miniatura|Un spectacol la New Museum din New York. Paralelismul politic este o caracteristică a sistemelor media. În cercetarea comparativă a sistemelor media, acesta „se referă la caracterul legăturilor dintre actorii politici și mass-media și, mai general, la măsura în care mass-media reflectă diviziunile politice”.

Colin Seymour-Ure Conceptul provine din cartea „Impactul politic al mass-media” (1974), de Colin Seymour-Ure. În aceasta, autorul prezintă fundamentele unei investigații sistemice a relației dintre ziare și partidele politice. Luând în considerare relația dintre sistemele jurnalistice și sistemele de partide, el propune, de asemenea, o analiză comparativă a factorilor care influențează această relație.

Blumler și Gurevitch Jay G. Blumler și Michael Gurevitch au reelaborat termenul de paralelism politic în lucrarea lor publicată în 1995. Blumler și Gurevitch au stabilit patru dimensiuni care își propun să evalueze modul în care diferite societăți se constituie pe baza relațiilor dintre organizațiile politice și cele media. Acestea sunt: Puterea pe care statul o exercită asupra organizațiilor media; Partizanatul politic prezent în mass-media; Implicarea elitelor politice în relația cu mass-media; Tacticile pe care le folosește mass-media pentru a-și legitima acțiunile.

Hallin și Mancini Daniel C. Hallin și Paolo Mancini au folosit termenul pentru a analiza legăturile dintre organizațiile media și tendințele politice; însușindu-și un concept mai vechi al lui Colin Seymour-Ure, care îl aplicase inițial într-un mod mai restrâns legăturilor dintre presă și partidele politice. Autorii au analizat sistemele media în funcție de patru dimensiuni: dezvoltarea unei prese de masă, paralelismul politic, profesionalizarea jurnaliștilor și intervenția statului. Există cinci factori care indică gradul Blumler și Gurevitche paralelism politic al unui sistem media:

Factori +Factori de influență al sistemului mediaDezvoltarea piețelor media Rata de circulație a ziarelor; Relația dintre ziare și cititori (orientată spre elite vs. mase); Diferența de gen în acoperirea ziarelor; Importanța ziarelor și a televiziunii ca sursă de știri; O listă de ziare locale, regionale și naționale; Gradul de separare clară între presa senzaționalistă și presa de calitate; Segmentarea regională sau lingvistică a piețelor media; Influența țărilor vecine asupra sistemului media național.Paralelism politic Gradul de orientare politică în conținutul media; Legătura organizațională dintre mass-media și organizațiile politice; Tendința participării profesioniștilor din mass-media la viața politică; Partizanat în mass-media. De exemplu: jurnaliști care încalcă imparțialitatea și apără deschis o idee, o politică publică, un candidat sau un partid politic; știri bazate pe ideologii care combină comentarii, informații și opinii; Pluralism intern (care cuprinde opinii și perspective diferite în cadrul unei instituții media) sau pluralism extern (care cuprinde opinii și perspective diferite în cadrul unei ramuri media, cum ar fi televiziunea, de exemplu); Reglementarea serviciilor publice de radioteleviziune. De exemplu: Controlate de guvern, izolate de controlul politic direct, reprezentarea politică sau grupurile social relevante.Dezvoltarea profesionalismului jurnalistic Grad de autonomie; Dezvoltarea unor norme și reguli distincte. De exemplu: rutine practice sau principii etice specifice; Îndrumări pentru serviciul public al jurnaliștilor (îndrumări către o etică a serviciului public, mai degrabă decât interese private).Gradul și natura intervenției statului în sistemul media Cenzură sau alte tipuri de presiune politică; Natura subvenției economice acordate mass-media; Cadru legal axat pe reglementarea mass-media (legi, licențe etc.); Nivelul acțiunii statului ca sursă de informații și „definitor principal” al știrilor;

Exemple FactorExemplu1Măsura în care mass-media reflectă orientări și loialități politice distincte, precum și orientarea și practica profesională a jurnaliștilor.Ion Popescu este jurnalist și lucrează pentru ziarul Timpul. În timpul liber, participă la întâlniri ale Partidului Național al Muncitorilor. Îi place poziția lor, așa că scrie articole favorabile manifestului lor electoral.2Legături organizaționale între mass-media și partidele sau organizațiile politice .Maria Popescu este o politiciană locală. Ca al doilea loc de muncă, scrie articole pentru un ziar local.3Implicarea personalului din mass-media ca foști actori politici.După ce se pensionează din funcția de primar al orașului, Andrei Popescu decide să scrie articole pentru ziarul local, explicând evoluțiile politice actuale din punctul său de vedere.4Dacă avansarea în carieră a personalului din mass-media depinde de afilierile politice.Elena Popescu este o tânără jurnalistă. Știe că îi va fi dificil să-și continue cariera fără să întâlnească „oamenii potriviți”, așa că se alătură partidului guvernamental.5Partizanatul publicului media.Mihai Popescu este bucătar. El cumpără ziarul Ziarul Zilnic în fiecare zi, pentru că aproape întotdeauna este de acord cu modul în care interpretează evenimentele curente.

