Poluarea cu granule de plastic este un tip de deșeuri marine care provine de la particulele de plastic utilizate pe scară largă în producția industrială de mase plastice. În contextul poluării cu plastic, aceste granule pre-producție sunt numite uneori și microgranule brute. Aceste microplastice sunt create separat de produsele finale din plastic pentru care sunt topite, iar pierderea lor poate avea loc atât în etapele de fabricație, cât și în cele de transport. Atunci când sunt eliberate în mediul înconjurător, ele generează o poluare persistentă atât în oceane, cât și pe plaje. Se estimează că aproximativ 230 000 de tone de astfel de granule ajung în oceane în fiecare an, unde sunt adesea confundate cu hrana de către păsările marine, pești și alte animale sălbatice. Din cauza dimensiunilor reduse, curățarea lor de pe plaje și din alte locuri este extrem de dificilă.
Descriere Granulele de plastic sunt a doua cea mai mare sursă de microplastice din ocean. În Statele Unite sunt fabricate anual aproximativ 27 de milioane de tone de granule de plastic. O jumătate de kilogram (mai exact 453,6 g) de PEÎD (polietilenă de înaltă densitate) granulată conține aproximativ 25 000 de granule de plastic (aproximativ 20 mg per granulă). Diametrul lor este în mod obișnuit sub 5 mm. La nivel mondial, se estimează că în jur de 230 000 de tone de granule de plastic ajung în oceane în fiecare an.
Granulele de rășină plastică sunt clasificate ca microplastice primare, ceea ce înseamnă că au fost produse intenționat la dimensiuni cuprinse între 1 și 5 mm în diametru (în timp ce microplasticele secundare sunt create prin fotodegradarea și fragmentarea bucăților mai mari de plastic, cum ar fi sticlele de apă și plasele de pescuit). Microplasticele primare reprezintă între 15% și 31% din cantitatea tot mai mare de poluare marină cu microplastice, fapt ce este legat de expansiunea corporativă a producției de mase plastice la scară largă. La fel ca microgrânulele din produsele cosmetice, granulele de plastic pre-producție pot fi eliberate direct în mediul înconjurător sub formă de poluare cu microplastice primare. Pe măsură ce se produce tot mai mult plastic, tot mai multe granule de plastic ajung în cursurile de apă.
Un studiu realizat la o instalație de producție a polietilenei din Suedia a constatat că între 3 și 36 de milioane de granule de plastic ajung în mediul înconjurător de la siturile de producție în fiecare an. Aceste granule de plastic se varsă în timpul transportului și al producției și, din cauza unor măsuri de precauție și reglementări inadecvate, milioane de granule de plastic ajung în cursurile de apă din apropiere și, în cele din urmă, în ocean.
Impactul asupra mediului Granulele de plastic aduc o contribuție majoră la deșeurile marine. În timpul unui studiu de trei luni pe plajele din Orange County, cercetătorii au constatat că acestea reprezintă cel mai frecvent contaminant de pe plaje. Conform unui studiu din 2019, s-a demonstrat că granulele de plastic de pe plajele amenajate din East Lothian, Scoția, sunt acoperite cu biofilme de E. coli și .
Granulele de plastic din apă pot fi fie materie primă din producția de plastic, fie pot proveni din bucăți mai mari de mase plastice. O concentrație majoră de plastic se găsește în Marea Insulă de Gunoaie din Pacific, o acumulare tot mai mare de deșeuri marine cunoscută pentru concentrațiile sale ridicate de deșeuri din plastic.
Granulele de plastic care scapă din procesul de producție a plasticului în cursurile de apă sau în oceane au devenit o sursă semnificativă de poluare cu plastic a oceanelor și plajelor. Poluarea cu granule de plastic monitorizată în studii se găsește în principal în sedimente și în zonele de plajă și este formată de obicei din polietilenă sau polipropilenă, cei doi polimeri plastici principali găsiți în poluarea cu microplastice.
