MaddAddam este un roman al scriitoarei canadiene Margaret Atwood, publicat la 29 august 2013. Romanul reprezintă cel de-al treilea și ultimul volum al trilogiei distopice inaugurate de Oryx și Crake (2003) și continuate cu Anul potopului (2009). Spre deosebire de primele două romane, ale căror acțiuni se desfășoară pe planuri cronologice paralele, MaddAddam continuă firul narativ al ambelor volume. Narațiunea este construită din perspectiva personajelor Zeb și Toby, introduse anterior în Anul potopului.
Rezumat
Romanul continuă povestea unor personaje din volumele anterioare ale trilogiei, plasată în contextul aceleiași catastrofe biologice. Acțiunea debutează cu Ren și Toby, protagonistele din Anul potopului, care o salvează pe Amanda Payne, o altă supraviețuitoare, din mâinile a doi criminali proveniți din Painball, un joc violent inspirat de luptele din Colosseum. Ulterior, cele două îl întâlnesc pe Jimmy, protagonistul din Oryx și Crake. Împreună cu alți supraviețuitori, personajele întemeiază o tabără și încearcă să reconstruiască societatea alături de Crakeri, în timp ce sunt urmărite de Painballeri, adversari animați de dorința de răzbunare.
Asemenea celor două volume precedente, romanul alternează între prezent și episoade retrospective. După ce Zeb și Toby devin parteneri, Zeb îi relatează acesteia detalii despre trecutul său. El și Adam One, personaj introdus în Anul potopului, au crescut ca frați vitregi sub tutela tatălui lor, un predicator cunoscut drept „Reverendul”, care promova un discurs favorabil corporațiilor, susținea exploatarea petrolului și respingea ecologismul. Nemulțumit de convingerile și ipocrizia tatălui său, Zeb îi compromite situația financiară prin accesarea și golirea conturilor acestuia. Conștienți de influența politică a tatălui lor, Zeb și Adam își părăsesc locuința, își asumă identități noi și se despart pentru a evita să fie identificați. Ulterior, cei doi se reunesc și contribuie la întemeierea Grădinarilor lui Dumnezeu, organizația aflată în centrul acțiunii din Anul potopului.
Recepție critică Romanul a primit, în general, recenzii favorabile din partea criticilor. Într-o recenzie publicată în The New York Times, Andrew Sean Greer a apreciat că Margaret Atwood reunește firele narative ale celor două volume anterioare într-o concluzie „potrivită și plină de bucurie”, considerând MaddAddam „o epopee nu doar a unui viitor imaginar, ci și a propriului nostru trecut”. De asemenea, James Kidd, într-o recenzie apărută în The Independent, a afirmat că opera lui Atwood va dăinui deoarece „ne-a povestit despre noi înșine”, adăugând că imaginea pe care o oferă „nu este întotdeauna una frumoasă, dar este adevărată”.
Într-o recenzie publicată în The Economist, MaddAddam este apreciat drept o încheiere reușită a trilogiei distopice a lui Margaret Atwood. Criticul evidențiază capacitatea autoarei de a combina elemente specifice ficțiunii speculative cu reflecții asupra unor probleme contemporane, precum ingineria genetică, degradarea mediului și consecințele acțiunilor umane asupra civilizației. De asemenea, recenzia remarcă echilibrul dintre tonul sumbru al lumii postapocaliptice și momentele de umor, solidaritate și speranță, considerând că romanul oferă un final optimist fără a diminua forța avertismentului social și ecologic prezent în întreaga trilogie.
Într-o sinteză a receptării critice publicată de The Guardian, MaddAddam este prezentat ca un roman care a fost primit, în general, favorabil de critică, deși opiniile asupra unor aspecte stilistice au fost divergente. Ruth Scurr, în Times Literary Supplement, a remarcat unele neajunsuri legate de dialog și de recapitularea volumelor anterioare, apreciind totuși romanul drept opera unei scriitoare originale și inovatoare. Michèle Roberts, în The Independent, a observat caracterul eclectic al narațiunii și a considerat că, în pofida alternării registrelor și genurilor, Margaret Atwood păstrează controlul asupra construcției romanului. Peter Kemp, în The Sunday Times, a evidențiat umorul sobru, densitatea intelectuală și expresivitatea stilului.
Tot în The Guardian, Adam Mars-Jones apreciază amploarea și ambiția trilogiei din care face parte MaddAddam, însă consideră că volumul final nu reușește întotdeauna să susțină aceeași intensitate narativă ca romanele precedente. Criticul remarcă umorul și inventivitatea lui Margaret Atwood, precum și capacitatea acesteia de a îmbina ficțiunea speculativă cu reflecții asupra societății contemporane, dar apreciază că numeroasele personaje și fire narative diminuează coeziunea romanului. În ansamblu, recenzia descrie MaddAddam ca o încheiere demnă a trilogiei, chiar dacă nu reprezintă cel mai puternic volum al acesteia.
Vezi și
Hibrid biologic
Note
Categorie:Romane canadiene Categorie:Romane distopice Categorie:Romane științifico-fantastice din 2013