorul în Râul Iordan. Cu mare probabilitate, Iisus era dezbrăcat când a fost botezat. Liturghia creștină timpurie a botezului impunea ca persoanele care urmau să fie botezate să fie complet goale.

Răstignirea Iisus a fost răstignit după ce a fost dezbrăcat de haine de către călăi.