250px|thumb|right|Hulk Hogan Terrence "Terry" Gene Bollea () a fost un actor american și un fost wrestler cunoscut publicului sub numele de Hulk Hogan. A lucrat pentru Total Nonstop Action Wrestling (TNA), unde a ocupat poziția de manager general al Impact Wrestling, difuzat în fiecare joi seară pe Spike Tv.
A luptat ca wrestler în promoțiile World Wrestling Federation (a deținut de șase ori titlul de campion WWF), World Championship Wrestling (a cucerit de șase ori titlul mondial WCW) și în American Wrestling Association (unde a deținut două centuri de campion). Hulk, pe vremea când lupta în World Wrestling Entertainment (WWE), a avut și un fanclub, și anume Hulkamania. Hulk Hogan este recunoscut ca cel mai mare wrestler din istorie, scriind-o de multe ori, fiind unul dintre singurii wrestleri ce au deținut Triple Crown, alături de Undertaker, Sting, Kane și Shawn Michaels. El se mai poate mândri cu un incredibil record prin faptul că a pierdut doar de 3 ori în toată cariera sa. Cei ce l-au învins sunt chiar cei care alături de Hogan sunt cele 3 mari legende ale wrestlingului, cei 3 mai mari wrestleri din istorie, și anume Sting, o dată la Starcade, fiind singurul om care l-a făcut să renunțe pe Hogan, și Undertaker, și el fiind singurul om care l-a bătut pe Hulk de 2 ori, la Survivor Series 1991 (Tombstone Piledriver) și Judgement Day 2002 (Chokeslam with the left hand). În 2010 se duce în TNA.
Cariera in Wrestling
Început La mijlocul anului 1977, după ce s-au antrenat mai bine de un an cu Matsuda, frații Brisco au trecut la sala de sport a lui Matsuda pentru a-l vedea pe Hogan. În timpul acestei vizite, Jack Brisco i-a înmânat lui Hogan o pereche de cizme de luptă și l-a informat că era programat să lupte pentru primul său meci săptămâna următoare. În debutul său în lupte profesioniste, Eddie Graham l-a rezervat împotriva lui Brian Blair în Fort Myers, Florida, pe 10 august 1977, în CWF. La scurt timp mai târziu, Hogan și-a îmbrăcat o mască și și-a asumat personajul „The Super Destroyer”, un personaj cu glugă interpretat pentru prima dată de Don Jardine și folosit ulterior de alți luptători.
În cele din urmă, Hogan nu a mai putut lucra cu Hiro Matsuda, pe care îl simțea un antrenor dominator, și a părăsit CWF. După ce a refuzat o ofertă de a lupta pentru circuitul Kansas City, Hogan a luat o pauză din lupte și a condus clubul The Anchor, un club privat din Cocoa Beach, Florida, pentru un bărbat pe nume Whitey Bridges. În cele din urmă, Whitey și Hogan au devenit prieteni apropiați și au deschis împreună o sală de sport; sala de sport a devenit cunoscută drept sala olimpică a lui Whitey și Terry.
La scurt timp după, prietenul lui Hogan, Ed Leslie (cunoscut mai târziu sub numele de Brutus Beefcake) a venit la Cocoa Beach pentru a-l ajuta pe Hogan și Bridges să gestioneze atât Anchor Club, cât și Whitey and Terry's Olympic Gym. În timpul său liber, el și Leslie s-au antrenat împreună în sală și, în cele din urmă, Beefcake a dezvoltat un fizic musculos; Hogan a fost impresionat de statura fizică a lui Beefcake și a devenit convins că cei doi ar trebui să se lupte împreună ca parteneri de echipă. Deprimat și tânjind să se întoarcă la wrestling, Hogan l-a sunat pe superstarul Billy Graham în 1978 cu speranța că Graham ar putea să-i găsească un loc de muncă în lupte în afara Floridei; Graham a fost de acord și Hogan s-a alăturat curând teritoriului Alabama al lui Louie Tillet. De asemenea, Hogan l-a convins pe Leslie, care încă nu a devenit luptător, să vină cu el și i-a promis că îl va învăța tot ce știa despre sport.