Granulele de plastic au fost găsite frecvent în tractul digestiv al diferitelor creaturi marine, provocând daune fiziologice prin eliberarea de plastifianți, cum ar fi policlorura de vinil. Granulele de plastic pot transporta două tipuri de micropoluanți în mediul marin: aditivi nativi din plastic și poluanți hidrofobi absorbiți din apa mării. De exemplu, s-a constatat că concentrațiile de PCB și de pe granulele de plastic colectate din apele de coastă japoneze au fost de până la 1 milion de ori mai mari decât nivelurile detectate în apa mării înconjurătoare.
Microgranulele de plastic utilizate în produsele cosmetice exfoliante se găsesc, de asemenea, în apă.
Incidente 2012 Ecologizarea coastelor Golfului San Francisco în urma mai multor deversări de granule de plastic.
În Hong Kong, după ce au fost luate de Taifunul Vicente la 24 iulie 2012, câteva containere aparținând gigantului petrolier chinez Sinopec, care transportau peste 150 de tone de granule de plastic, au fost luate de vânt și aruncate în mare, ajungând pe coastele din sudul Hong Kong-ului, cum ar fi Shek O, Cheung Chau, Ma Wan și insula Lamma. Deși granulele de plastic nu sunt toxice sau periculoase în sine, conform Sinopec, deversarea a perturbat viața marină și este considerată responsabilă pentru moartea peștilor din crescătorii.
2017 O deversare de aproximativ două miliarde de granule de plastic (49 de tone) dintr-un container de transport din portul Durban a necesitat eforturi prelungite de ecologizare. Aceste granule de plastic au fost observate, de asemenea, ajungând la mal pe coasta Australiei de Vest.
„The Great Nurdle Hunt” (în ), care s-a desfășurat între 2 și 5 iunie 2017 în Regatul Unit, a atras atenția asupra problemei poluării cu granule de plastic. Un program inițiat de Fidra, o organizație caritabilă scoțiană de mediu, a colectat informații despre aceste granule de la cetățeni din întreaga regiune, folosind fotografii partajate pentru a înțelege mai bine structura poluării de pe plajele din Regatul Unit. Acțiunile de căutare a granulelor desfășurate la începutul anului 2017 au stabilit că 73% din plajele din Regatul Unit prezentau poluare cu granule de plastic.
2018 Un accident în care a fost implicat un autotractor cu semiremorcă a dus la eliberarea de granule de plastic de culoare albastru deschis în pârâul Pocono și în cursurile de apă din Lehigh Valley, Pennsylvania.
2019 În ianuarie 2019, nava portcontainer MSC Zoe a pierdut peste 300 de containere în Marea Nordului, ceea ce a dus la poluarea insulelor din apropiere, inclusiv la o poluare cu granule de plastic.
2020 La 23 februarie 2020, nava Trans Carrier, care călătorea de la Rotterdam (Țările de Jos) la Stavanger (Norvegia), a întâlnit condiții meteorologice severe în largul coastei daneze. Ca urmare, un container care transporta granule de polipropilenă a fost avariat. Aproximativ 13,2 tone de granule de plastic, din cele 26 de tone aflate inițial la bordul Trans Carrier în momentul incidentului, au fost eliberate în Marea Nordului. Această deversare a dus la contaminarea fiordului Oslo și a coastei de vest a Suediei, afectând în jur de 700 de situri de coastă.
La 20 august, în timpul unei furtuni, un container de transport de 12 m (40 de picioare) care conținea 25 de tone de granule de plastic sosite din Asia a căzut de pe nava CMA CGM Bianca în fluviul Mississippi, în New Orleans. Nu a avut loc nicio acțiune oficială de ecologizare. Deversările de materiale periculoase intră în jurisdicția pazei de coastă, însă granulele de plastic nu sunt clasificate ca materiale periculoase. Departamentul pentru Calitatea Mediului nu consideră clar cine este responsabil pentru curățarea deversării.
