Apocalypse Never: Why Environmental Alarmism Hurts Us All este o carte din 2020 scrisă de Michael Shellenberger.
Conținut
Cartea a fost publicată în iunie 2020. În această carte, autorul susține că schimbările climatice nu reprezintă o amenințare existențială așa cum este descrisă în mass-media și în activism. Mai degrabă, el explică că inovația tehnologică, dacă este lăsată să continue și să se dezvolte, va remedia problemele de mediu. Potrivit lui Shellenberger, cartea „explorează cum și de ce atât de mulți dintre noi am ajuns să vedem problemele de mediu importante, dar gestionabile, ca fiind sfârșitul lumii și de ce oamenii care sunt cei mai apocaliptici în ceea ce privește problemele de mediu tind să se opună celor mai bune și mai evidente soluții pentru rezolvarea acestora”.
Recenzii Înainte de publicare, cartea a primit recenzii favorabile din partea specialiștilor în climă ca Tom Wigley sau Kerry Emanuel, precum și din partea unor ecologiști precum Steve McCormick sau Erle Ellis, însă recenziile de după publicare au fost mixte. De exemplu, Emanuel a spus că, deși nu regretă recenzia sa inițial pozitivă, își dorește ca „cartea să nu poarte cu ea propriile excese și bagaje dăunătoare”.
Cartea a primit recenzii pozitive și a fost mediatizată de către instituții de presă și organizații, inclusiv Fox News, Heartland Institute, Daily Mail, Reason, The Wall Street Journal, National Review dar și de diferite site-uri web.
În National Review, Alex Trembath a lăudat în general cartea, scriind că „în ciuda defectelor”, „Shellenberger... face un serviciu denunțând alarmismul și isteria ecologică care umbresc dezbaterile despre mediu în loc să le lumineze. Și se mențin ca excepții în aceste dezbateri tocmai din motivul pe care îl susțin: Renunțarea la ortodoxia ecologistă are consecințe sociale și profesionale grele, așa că puțini sunt dispuși să facă acest lucru.” Cu toate acestea, Trembath a criticat o parte din carte numind-o „fetișism nuclear”.
În The Wall Street Journal, John Tierney, un critic de lungă durată al ecologistismului, a scris că „Shellenberger prezintă o argumentație convingătoare, combinând lucid datele de cercetare și analiza politicilor cu o istorie a mișcării ecologiste și viniete ale oamenilor din țările sărace care suferă consecințele „colonialismului de mediu”. În Financial Times, Jonathan Ford a scris că cartea „oferă o corecție la multe dintre presupunerile ecologiste care domină mass-media. Și dacă fac lumea să se îndoiască puțin mai mult de următoarea poveste cu ursul polar, nu este un lucru rău.”
În Scientific American, John Horgan a spus că „Apocalipsa nu va înfuria niciodată unii progresiști ecologisti. Dar o văd ca pe un contrapunct util și chiar necesar la alarmismul răspândit de unii activiști și jurnaliști, inclusiv de mine”. Horgan a criticat cartea pentru că susține prea „agresiv energia nucleară” și a adăugat că „principala mea nemulțumire față de Shellenberger nu este că este prea optimist; ci că nu este suficient de optimist”. Cartea a primit o recenzie pozitivă din partea Die Welt.
Într-o recenzie a cărții Apocalypse Never pentru Yale Climate Connections, cercetătorul în domeniul mediului Peter Gleick a susținut că „știința proastă și argumentele proaste abundă” în Apocalypse Never, scriind că „Ceea ce este nou aici nu este corect și ceea ce este corect nu este nou”. Gleick îl critică pe Shellenberger pentru utilizarea unor argumente eronate pentru a respinge amenințarea dispariției speciilor din cauza schimbărilor climatice, spunând că Shellenberger confundă conceptul de bogăție a speciilor cu biodiversitatea și că a înțeles greșit studiul pe care îl citează. Gleick susține că Shellenberger folosește un set de erori logice, reprezentări greșite și utilizarea selectivă a dovezilor în cartea sa. El se plânge că Shellenberger a folosit selecția atentă a evenimentelor și cercetări învechite pentru a argumenta că oamenii au greșit spunând că evenimentele extreme recente, cum ar fi incendiile forestiere, inundațiile, valurile de căldură și secetele, au fost agravate de schimbările climatice. Potrivit lui Gleick, Shellenberger a ignorat o abundență tot mai mare de literatură care arată legături puternice între schimbările climatice și agravarea evenimentelor extreme, inclusiv uraganele, decesele cauzate de căldură, inundațiile și scăderea stratului de gheață.
În Los Angeles Review of Books, economistul de mediu Sam Bliss a scris că „cartea în sine este bine scrisă”, dar că Shellenberger „se joacă cu superficialitate cu faptele”. Mai mult, „...pare mai preocupat să le arate conservatorilor care neagă schimbările climatice noi modalități inteligente de a-și asuma interesele liberale decât să-i convingă pe ecologiști de orice altceva”. Scriind în revista conservatoare The New Atlantis, specialiștii în științe sociale Taylor Dotson și Michael Bouchey au susținut că, în calitate de „activist de mediu” și ecomodernist, scrierile lui Shellenberger din cărțile sale și de pe site-ul fundației sale „bombardează cititorii cu fapte care sunt deconectate, scoase din context, prost explicate și de o relevanță îndoielnică” și că, în cele din urmă, „discursul său fanatic, științific, stă în calea unei politici energetice nucleare care este atât inteligentă, cât și democratică”.
Note
Categorie: Cărți din 2020