Bongo sunt niște mici tobe duble cubaneze, cântate din șezut și ținute între genunchi. Loviturile se dau cu degetele și palmele.
Istorie Bongo au apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea în regiunea Oriente din estul Cubei. Au fost create de descendenții sclavilor africani aduși de spanioli în insulele Caraibe începând cu a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Bongourile au devenit răspândite în Cuba la începutul secolului al XX-lea, când au fost folosite în muzica de dans son. Au atins apogeul popularității mondiale în anii 1940 și 1950, alături de dansul mambo.
Descriere Instrumentul este alcătuit dintr-o snare și o tobă mare conectate între ele. Corpul (kadlo) tobelor este ușor îngustat spre partea de jos, deschis și are o înălțime de 17–22 cm.
Diametrul aproximativ al membranei este de 7 și 8 inci (tobe mici și tobe mari), în timp ce modelele mai mici au 6 și 7 inci. La bongo tradiționale, membrana de piele este atașată permanent de carcasă. Înălțimea sunetului este crescută prin încălzirea membranei la foc. La bongourile moderne, tensiunea membranei de piele sau plastic este reglată folosind un sistem de șuruburi.
Se cântă fie stând jos, ținute între genunchi, fie în picioare, cu tobele fixate pe un suport special. Toba mică este poziționată pe partea stângă a corpului instrumentiștilor, iar toba mare pe cea dreaptă.
Uneori, bongourile sunt denumite în mod convențional o pereche de cele mai mici tom-tom-uri, conectate între ele (fără membrana inferioară), folosite ca parte a unui set de tobe.
Vezi și Conga Timbal Tabla Gosha Nagara
Referințe
Legături externe