2021 La 2 iunie 2021, nava de marfă X-Press Pearl s-a scufundat în largul coastei statului Sri Lanka, deversând substanțe chimice și granule de plastic microplastice, provocând cel mai grav dezastru ecologic din istoria țării.
2023 În ianuarie 2023, guvernul francez a anunțat că va iniția acțiuni în justiție împotriva unor „autori necunoscuți” ca răspuns la poluarea extinsă cu granule de plastic de-a lungul coastei Bretaniei, despre care se crede că provine din containere de transport pierdute în Oceanul Atlantic.
Din decembrie 2023, coasta Galiciei se confruntă cu o criză ecologică din cauza a milioane de mici bile albe de plastic provenite de pe nava Toconao, aflată sub pavilion liberian, care a pierdut șase containere în largul localității Viana do Castelo din Portugalia.
2025 Granule de plastic au fost găsite pe coasta de nord-est a Angliei în martie 2025, în urma unei coliziuni între nava de marfă Solong și tancul petrolier Stena Immaculate.
Progrese și soluții Din cele 300 de milioane de tone de material plastic produse în fiecare an, peste 14 milioane de tone ajung în ocean, iar producția de plastic continuă să crească. Deșeurile marine în ansamblul lor reprezintă amenințări de mediu pentru ecosistemele marine, iar soluțiile politice sunt crucialve pentru îmbunătățirea stării oceanelor. Industria plasticului a reacționat la interesul și preocuparea crescute privind pierderile de granule de plastic și sursele de poluare. Programul „Operation Clean Sweep” a fost creat de SPI: The Plastics Industry Trade Association în 2001 și s-a alăturat American Chemistry Council, având ca scop reducerea la zero a pierderilor de granule pentru producătorii de plastic. Acest program voluntar de administrare responsabilă pune la dispoziția membrilor săi un manual care îi ghidează cu privire la modalitățile prin care pot reduce pierderile de granule în propriile facilități și oferă instruirea necesară. Cu toate acestea, programul nu obligă companiile să păstreze sau să raporteze date referitoare la deversările de granule. În 2007, California a adoptat Legea AB 258, care a stabilit măsuri pe care producătorii de plastic brut trebuiau să le urmeze în timpul producției și transportului de granule de plastic. Această măsură preventivă include inspecții efectuate de personalul Comitetului Regional și de Stat pentru Resursele de Apă și aplicarea unei producții și a unui transport ordonate ale plasticului brut pentru a minimiza cantitatea de deversări de granule de rășină plastică. În 2008, California a adoptat o „lege a granulelor de plastic”, care „numeste în mod specific granulele de plastic brut ca fiind un poluant”. În 2015, a fost adoptată legea Microbead-Free Waters Act, care interzice fabricarea și distribuirea granulelor de plastic primar pentru produsele cosmetice. Această interdicție va reduce cantitatea de granule de plastic care ajung în oceane prin prevenirea utilizării lor în produsele de îngrijire cosmetică.
Acțiuni pentru conștientizare La 11 aprilie 2013, pentru a crea conștientizare, artista Maria Cristina Finucci a fondat „Garbage Patch State” la UNESCO, în Paris, în prezența directoarei generale . Acesta este primul dintr-o serie de evenimente desfășurate sub patronajul UNESCO și al Ministerului Mediului din Italia.
„The Great Nurdle Hunt” (în ) este un proiect de știință cetățenească ce cartografiază poluarea cu granule de plastic la nivel global. Datele colectate sunt utilizate pentru a colabora activ cu industria și factorii de decizie politică în vederea dezvoltării de soluții care să prevină poluarea ulterioară cu granule.
Judith Selby Lang și Richard Lang, sub numele de One Beach Plastic, se angajează într-o gamă largă de intervenții artistice cu scopul de a atrage atenția asupra efectelor poluării cu plastic pe plajele lumii. Multe dintre lucrările lor abordează în mod specific poluarea cu granule de plastic.
Note
Lectură suplimentară
Categorie:Materiale plastice Categorie:Poluarea apei