În Alabama, Hogan și Leslie s-au luptat ca Terry și Ed Boulder, cunoscuți sub numele de Frații Boulder. Aceste meciuri timpurii ca o echipă de etichetă cu numele de familie Boulder fiind folosit de ambii bărbați au provocat un zvon în rândul fanilor de lupte care nu cunosc funcționarea interioară a sportului că Hogan și Leslie erau frați, deoarece puțini oameni își cunoșteau numele adevărat în afara prietenilor imediati. familie și diferiții promotori pentru care au lucrat cei doi. După ce a susținut un spectacol pentru Continental Wrestling Association (CWA) în Memphis, Jerry Jarrett, promotorul CWA, i-a abordat pe Hogan și Leslie și le-a oferit un loc de muncă în promoția sa pentru 800 de dolari pe săptămână; aceasta era cu mult mai mult decât cei 175 de dolari pe săptămână pe care i-ar câștiga lucrând pentru Tillet. Hogan și Leslie au acceptat această ofertă și au părăsit teritoriul lui Tillet.
În timpul petrecut în Memphis, Hogan a apărut într-un talk-show local, unde a stat lângă Lou Ferrigno, vedeta serialului de televiziune The Incredible Hulk. Gazda a comentat cum Hogan, care avea 201 cm și cântărea 295. lire sterline cu bicepși de 24 de inci, de fapt mai mic „The Hulk”. Privind spectacolul în culise, Mary Jarrett a observat că Hogan era de fapt mai mare decât Ferrigno, care era binecunoscut la acea vreme pentru că avea mușchi mari. Drept urmare, Hogan a început să cânte în rolul lui Terry „The Hulk” Boulder și uneori a luptat ca Sterling Golden.
La 1 decembrie 1979, Hogan a câștigat primul său campionat de lupte profesioniste, NWA Southeastern Heavyweight Championship (Northern Division), recunoscut în Alabama și Tennessee, când l-a învins pe Bob Roop la Knoxville, Tennessee. L-a renunțat în ianuarie 1980 lui Bob Armstrong. El a luptat pentru scurt timp pe teritoriul Georgia Championship Wrestling (GCW) din septembrie până în decembrie 1979 ca Sterling Golden.
WWF (1979–1981) În toamna anului 1979, fostul campion mondial la categoria grea NWA Terry Funk l-a prezentat pe Bollea proprietarului/promotorului World Wrestling Federation (WWF), Vincent J. McMahon, care a fost impresionat de carisma și statura sa fizică. McMahon, care a vrut să folosească un nume irlandez, i-a dat numele de familie Hogan și, de asemenea, a vrut să-și vopsească părul în roșu. Bollea susține că părul începea deja să-i cadă în acel moment și a refuzat să-l vopsească, răspunzând pur și simplu: „Voi fi un irlandez blond”. Bollea a luptat pentru primul său meci în WWF sub numele de ring „Hulk Hogan” învingându-l pe Harry Valdez în episodul din 17 noiembrie din Championship Wrestling. El și-a făcut prima apariție la Madison Square Garden pe 17 decembrie 1979, învingându-l pe Ted DiBiase după o îmbrățișare cu ursul. După meci, Hogan i-a mulțumit lui DiBiase pentru că l-a lăsat și i-a spus că „îi datorează unul”, în favoarea pe care a plătit-o în timpul celei de-a doua runde a lui DiBiase cu compania, la sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990, ca „The Million Dollar Man”. McMahon i-a oferit lui Hogan fostul campion pe echipe Tony Altomare ca însoțitor și ghid. În acest moment, Hogan l-a luptat cu Bob Backlund pentru campionatul WWF și a început prima sa mare ceartă cu André the Giant, care a culminat cu un meci cu André pe stadionul Shea în august 1980. În timpul alergării sale inițiale ca răufăcător în WWF, Hogan a fost asociat cu „Classy” Freddie Blassie, un luptător devenit manager.
