Andrei Donatovici Sineaevski (în , ortografiat de asemenea André Siniavsky, ) a fost un scriitor rus, disident și supraviețuitor al gulagului (fost deținut în lagărul Perm-36). A scris și sub pseudonimul Abram Terț (în ).
Biografie Andrei Sineaevski s-a născut într-o familie din mica nobilime care s-a alăturat revoluționarilor comuniști. „A fost crescut într-un cult riguros al revoluției”. Totuși, în 1951, tatăl său a fost arestat și apoi trimis în exil din cauza simpatiilor sale din tinerețe pentru socialiștii revoluționari.
Sineaevski a studiat la Facultatea de Litere din Moscova, iar apoi, în 1953, a intrat la Institutul de Literatură Mondială „Gorki”. Trei ani mai târziu, a început să scrie în Novîi Mir, revista literară a Uniunii Scriitorilor Sovietici.
În timpul acestor ani, a redactat în secret, sub pseudonimul Abram Terț (numele unui tâlhar evreu, erou al unei balade ucrainene), opere în care, „într-un stil satiric, grotesc și fantastic”, critica regimul sovietic. A reușit să le publice în Occident, ceea ce a reprezentat o premieră. Aceste scrieri au dus la arestarea sa de către KGB, în septembrie 1965, și la judecarea sa în cadrul unui proces în 1966, alături de prietenul său , vinovat de asemenea de a fi publicat în Occident. Procesul a atras atenția deoarece a fost primul mare proces politic din epoca poststalinistă. Sineaevski a fost condamnat la șapte ani de lagăr cu regim sever pentru că a publicat sub pseudonim opere „cu caracter antisovietic”. Procesul a marcat sfârșitul dezghețului autorizat de Nikita Hrușciov și nașterea disidenței în Uniunea Sovietică.
A fost eliberat în 1972. Devenit o figură emblematică a disidenței sovietice, a fost invitat de KGB să părăsească țara. S-a stabilit la Fontenay-aux-Roses (Franța) împreună cu soția sa, Maria Rozanova, localitatea devenind un loc strategic pentru disidența în exil. În 1974, a fost numit profesor de literatură și civilizație rusă la Sorbona.
S-a opus la sfârșitul vieții lui Aleksandr Soljenițîn, al cărui naționalism îl criticase deja în The New York Review of Books (noiembrie 1979), precum și lui Vladimir Maximov.
În operele sale (Messieurs, la Cour (în ), 1956; Lioubimov (în ), 1963), el continuă tradiția lui Mihail Bulgakov, îmbinând satira realității cu fantasticul.
Potrivit fiului său Egor Gran, el ar fi murit din cauza unui cancer.
În 2025, nepoata sa Emma Siniavski, ilustratoare, a dedicat bunicilor săi banda desenată Babouchka et Dedouchka - survivre et s'amuser au pays des soviets (în ). Aceasta povestește cu umor viața lui Andrei Sineaevski și a soției sale Maria, pe baza arhivelor de familie.
Opere Messieurs, la Cour (în ), 1956 Lioubimov (în ), 1963 Une voix dans le chœur (în ), Seuil, 1974. Lucrarea este o cronică a anilor săi de detenție. Promenades avec Pouchkine (în ), Seuil, 1976 A l'ombre de Gogol (în ), Seuil, 1978 André la Poisse (în ), Albin Michel, 1981 Bonne Nuit! (în ), Albin Michel, 1984 La Civilisation soviétique (în ), Albin Michel, 1988 Ivan le Simple (în ), Albin Michel, 1990
Note
Bibliografie
Legături externe
Resurse relevante pentru literatură:
Resurse relevante pentru audiovizual:
Resurse relevante pentru viața publică:
Resurse relevante pentru cercetare:
Note în dicționare sau enciclopedii generale:
Categorie:Nașteri în 1925 Categorie:Nașteri pe 8 octombrie Categorie:Decese în 1997 Categorie:Decese pe 25 februarie Categorie:Scriitori din Moscova Categorie:Romancieri francezi Categorie:Romancieri ruși Categorie:Scriitori francezi de literatură științifico-fantastică Categorie:Scriitori ruși de literatură științifico-fantastică Categorie:Disidenți sovietici Categorie:Deținuți în Gulag