Modele + Legendă Model media ȚăriIndustria jurnalismuluiParalelism politic PLURALISTIC POLARIZAT Franța, Grecia, Italia, Portugalia, Spania Tiraj scăzut al ziarelor; Presă orientată către elita politică; Centralitatea mass-media electronice (radio și televiziune) pe piața informațională; Libertatea presei și dezvoltarea târzie a mass-media comercială Nivel ridicat de paralelism politic; Pluralism extern, jurnalism de opinie mai prevalent; Sistemele publice de comunicare (atunci când există) tind să sprijine politicile guvernamentale; Nivel scăzut de reglementare a mass-media; Predominanță a reprezentării colective față de reprezentarea individuală, cu o implicare puternică a statului și a partidelor politice în economie.CORPORATIST DEMOCRATDanemarca, Finlanda, Norvegia, Austria, Germania, Suedia, Elveția, Belgia, Olanda Tiraj ridicat al ziarelor; Dezvoltarea timpurie a industriei ziarelor; Presă legată de grupuri sociale organizate; Mijloacele electronice mențin coexistența comunicării publice și a celei comerciale; Cetățenii solicită protecție din partea statului pentru mass-media, în vederea consolidării libertății presei. Paralelism politic ridicat; Pluralism extern moderat, cu o istorie a jurnalismului de opinie, dar o creștere recentă a reportajelor de știri; Nivel ridicat de profesionalism în mass-media, care este considerată o instituție socială importantă; Reglementare strictă a mass-media; Un stat al bunăstării, grupuri sociale înrădăcinate și instituții liberale alcătuiesc un sistem politic pluralist moderat și democratic.LIBERALRegatul Unit, Canada, Statele Unite, Irlanda Tirajul mediu al unui ziar tipărit; Dezvoltarea timpurie a unei prese comerciale cu tiraj larg; Nivel ridicat de profesionalism în domeniul jurnalismului; Libertatea presei și individualism proeminent încă de la început. Paralelism politic scăzut; Pluralism intern ridicat, jurnalismul informativ fiind mai predominant; Reglementare minimă a mass-media (Statele Unite) și prezentă în comunicarea publică (Canada și Regatul Unit); Predominanță larg răspândită a legilor pieței și capacitate limitată de intervenție a statului; Politică pluralistă moderată, cu democrație reprezentativă, economie de piață și sistem bipartid. Istorie Din punct de vedere istoric, susținerea politică a fost considerată o funcție importantă a presei scrise, apărută la sfârșitul secolului al XVIII-lea - începutul secolului al XIX-lea. Partidele politice sau alți actori politici au înființat ziare și le-au susținut. Rolul jurnalistului era de a influența publicul către facțiunea sau cauza sa politică, lucru care s-a schimbat abia în secolul al XIX-lea, când normele jurnalistice s-au orientat către idealul neutralității în reportaje.

Apoi, comercializarea a devenit o forță impoCenzură sau alte tipuri de presiune politică;rtantă în industria ziarelor. Ziarele nu mai depindeau de patronajul partidelor sau actorilor politici, ci adoptau o linie mai „echilibrată”. Potrivit lui Jonathan Hardy, ziarele puteau, prin dezalinierea față de politică și îndreptându-se spre „obiectivitate”, „ajunge la un public de consumatori agregat, care nu era fracturat pe criterii politice. [...] Per total, rațiunea economică era că, cu mai puține părtiniri, mai mulți cititori ar fi atrași de un ziar.”

După Primul Război Mondial, acest lucru s-a schimbat din nou, când conflictul politic s-a reflectat în știri, iar „polarizarea politică puternică a sporit cererea de ziare explicit politice”. În sistemele media „corporatiste democratice”, legăturile puternice dintre mass-media și instituțiile politice au continuat până în anii 1970. În sistemele pluraliste polarizate, paralelismul politic în presă a jucat un rol cheie în dezvoltarea națională, de exemplu în Spania și Italia. Chiar și astăzi, în Europa Centrală și de Est, „prevalează și jurnalismul cu opinii puternice și orientat ”.

De exemplu, în Germania, cotidianul Die Welt este considerat mai conservator decât liberalul Süddeutsche Zeitung, Die Tageszeitung fiind mai la stânga. În Spania, ziarul El País a avut cei mai mulți cititori în rândul alegătorilor Partidului Socialist Muncitoresc Spaniol (PSOE), ABC este citit pe scară largă în rândul persoanelor care votează pentru Partidul Popular (PP), iar El Mundo predominant de către persoanele care nu votează.

Note

Vezi și

Comunicare de masă Dezinformare Propagandă

Categorie:Politică Categorie:Presă