NJPW (1980–1985) În 1980, Hogan a început să apară în New Japan Pro-Wrestling (NJPW), unde fanii luptei japoneze l-au poreclit „Ichiban” (一番, „Numărul unu”). Hogan a apărut pentru prima dată pe 13 mai 1980, în timp ce era încă la WWF. A făcut ocazional turneu prin țară în următorii câțiva ani, înfruntând o mare varietate de oponenți, de la Tatsumi Fujinami la Abdullah Măcelarul. Când a concurat în Japonia, Hogan a folosit un repertoriu foarte diferit de mișcări de luptă, bazându-se pe prinderi și manevre de lupte mai tehnice, tradiționale, spre deosebire de stilul de bătaie bazat pe putere, fanii americani s-au obișnuit să-l vadă. În plus, Hogan a folosit Axe Bomber, un lariat cu braț strâmb, ca finisher în Japonia în loc de piciorul de alergare care a fost finisherul său standard în America. Hogan a făcut încă apariții pentru WWF, chiar l-a provocat fără succes pe Pedro Morales pentru Campionatul Intercontinental pe 26 martie 1981. La 2 iunie 1983, Hogan a devenit primul câștigător al turneului International Wrestling Grand Prix (IWGP) și primul deținător al unei versiuni timpurii. din campionatul IWGP la categoria grea, învingându-l pe Antonio Inoki prin knockout în finala unui turneu cu zece oameni. De atunci, acest campionat a fost apărat anual împotriva câștigătorului Ligii IWGP a anului până când a fost înlocuit de actualul campionat IWGP Heavyweight, care este apărat în mod regulat.
Hogan și Inoki au lucrat și ca parteneri în Japonia, câștigând turneul MSG (Madison Square Garden) Tag League doi ani la rând: în 1982 și 1983. În 1984, Hogan s-a întors în NJPW pentru a lupta cu Inoki pentru a apăra versiunea timpurie a IWGP. titlu după aceea Inoki a câștigat în finala Ligii IWGP, devenind noul nr. 1 candidat la campionat. Hogan a pierdut meciul și centura de titlu prin numărătoare, datorită interferenței lui Riki Choshu. Hogan și-a apărat, de asemenea, Campionatul Mondial de Greutate WWF împotriva lui Seiji Sakaguchi și Fujinami, printre alții, până când și-a încheiat turneul la Nagoya pe 13 iunie, pierzând în fața lui Inoki prin count-out într-un meci de campionat pentru versiunea inițială a Campionatului IWGP Heavyweight. Hogan a fost singurul challenger din istoria acelui titlu care nu a câștigat turneul pentru a deveni nr. 1 candidat la campionat.
AWA (1981–1983) După ce și-a filmat scena pentru Rocky III împotriva dorințelor bătrânului McMahon, Hogan și-a făcut debutul în Asociația Americană de Luptă (AWA), deținută de Verne Gagne, în august 1981. Hogan și-a început alergarea AWA ca un răufăcător, luându-l pe „Luscious” Johnny. Curajos ca managerul lui. Acest lucru nu a durat mult timp, deoarece fanii AWA s-au îndrăgostit de prezența lui Hogan, iar Hogan a devenit cel mai mare favorit al fanilor AWA, luptându-se cu Familia Heenan și Nick Bockwinkel.[citare necesară]
Rândul lui Hogan ca favorit al fanilor a venit la sfârșitul lui iulie 1981, când în timpul unei casete de televiziune care a fost difuzată în august, Jerry Blackwell, după ce a suferit o pierdere în fața lui Brad Rheingans, a început să-i învingă pe Rheingans și să lupte cu ușurință cu oricine încerca să alerge. pentru salvare. Hogan a alergat înăuntru, a luat avantajul și a fugit pe Blackwell din ring. Hogan a fost în cele din urmă victorios în cearta lui cu Blackwell și până la sfârșitul anului 1981, a câștigat primele meciuri pentru titlu împotriva lui Bockwinkel.
În martie 1982, Hogan i-a învins pe Bockwinkel și pe managerul său, Bobby Heenan, într-un meci cu handicap fără titlu la Amfiteatrul Internațional din Chicago, Illinois. Hogan a continuat să-l provoace în mod repetat pe Bockwinkel pentru AWA World Heavyweight Championship, meciurile terminându-se în general cu descalificări (însemnând că titlul nu și-a schimbat mâinile). În aprilie 1982, Hogan l-a învins pe Bockwinkel și a fost declarat noul campion, doar pentru ca deciziile să fie anulate de președintele AWA, Stanley Blackburn, din cauza folosirii unui obiect străin în timpul meciului.
Hogan a părăsit AWA în noiembrie 1983.
Revenire in WWF (1983–1993)
Începutul Hulkamania (1983–1984) După ce a cumpărat compania de la tatăl său în 1982, Vincent K. McMahon avea planuri să extindă teritoriul într-o promovare la nivel național și l-a ales pe Hogan pentru a fi atracția principală a companiei datorită carismei și recunoașterii numelui. Hogan și-a revenit la o înregistrare de televiziune în St. Louis, Missouri, pe 27 decembrie 1983, învingându-l pe Bill Dixon.