Poliizoprenul este, din punct de vedere chimic, un termen colectiv pentru polimerii obținuți prin polimerizarea izoprenului. În practică, termenul „poliizopren” este folosit în mod obișnuit pentru a desemna cis-1,4-poliizoprenul sintetic, obținut prin polimerizarea industrială a izoprenului. Formele naturale de poliizopren sunt, de asemenea, utilizate în cantități substanțiale, cea mai importantă fiind cauciucul natural (obținut, de exemplu, din seva de gutapercă).Polyisoprene, Encyclopædia Britannica, accesat 27 iunie 2026 Atât poliizoprenul sintetic, cât și cauciucul natural sunt extrem de elastice și, prin urmare, sunt utilizate într-o varietate de aplicații, cum ar fi fabricarea anvelopelor.
Sinteză În principiu, polimerizarea izoprenului poate da naștere la patru izomeri diferiți. Proporția relativă a fiecărui izomer din polimer depinde de mecanismul reacției de polimerizare:
Polimerizarea anionică în lanț, inițiată de n-butillitiu, produce poliizopren cu predominanță de cis-1,4-poliizopren. 90–92 % din unitățile repetitive sunt de tip cis-1,4-, 2–3 % de tip trans-1,4- și 6–7 % de tip 3,4.Jürgen Falbe, Manfred Regitz (Hrsg.): CD Römpp Chemie Lexikon, Thieme, Stuttgart, 1995.
Note
Vezi și Polibutadienă Chimia polimerilor
Categorie:Cauciuc Categorie:Polimeri organici