thumb|Proiectul localului de pe Strada Negustori, realizat de arhitectul Iancu Golinger, 1894. Institutul de domnișoare „Choisy-Mangâru” a fost o instituție particulară de învățământ pentru fete din București, înființată în 1869 de Victoria Choisy ca pension francez. După preluarea de către Elena Mangâru, fostă elevă a școlii, instituția a devenit cunoscută sub numele „Choisy-Mangâru” și s-a dezvoltat ca școală secundară particulară pentru fete. După Primul Război Mondial a funcționat ca liceu, iar activitatea sa a încetat în urma naționalizării învățământului particular din 1948.
Istoric
Instituția a fost fondată în septembrie 1869 de Victoria Choisy, fiica unui colonel francez. A funcționat inițial pe Strada Jicniței, ca pension particular pentru fete, autorizat de Ministerul Instrucțiunii Publice. În forma sa timpurie, școala avea un profil francofon, cu accent pe limba franceză și pe educația muzicală.
În 1871, pensionul s-a mutat pe Calea Călărași. În această etapă au fost introduse clase primare și au fost adăugate cursuri de pictură și broderie artistică. Pentru predarea limbii române a fost numit un director specializat, ceea ce reflectă integrarea treptată a instituției într-un cadru educațional adaptat cerințelor învățământului românesc.
În 1898, Victoria Choisy s-a retras din conducere și a vândut școala Elenei Mangâru, fostă elevă și directoare adjunctă a instituției. Elena Mangâru era căsătorită cu profesorul Badea Mangâru, care a devenit director de studii. În această perioadă, școala a început să fie cunoscută sub numele de Institutul de domnișoare „Choisy-Mangâru”.
Sub noua conducere, instituția a fost reorganizată prin introducerea unui curs superior de patru ani, cu profesori proveniți inclusiv din învățământul de stat. Această etapă a marcat trecerea de la modelul pensionului particular de secol XIX la forma unei școli secundare private pentru fete, cu un program de studii mai apropiat de cel al liceelor.
După 1910, institutul a funcționat în sediul din Calea Moșilor nr. 152. Activitatea a fost întreruptă în timpul Primului Război Mondial și reluată în 1919, când instituția a funcționat ca Liceul „Choisy-Mangâru”, cuprinzând și cursul superior. Prin ordinul ministerial nr. 101401 din 15 noiembrie 1921, liceul a primit dreptul de a elibera certificate recunoscute de stat.
După cutremurul din 1940, clădirea liceului a fost reconstruită și completată cu spații didactice, inclusiv laborator de fizică și chimie. În toamna anului 1944, instituția funcționa cu opt clase secundare, o clasă divizionară și curs primar complet, având aproximativ 500 de eleve.
În 1948, în contextul reformei comuniste a învățământului, instituția particulară a fost desființată. Decretul nr. 176 din 2 august 1948 a inclus în lista bunurilor trecute în proprietatea statului Școala primară de fete „Choisy-Mangâru”, Liceul de fete „Choisy-Mangâru” și averea Institutului „Choisy-Mangâru”.
Sedii și arhitectură
Institutul a funcționat succesiv pe Strada Jicniței, pe Calea Călărași, în zona Mântuleasa–Negustori și apoi pe Calea Moșilor. Mutarea din 1898 a adus instituția într-un imobil construit în 1894 după planurile arhitectului Iancu Golinger. Autorizația de construire fusese emisă pentru Victoire Hoffman, născută Choisy, iar documentația descrie o clădire cu două niveluri, amplasată pe un teren de aproximativ 428,83 m².
Imobilul din Strada Negustori nr. 32 este clasat ca monument istoric, cu codul B-II-m-B-19287, sub denumirea „Casă”, fiind datat în Lista Monumentelor Istorice la sfârșitul secolului al XIX-lea – prima jumătate a secolului al XX-lea.
Sediul din Calea Moșilor nr. 152, ocupat din 1910, a devenit localul principal al liceului. Proprietatea se întindea spre Strada Vântului, iar după 1920 adresa dinspre spatele terenului a fost consemnată ca Strada Mântuleasa nr. 31.
Profil educațional
Institutul a fost creat ca pension francofon pentru fete, într-un model educațional specific mediului urban bucureștean din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Programa a inclus inițial limba franceză și pianul, iar ulterior s-a extins prin clase primare, pictură, broderie artistică și curs superior. În perioada Elena Mangâru, instituția a evoluat spre statutul de liceu particular de fete, cu profesori specializați și cu certificate recunoscute oficial după 1921. Eleve cunoscute Printre elevele atestate documentar ale Institutului „Choisy-Mangâru” s-au numărat:
Cella Serghi, născută Cella Marcoff, a urmat liceul la Institutul „Choisy-Mangâru” și a susținut bacalaureatul în 1927 la Liceul de Băieți „Sfântul Sava”.
Hedda Sterne, a urmat instituția în 1921, înaintea studiilor de artă și istoria artei de la Viena și București.
Medi Wechsler Dinu a urmat Pensionul „Choisy-Mangâru”, unde a învățat limba franceză, și a obținut bacalaureatul în cadrul instituției înainte de studiile la Școala de Belle Arte din București.
Sidonia Drăgușanu a urmat cursurile institutului „Choisy-Mangâru” între 1919 și 1926. Debutul său în presă a avut loc în 1933, iar debutul în proză în 1934, cu romanul Într-o gară mică.
Moștenire instituțională Liceul și-a continuat activitatea până în 1949, când a fost transformat în Școala Tehnică de Administrație Economică de fete nr. 6, instituție care a funcționat până în 1953. În acel an, școala a devenit Școala Medie de fete nr. 16, care a păstrat fondul arhivistic al vechiului liceu.
Colegiul Național Bilingv „George Coșbuc” își prezintă istoricul instituțional începând cu perioada 1869–1949, când școala a funcționat ca Institutul de domnișoare „Choisy-Mangâru”. Din 1958, instituția a devenit Școala Medie „George Coșbuc”, cu sediul în Calea Moșilor nr. 148. În 1972, Liceul „George Coșbuc” s-a mutat în clădirea din Strada Olari nr. 29–31.
Note
Categorie:Licee din București Categorie:Istoria Bucureștiului Categorie:Fondări în 1869 Categorie:Desființări în 1948