miniatura|Ilustrație de carte a inspirației împăratului bizantin Justinian pentru Hagia Sophia. Catedrala arsese în timpul unei revolte; acum Justinian urma să construiască una și mai frumoasă. dreapta|miniatura|O bandă desenată online care ilustrează cum inspirația poate varia în timp. Inspirația () este o explozie de creativitate într-o artă literară, muzicală sau vizuală și în alte demersuri artistice fără gândire. Grecii credeau că inspirația sau „entuziasmul” provine de la muze, precum și de la zeii Apollo și Dionysos. În mod similar, în religiile nordice antice, inspirația derivă de la zei, cum ar fi Odin. În creștinism, inspirația este un dar al Duhului Sfânt.
În secolul al XVIII-lea, filosoful John Locke a propus un model al minții umane în care ideile se asociază sau rezonează unele cu altele în minte. În secolul al XIX-lea, poeți romantici precum Coleridge și Shelley credeau că inspirația venea la un poet deoarece poetul era în acord cu „vânturile” (divine sau mistice) și pentru că sufletul poetului era capabil să primească astfel de viziuni. La începutul secolului al XX-lea, psihanalistul Sigmund Freud credea că a localizat inspirația în psihicul interior al artistului. Teoria inspirației a psihiatrului Carl Gustav Jung sugerează că un artist este cineva care a fost în acord cu instinctul său creativ, care a codificat arhetipurile minții umane. În psihologia modernă, inspirația nu este studiată frecvent, dar este în general văzută ca un proces complet intern.
Note
Vezi și
Glosolalie Muză (sursă de inspirație)
Categorie:Atitudini mentale pozitive Categorie:Creativitate Categorie:Poetică Categorie:Estetică